2,050 matches
-
însera, ca un animal cu o sută de mii de ochi minusculi, unul pentru fiecare fereastră a orașului. Care pândea și aștepta ce? Nimeni nu știa să răspundă. Dar toată lumea bănuia că trebuia să urmeze ceva. Paradoxal, aproape toți am răsuflat ușurați în prima clipă când am auzit că în oraș au început furturile. Era primul lucru logic după multă vreme. Hoții au început să bântuie, ocrotiți de întuneric și de faptul că poliția era ca paralizată. Dar curând totul a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu înțeleg." "În somn", mi-a răspuns el, deși eu altceva întrebasem. "Dar de ce să te omoare? Nu înțeleg." Și cum el tăcea, am adăugat ezitînd: "Din cauza mea?" "Nu, nu, protestă el, tu n-ai nici un amestec. Din cauza mea." Am răsuflat ușurată. Se vede că rămânem egoiști în fața primejdiei. Pe urmă mi-au revenit și perplexitatea și teama. "Dar ce lucru îngrozitor ai făcut? Și chiar dacă ai fi făcut, cum să te temi de așa ceva? E absurd." "Ba nu-i absurd
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doua zi, în drum spre gară, aveam sentimentul ciudat că ne întoarcem acasă. Când am zărit clădirea coșcovită, petele tufelor de oțetari și cei doi plopi singuratici ― nu v-am spus până acum că sânt doi plopi în spatele magaziei? ― am răsuflat ușurați. Aproape de peron, pe jumătate îngropată în praf, am găsit o foaie de hârtie murdară. Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după care am azvîrlit-o. Nu era decât o listă de trenuri anulate. Numai cifre. Am trecut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dreptate, fetițo. Apoi am prins-o de mână. ― Hai cu mine. Să facem provizii de apă. Am luat absolut toate vasele pe care le-am găsit prin magazie și până dimineață le-am umplut cu apă fiartă. La sfârșit, am răsuflat ușurați. Aveam acum rezerve de apă pentru mai multe săptămâni și între timp trebuia să plouă. Ne miram singuri cum nu ne gândisem de la început la asta. Era prea simplu, probabil, de aceea. ― Dar ascultă, mă iscodi Eleonora, chiar n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prin minte, orice intimități și gânduri ― și astfel o simțeam atât de aproape încît părea că-i aud bătăile inimii. Într-un sfert de oră am acoperit cu slovă măruntă toate paginile pe care le aveam la îndemînă, fără să răsuflu măcar. Ideile, frazele, les bons mots, parcă mi le dicta o prezență nevăzută și necunoscută, iar eu numai stenografiam, într-atît ieșeau de limpezi și legate de acea logică interioară care e pecetea unei lucrări bine gândite. Această constatare m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă mai gândeam la planul meu, la Mihaela, la dragoste, la nimic; singurul meu scop era ca această fată să rețină o scrisoare de-a mea. Atât și nimic mai mult. Restul nu mai prezenta interes. Ah, cum aș fi răsuflat din străfundul plămânilor. M-aș fi simțit cel mai fericit om de pe lume! Dar Mihaela, monstrul cu chip de om, nu voia, nu putea să înțeleagă. Ea nu știa decât una și bună: să-mi înapoieze la infinit răvașele. Să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fost să mă așez la masa de scris. Mă obseda într-atît criza de timp, încît am economisit chiar secunda de care aveam nevoie pentru a-mi scoate pălăria. Și așa, cu pălăria pe cap, i-am scris Mihaelei, fără să răsuflu, opt pagini. I-aș fi scris și mai mult dacă nu mă dobora oboseala. Am adormit îmbrăcat. A doua zi, n-am dus scrisoarea la cutie pentru că draga mea vecină a găsit cu cale să plece dis-de-dimineață, pe când eram încă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
