1,382 matches
-
apelul de seară. Mioara Alimentară a fost singura care a răspuns Prezent. Vrem filmul înapoi! se auzi o voce, atât de puternică era vraja, încât un magistru, lovit de șoc, leșină. După o clipă se lumină încet, fixându-și masca răsucită caraghios, cu botul la spate. O apăsare de buton, pete albe pe cer, fulgere roșii, galaxii rotindu-se în sensul invers al acelor de ceasornic, stele căutându-și din beznă alinierea sub vechile semne zodiacale. Și când imaginea se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cunoștere a limbii române, a spus un Bună ziua și Sărut mâna!, apoi a așteptat să vorbească directorul. Acesta vorbea În franceză, iar Amina Îi traducea. Bine ați venit În Maroc și la BCD! În legătură cu cantitatea de cincizeci de tone fire răsucite vă comunic faptul că aproximativ 30% prezintă diverse deficiențe din care cele cu corzi predomină. Dorim să primim aceeași cantitate cu parametrii tehnici conform contractului! Ștefan Giroveanu tresări ușor și realiză drama. Spuse: Aș dori să văd la fața locului
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci sute de ani: pădurea dantescă. Câmpul parcelat În romburi - ca pe vremea Grachilor. Și, profilându-se tot mai departe, silueta omului călare pe un măgar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de sunetele bizare ale unei limbi moarte. Odiseea! Cartea dumneavoastră favorită, domnule profesor! Firește, numai ea putea răspunde. Giulia a prins totul din zbor, deși făcea curse spre capătul livingului ca să aducă platourile cu paste, cu legume și fripturele mici, răsucite, prinse cu o scobitoare. Dacă nu știe mai multă greacă veche decât Antonio, În schimb a Înregistrat, cu mai multă atenție, obsesiile profesorului. Odiseea este Într-adevăr cartea mea favorită, așa cum bine a observat ochiul tău perspicace! Ulise fermecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara Îndepărtată. * —Cristian a debitat o poveste lungă și complicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
despre care încă nu știa ce vor. No, ce faci, nu vii? întrebă Simion, care deja pornise înapoi. Se oprise lângă un bolovan mare, lipit de marginea din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-o crăpătură a versantului, trunchiul răsucit al unui ulm uriaș se ridica aproape paralel cu peretele râpei. No, aici e singurul loc pe unde putem ajunge sus, rosti Pop, care deja se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este imposibil să urcăm prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcea bucățele cu ciocul. Când puii crescuseră ca la o săptămânădouă, pe la mijlocul zilei, toate păsările din curte au dat semne de spaimă. Au fugit și s-au adăpostit pe sub șopron și pe lângă căpițele de paie. Aici stăteau ciuciulite, cu capul răsucit să poată privi cerul cu un ochi. Unele se uitau chiorâș spre cer și cârâiau a primejdie. Adică, le anunțau și pe celelalte. A cârâit și cloșca mea și a chemat înspăimântată puii: clo,clo, clo! strigând la ei. Dar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
jardin ar fi mai mare, dar acolo nu e loc decât pentru bisericuța-marii-tale-speranțe. iei o tărtăcuță acră de baobab-bătrân-capricios și îi mănânci pulpa bogată în vitamina C, faci exerciții de tai-chi, reflectezi. nouă în al treilea loc: cobori pe scara răsucită a cuibulețului tău, arunci o privire către trunchiul gros al susținătorului paradisului tău suspendat și către ținutul de dedesubt, cel cu mușuroaie de cârtițe-oribildansatoare, vezi o rădăcină mare laterală de baobab care o ia în sus, urci pe ea, ținându
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dar acolo unde ar fi putut să ajungă, dincolo, era negreșit verdeață și era soare cu raze calde, mai mângâioase chiar decât aici. Neti stătea înaintea lui, cu mâinile la spate, ținându-și capul lăsat într-o parte și ușor răsucit. Zâmbea ferindu-și ochii de soare. Doamna Prodan îi prinsese părul în coc, dar îi scăpaseră câteva șuvițe către ceafă. Șuvițele străluceau blond-auriu în soare. Dar cu plecarea cum rămânea? Dragoș își închipuia Salonta undeva peste dealuri, munți, ape și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl pot dormi doar cei cu adevărat osteniți de sex. Dormise cufundat printre arcurile răsucite ale saltelei. În somn, corpul său greu lua posturi artistice, înconjurat de pat ca un basorelief. Un braț era ridicat deasupra capului, celălalt atârna pe marginea patului, întocmai ca podul suspendat Westway. În unele momente, pleoapele i se