1,849 matches
-
îi este răsfaț și mângâiere, întrucât iubirea se revarsă precum un cântec cristalin în simfonii unde șoaptele înfloresc. La clipa nemuririi, sufletul poetei se deschide precum un templu al seninătății unde lasă dragostea să ardă în focurile pasiunii. “M-ai răsfățat cu inima-n robire / Prin simfonii de șoapte înflorite, / Și templu-ți sunt la ceas de nemurire / Pe care arzi în foc de dor, iubite!” Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumusețe răvășitoare. Un amurg sculptat din
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
spre-a ne distruge și această viață plătită cu durere și cu moarte. Ne-am săturat de voi și ne e greață să vă avem alături mai departe și să privim cum tot voi aveți parte de fericirea care vă răsfață. Este nedrept ca hoții și-asasinii în fruntea mesei iarăși să se-nfrupte având aceleași ticuri și opinii. Este nedrept ca hoardele corupte să-și bată joc cu ură de creștinii care iertând s-au dezvățat să lupte. Anatol Covali
ESTE NEDREPT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378806_a_380135]
-
au îmbrățișat.Iubesc clipa în care îmi eștiși îți sunt infinită poveste.... V. NINSOAREA LUMINII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Citește mai mult Ninge iar... și a mea fațăSărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață,Dulce, caldă-alintare.Dar pășind în strada viețiiVraja zilei se topește,Învelită-n haina ceții,Visul meu frumos sfârșește.Cu privirile de cearăCa-ntr-un nesfârșit cortegiu,Îngeri triști mă înconjoară,Trist, zadarnic-sacrilegiu.Chipuri de-ntuneric stinseși de ciuma unor vremuriPoartă-n lut
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Vizită" de I. L. Caragiale. PĂLĂRIA ALBĂ Citește textul. PĂLĂRIA NEAGRĂ (acuzatorul) Critică atitudinea lui Ionel (obraznic, nepoliticos,răsfațat) PĂLĂRIA GALBENĂ Găsește scuze pentru comportamentul lui Ionel (vârsta, singur la părinți) PĂLĂRIA ROȘIE O reprezintă pe mama lui Ionel (De ce îl răsfață? Dovezi de deșteptăciune din faptele făcute de copil) PĂLĂRIA VERDE Găsește în Ionel un copil al zilelor noastre și aduce dovezi (Realizează o alta întâmplare.) PĂLĂRIA ALBASTRĂ Dirijează, intervine în calmarea situațiilor. La final se fac aprecieri privind modul în
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3032]
-
țăranului antrenează la rîndul său atașamentul pentru folclor, considerat expresia fundamentală a geniului național, precum și atașamentul la religia ortodoxă, considerată expresia spiritualității populare. Această dublă sublimare presupune și o orchestrație politică: după 1848, fiecare nou regim s-a adresat țărănimii, răsfățată de legiuitori în 1864, 1920, 1945 și 1991. Țărănimea este cîntată ca fiind pură, sufletul ei simplu este un refugiu salvator al românismului. Și cu toate acestea, țărănimea n-a încetat să decepționeze și să neliniștească cînd cu violența ei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mai mare profit de pe urma influenței germane în România. El notează pe 27 februarie 1879: "Mă sinchisesc de români ca de paharul meu cînd este gol. Independența românească nu are importanță decît pentru evreii germani, pe care sînt obligat să-i răsfăț și să-i cîștig, care îmi pot fi foarte de folos în Germania, și pe care îi plătesc cu bani românești. Nu se cheamă asta monedă de schimb?" Rothschilzii de la Paris și Londra intervin în același sens pe lîngă respectivele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
consacrate de Gheorghii Socolov URSS-ului lui Brejnev, se aplică României lui Ceaușescu: "Privind turiștii străini, întrevăzînd ceea ce URSS le putea oferi mai bun în beriozki, sovieticul a putut să constate că această diferență era enormă. Puterea credea că îl răsfață, dar l-a decepționat. Încercînd să trăiască mai bine, el a început să facă bișniță. Piața neagră și-a făcut în forță intrarea în viața cotidiană. Și, cu repeziciune "și-a extins raza de acțiune: de la devizele străine, la produsele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