foarte contrariată s-a lăsat în voia mea. Nu făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rugam să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc, dar că nu se îndura să ne părăsească definitiv. Odată, după ce petrecu prietena până la poartă, Mihaela reveni în casă, răsuflând ușurată: ― Uf, bine că a plecat și asta. Am rămas înmărmurit. ― Cum, nu-ți place tovărășia ei? ― Niciodată n-am putut s-o sufăr. ― Adevărat? Credeam că sînteți cele mai bune prietene. Când colo... ― Te înșeli. Nu mă poate suferi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
activez cel puțin câțiva ani. Câțiva ani? Cerule, cine avea atâta răbdare? Eu, nu, în nici un caz. Voiam imediat, la repezeală, o demnitate cât mai înaltă. Parcă mii de brațe mă împingeau din spate fără a-mi da răgaz să răsuflu.. După o scurtă chibzuire m-am înscris la democrați. Acolo aveam câțiva prieteni și într-acolo mă îndreptau dealtfel și convingerile mele. La una din ședințele comitetului executiv, unul din frații profesorului Tîrnoveanu mă prezentă fostului ministru Chintescu, tatăl Ceciliei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
găsi și un Raed Arafat înhămat la un „SMURD pentru vindecarea Bucureștilor“, cred că în mai puțin de un an blestemul orașului va fi exorcizat, cicatrizarea se va fi încheiat, iar bătrăna urbe valahă a plăcerilor&contrastelor va începe să răsufle ușurată. Volumul conceput de Mirela Duculescu se opune Diametralei Nord-Sud proiectate de Primăria Bucureștilor în totală ignorare și dispreț față de specificul socio economic și tradițiile profesional-culturale ale locului. Stelian Tănase definește trecutul zonei drept „Cartierul Latin al Bucureștilor“, cu un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cireșului din preajmă pe una mai aproape de mine. îndată am înțeles despre ce era vorba: stăteam față în față cu prietena mea, Mierla, cea despre care am și scris, într-o altă carte a mea („întâmplări la apa Corrèze”). Am răsuflat ușurat și am intrat din nou în dialog cu prietena mea. - Oho! Bună seara, țigăncușo! Te rog să mă ierți, dar eram cufundat în gânduri și m-ai cam luat prin surprindere... - Dar nu face nimic, domnule, eu vă înțeleg
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
acasă. În fine, după multe ezitări, iată-mă la aeroport. Încurcătură, la îndeplinirea formalităților de îmbarcare. Numele de pe bilet nu se potrivește cu cel de pe pașaport. Lucrurile se lămuresc, însă, repede. Gabriel Dimisianu avea biletul meu, iar eu biletul lui. Răsuflăm ușurați. Și, mai ales, el. Căci dacă eu nu mă decideam să vin, n-ar fi putut pleca! Trebuia să se întoarcă de la aeroport acasă; ghinion oribil pentru un "grec" care va vedea pentru prima oară, acum, Grecia. Atmosferă febrilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ca de stihiile naturii, fără să învățăm nimic de la ei. Căci turcii nu duceau cu ei nici o idee. Și nu lăsau în urmă decât fum și pustiu. Ne-am istovit, așadar, în bătălii care nu ne-au stimulat decât să răsuflăm ușurați când se terminau. Palatul e o imagine destul de sugestivă a Evului Mediu oriental. Lene și lux. Viciu și aur. Vase scumpe, aduse de peste mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sau să facă mofturi. Dispărea cu demnitate și discreție, numai ea știa încotro și în ce scop. După o noapte pe care întreaga familie a petrecut-o cu teama ca iepurașul cel nou să nu urmeze exemplul predecesorului, toată lumea a răsuflat ușurată a doua zi. Iepurașul era în viață. Iar Garçon îl veghea precum o santinelă bine instruită și cu un ridicat simț al datoriei. S-a dovedit, însă, încă o dată, că întâmplările sunt ca și hribii: dacă găsești unul, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
cap, văzîndu-mă pus în curentul unor nefericiri familiale cu cari eu, ce am fost avizat la un trai singuratec și la puterile mele proprii, nu sunt deprins și nici știu a le mânui. Cred că, dacă bătrânul meu va mai răsufla de greutățile momentane cari-l apasă, va putea să acopere îndătoririle fiului său, dar în prezent nu cred să poată face mult. Chiar acuma i-am scris lui, alăturîndu-i scrisoarea doamnei Presber. Pe mine mă știți că nu am nici un