zbăteau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa ceva. Dar mai rău decât toate, mai rău decât faptul că tipa îl jignise cumplit, refuzându-l fără să-i spună, credea el, adevăratul motiv, era altceva, mult mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult. „Aș ieși cu tine, dar e slinoasă și pute”, îi declarase ea nonșalant. Abdulah înnebunise când auzise o asemenea jignire de la o tipă pe care o cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Haina de Moș Crăciun, de exemplu, atârnând de o fereastră spartă, asemeni unei sperietori. Sau ipostaze ale căror povești, dacă le-ar fi cunoscut, ar fi luat Oscarul pentru scenariu. Cum ar fi capul lui Abdulah, cu superba lui mustață răsucită intactă, lipită într-un sărut prelung, înghețat, de buzele lui Lindsay Johnson, căci așa o chema pe fata care îl refuzase. Cauză-efect, cum ar fi spus oricine, dar oricine era acolo era distrus, iar oricine altcineva nu era acolo, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mare de hârtie și o cheie franceză, ne-a măsurat din priviri, mai aproape, bă, fără frică. N-a mișcat nimeni, eu mă uitam la bocancii muncitorului, un șiret, cel original, era roșu, celălalt, făcut în casă, era din sfoară răsucită, n-a mișcat, deci, nimeni, muncitorul a desfăcut gura pungii și a întins-o spre noi, caramele adevărate, a spus, hai, toată lumea, băgați mâna și luați. Atunci ceilalți s-au apropiat, era o pungă foarte mare, de cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și nu s-a băgat nici Feri, am rămas amândoi pe loc, privind cum femeia, încet-încet, își trage chilotu-n jos, trecându-l peste fese și peste coapse, camera a luat un prim-plan cu mâna ei care ținea chiloții negri, răsuciți, apoi s-a plimbat de-a lungul coapselor, focalizând în cele din urmă pe spațiul dintre ele, și atunci, deodată, acolo în fotoliu, femeia și-a desfăcut larg picioarele, și în clipa aia generatorul s-a oprit, și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din țigară și în lumina liliachie l-am văzut mai bine pe Davis, cu mușchii umflați ieșindu-i din maieu. Capul îi era înclinat într-un chip curios și așezat pe umeri ca și cum ar fi privit în sus, de pe ghidonul răsucit al unei biciclete. Zâmbea. — Fie, spuse el. Fumează. Și fiindcă veni vorba de Preistoric, am văzut un teanc întreg de scenarii. Filme cu vagabonzi, povești cu sudiști, cu el și ea, povești cu happy-end. Își scutură capul. Acum mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în decursul ultimelor săptămâni la fel de atent cum o observasem eu pe ea. Învățase câteva lucruri bune despre călătoria planetei ei prin timp. Intrase în oarecare măsură în osmoză cu acest grăsan impotent, a cărui minte era în cădere liberă și răsucită, un negustor de zdrențe, făcut din știfturi, știfturi. — Hei, trebuie să-mi spui, i-am zis. — Ce? De ce îmi permiți să mă bag așa în viața ta? E neconvingător, vreau să spun că cine ar putea să creadă așa ceva? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văd mai bine: era dreaptă ca o statuie de pe-un sarcofag etrusc și mă privea drept în față. Trebuie să vă mai spun că D. avea cei mai frumoși ochi galbeni pe care ți-i poți imagina, cu gene răsucite ca niște mici cârlige. Azi nu-i mai are la fel. De câte ori o mai văd, o recunosc după buze (astea chiar inconfun dabile), nu după ochi. I-am spus câte ceva, iar ea mă privea mai departe, cu aerul că ascultă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un balcon, și o elegantă balustradă de bronz; și bârne gigantice care ies pe laturi la fiecare mișcare, și furcheți pentru vâslașii cei mulți. — Pentru a acompania ritul, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau să-ți spun că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
copiii puteau conduce. Arhitectura clădirilor era extraordinară. Construcții simetrice cu tot felul de forme, ca niște clepsidre care aveau niște limbi ce ieșeau din loc în loc în relief, fiind parcări sau clădiri în formă de discuri, cercuri, globuri, înalte și răsucite, cu adevărat construcții extravagante. Animalele aveau ochi bionici și-i puteau roti în cap și îi foloseau chiar ca arme cu laser pentru a-și prinde prada. Școlile erau ultramoderne, aveau tablete cu touchscreen și fiecare copil avea câte un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete și antene. I-am spus fetei, din această dimensiune, pe care o chema Kripton, că eu vin dintr-o altă lume unde știința nu a ajuns așa departe și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]