asemenea momente grele țara e cu totul lipsită de reprezentanții ei naturali, de tot ce ea are mai de caracter, mai onest, mai inteligent. În locurile ce li se cuvin - cel puțin în asemenea momente - acestora și numai acestora, se răsfață o plebe uricioasă și lacomă ca și corbii ce rotesc asupra unui om murind. Cum e înnăscut în aceste naturi catilinare, în aceste inimi pline de minciună și venin, instinctul de corb și de cucuvaie, de se plantează tocmai atunci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
daca biruit ar fi, ne-ar fi încă și mulțumitor. În orice caz, când o condiție chiar a existenței noastre este nu numai bunăvoința, dar chiar tăria amânduror vecinilor, e o politică puțin prudentă cea de înclinații manifeste care se răsfață acum peste graniță! [ 26 august 1880] SCHOPENHAUER ÎN FRANȚA D. Jules Claretie, un cunoscut foiletonist francez, scrie în "Le Temps" că o carte a lui Schopenhauer e atât de mult la modă, mai cu seamă între damele Parisului, ca și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din anii stilizărilor proletculte) a fost furat, între Teatru și centrala termică e debaraua tîrgului, halal! ar zice conu' Millo. - demaraje orgolioase, scrîșnite, ca să vedem că mașina insului cu mustăcioară-brici e străină. - tablouri în boscheți: pe esplanada din fața Teatrului se răsfață produsele "hartiștilor"; n-am nimic cu "hartiștii" (am văzut așa ceva și pe cheiul Senei), dar să li se destineze alt loc: cheiul... Bahluiului. - mersul masculinizat al fetelor, atît de departe de cel glorificat pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fănică Cuciureanu, maratonist păstorelian al paharelor fără număr și al improvizatelor paradigme neolatine. Dar și de alți atleți ai licorilor, unii concluzionînd pugilistic. Luxul de azi al localului anulează chiar și cea mai redutabilă aducere aminte. Literele și artele se răsfățau cot la cot în birturile (în care numai muștele nu erau prevăzute cu microfoane). Cheful de viață și de improvizație era total. Dur adesea. Mă repet obsesional. Un exemplar: George Mărgărit, minte briantă, pe cît de doct nutrită, pe-atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
franceză), încă tinere, își propun o evadare în Mediterana, dorindu-și astfel să scape de... bărbați. Asta, grosso modo. Pentru că nu numai presiunea masculilor (fără de care rafinatele dezabuzate n-ar fi ele cu adevărat), ci și alte plictiseli (de ființe răsfățate de soartă de a se fi născut într-un spațiu hipercivilizat) le determină pe cele două să evadeze. Între ele pare să se instaleze o indicibilă relație lesbiană, iar forța romancierei Françoise Choquard stă tocmai în inducerea acestei percepții. Ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vine dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în care se răsfață inconfundabile clădiri de stil, trotuare cu promenade la patru ace, carosabile cu bizarele, dar frapant-elegantele pe-atunci Forduri. Alte imagini au valoare documentară: un incendiu lîngă clădirea CEC (premoniție la scandaloasele matrapazlîcuri ale CEC-ului de azi?), un simpozion al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Stéphane Lupasco să răspundă, alături de Heidegger, Blanchot, Malraux, Bataille, Magritte, Caillois și Joyce Mansour, la faimosul chestionar publicat în Arta magică. Într-o vedere din 16 septembrie 1955, André Breton îi scrie lui Lupasco: "Chiar dacă domnii filosofi m-ar fi răsfățat (și nu e nici pe departe cazul), tot opinia dvs. mi-ar fi cea mai prețioasă"9. Lupasco evocă, în textul său, "conflictul cosmologic dintre subiect și obiect" și consideră că magia se scaldă în mister "pentru că misterul misterelor e
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Vrăji și descântece se torc, într-o ambianță fantasmagorică, dar, pe neașteptate, magicul se răsucește în grotesc. Ici și colo, svâcnește accentul social, vibrează coarda patriotică. Simplă, dinamică și fluentă, expresia pierde atunci când poetul face uz de diminutive și se răsfață în edulcorări. Unele doine (Sora și hoțul, Doina) îl vor înrâuri pe Eminescu (în Făt-Frumos din tei, Povestea teiului, De-aș avea...). Al doilea ciclu, Lăcrimioare (1845-1847), din volumul Doine și lăcrimioare (1853), cântă amorul grațios, sprințar pentru Elena Negri