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu care lovise pe Faraon. 13. Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare. 14. Le-au strîns grămezi, și țara s-a împuțit. 15. Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 16. Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Întinde-ți toiagul, și lovește țărîna pămîntului, și se va preface în păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
via și măslinii tăi. 12. Timp de șase zile, să-ți faci lucrarea. Dar în ziua a șaptea să te odihnești, pentru ca boul și măgarul tău să aibă odihnă, pentru ca fiul roabei tale și străinul să aibă răgaz și să răsufle. 13. Să păziți tot ce v-am spus, și să nu rostiți numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieșind din gura voastră. 14. De trei ori pe an, să prăznuiești sărbători în cinstea Mea. 15. Să ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și urmașii lor, ca un legămînt necurmat. 17. Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pămîntul, iar în ziua a șaptea s-a odihnit și a răsuflat." 18. Cînd a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. $32 1. Poporul, văzînd că Moise zăbovește să se coboare de pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
anevoioasă, pentru că bătrânețea mi s-o suit colea în cârcă și o simt din ce în ce mai grea. Și dacă ar fi numai atâta n ar fi mare lucru, dar mi s-o băgat aici în coșul pieptului și nu mă lasă să răsuflu în voie. Da’ până la urmă te-am ajuns, boierule. Ce grabă ai să mă ajungi musai? întreb eu, în timp ce privirea bătrânei mă sfredelește fără înconjur. Apoi, conașule, multe am eu să-ți spun, numai că tare greu te-am prins
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
spune tot ce am purtat cu mine atâta veme...Toate le-am păstrat în suflet ca pe niște pietre prețioase și am așteptat cu răbdare să te întâlnesc și să ți le pot spune pe îndelete, boierule. O văd că răsuflă de câteva ori mai adânc și în clipa următoare vorbește plină de însuflețire... Dumnezeu te-o ales și mi te-o dat în grijă, cu poruncă strașnică să-ți spun fără înconjur... Mă uit la țigancă cum își rotunjește ochii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea”, s-a apucat din nou să cotrobăie prin tufele de zmeură, fără să mă mai bage în seamă. În timp ce eu abia mai răsuflam de frică, un nou foșnet și o chițcăială prin crengile stejarului de lângă mine mi-au atras iarăși atenția, dar și olecuță de spaimă. Privirea mi-a zburat fulgerător spre înalturi. Cele două veverițe - sau poate altele - s-au oprit pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să servești ceva de băut domnului Lică. Baba se uita la ea lung pe subt ochi și aducea un pahar mare de vin rece. Lică gusta întîi, apoi da drumul. Sia sta atentă, până când Lică lua paharul de la gură și răsufla șoptind: ,,Mișto", cu coada ochiului spre baba, cam de felul ei țigancă. 142 Sia, mulțumită. îl întreba: "încă unul?" și Lică refuza. Era temperat și nimeni nu-1 văzuse vreodată beat, necum fata. Apoi Sia îi spunea ce conține pachetul. Erau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vorbească. Vrea să-i facă mutre și el s-o izbească, și pe urmă iar, învoiți, să i se plângă, să-i spună cum a fost bătută de cucoana Lina, pe când el, musiu Lică, se plimba cu prinții. Să-și răsufle tot necazul cu drepturile câștigate și să-1 anunțe că ea acolo nu mai stă, sperând că Lică acum nu mai are nevoie de leafa ei și dorind iar viața de altădată. Și Lică o trimitea să învețe purtare de la Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]