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
-lea spiritul cronicarilor munteni, maliția lor pătimașă, plăcerea de a observa fără cruțare, nu arareori deformând și șarjând realitatea. Consumându-și existența în medii elegante, într-o Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort, finețuri, plăceri rafinate, sensibil la farmecul naturii, la flori și lecturi de bun gust, la prezențele feminine, memorialistul a fost și un moralist foarte intransigent când era vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
și oamenii ocupați se Întrupează În etichetă. Filosofii, răzvrătiții, zeflemiștii, cei care nu pun preț pe ceremonii nu l-ar primi pe băcanul din colț, chiar dacă acesta ar fi membru al colegiului electoral, cu aceeași amabilitate cu care l-ar răsfăța pe un marchiz. De aici nu trebuie să Înțelegem că eleganții Îi disprețuiesc pe cei care muncesc: nici vorbă de așa ceva, admirabila formulă de respect social cu care li se adresează fiind: „Sunt niște oameni stimabili.” Este o mare lipsă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
felul său de a se purta: artist cu artiștii, bătrân cu vârstnicii, copil cu copiii, el va seduce fără să placă, deoarece ne minte În propriul lui interes și ne distrează În mod programat. Ne ține În preajma lui și ne răsfață fiindcă se plictisește, iar dacă astăzi Înțelegem că am fost trași pe sfoară, mâine o să ne lăsăm păcăliți din nou... Omul acesta are grația esențială. Însă avem În față o persoană a cărei voce armonioasă se transmite și discursului său
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trai, Mises arată: "Lenin nu putea să înțeleagă de ce comuniștii aveau eșecuri peste tot în afara Rusiei. Nu se aștepta la mare lucru din partea muncitorilor americani. În Statele Unite comuniștii erau de acord că muncitorii erau lipsiți de spirit revoluționar, pentru că erau răsfățați de bunăstare și îmbibați de viciul adunării banilor"1116. Metodele de rezolvare a dilemei prosperității au fost tot timpul diferite. Capitalismul a rezolvat-o prin acumulare, iar socialismul prin lipsuri și propagandă. Acest mit al muncitorului sărac, a fost sesizat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de clișee și de banalități, volumul său de debut aduce un aer proaspăt, datorat îndeosebi unei simțiri profunde, autentice. Prin el intră în lirica românească un peisaj - „șesurile nesfârșite”, scăldate în lumină, toropite de caniculă, răsfățate în propriul lor belșug, dar și arse de secetă. Esențială însă este expresia unei puternice solidarități între eul liric și natură, a unei legături de sânge, ducând la o intimă asemănare. Sugestii plastice ale acestei solidarități se găsesc pretutindeni, în
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de vis și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
În van învinuirea-i de ceru-n nori s-anină, Nu el, întunecatul, ci noi suntem de vină: Gândirea cea străină viața ne-o îneacă ................................................... La ei luăm tot aurul gândirilor mărețe Cu care-a noastră viață voim să se răsfețe. Și viața-și pierde prețul.......... Am găsit toată lumea și ne-am pierdut pe noi. 2254 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde Și nourii, ca sloiuri de gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tac toate... și descîntul al Miezenopții, rece, Senin prin iarnă zboară, sublim prin aer trece Și luciul mărei turburi s-aplană, se-nsenină; În fundul ei sălbatec e cântec și lumină, Ard stele-n facle de-aur, palate de safir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se răsfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și, albi ca neaua nopții și îmbrăcați de rază, Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază, Pe când, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]