2,464 matches
-
ea își va da seama de importanța mea în viața ei. Deși pentru mine Sheba nu și-a făcut timp în acea vară, știu că pe Connolly a reușit să-l sune de câteva ori. L-a sunat o dată, cu răsuflarea tăiată, de la un telefon dintr-un supermarket din Avignon. (Nu era lângă pager și când a ajuns în sfârșit la mesaj, ea a trebuit să fugă să se întâlnească cu Richard și cu copiii.) Când s-a întors înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
găsești artificiile obosoitoare înseamnă să te transformi într-un paria. Suspectez că doar o fracțiune infimă din mulțimea adunată la Primrose Hill se bucura cu adevărat de spectacol, dar am stat toți acolo un ceas întreg și glacial, meșterind îndatoritori răsuflări tăiate și alte simptome de pură încântare. Cu toții, mai puțin Polly, care a prins momentul să-și mai alunge angoasa fumând țigară de la țigară și făcând găuri în noroi cu cizmele. La sfârșitul comediei s-a făcut o îmbulzeală groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
atâta scrupulozitate încât era ca și cum ar fi vrut să demonstreze că viața, fără el, ar fi ceva îngrijit și ordonat. Jina a închis iar ochii, dar asta i-a readus pe retina minții imaginea felului în care Mike își ținuse răsuflarea c-o seară înainte, când ea venise la rândul ei să se culce. Parcă i-ar fi fost teamă că Jina o să-i ceară să se însoare cu ea pentru a doua oară. De parc-ar fi fost mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iar mama lui s-a întors să se uite urât la ea. Eu sunt, a spus apelantul și chiar dacă vocea părea să aparțină unei femei, Mary nu era absolut sigură că nu avea de-a face cu același bărbat cu răsuflarea tăiată, care-i oferise toate economiile lui de-o viață sau un Corvette nou-nouț. Sunt Alice, a continuat apelantul, dar Mary tot mai avea dubii. În primul rând că Alice pe care o cunoștea ea n-ar fi avut tupeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe o frânghie, acum că furtuna trecuse, iar cerul era de un albastru clar și sticlos. Termometrul de pe verandă arăta patru grade Celsius, chiar și după răsăritul soarelui. Zach a început să se preumble pe verandă ca un taur încarcerat. Răsuflarea i se transforma în aburi. Până la urmă, Ellis și-a făcut milă de el. Dacă nu mă spui la Serviciul Forestier că am un generator, a zis bătrânul, te las să-mi vezi filmele. La subsol, în spatele unui zid fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înainte și-a intrat în apă până la călcâie și-apoi până la marginea pantalonilor scurți. Drew s-a ridicat în picioare gol, ca un rege al râului. Am sperat c-am să te văd, a spus el. Mary și-a ținut răsuflarea așa de mult c-a luat-o cu amețeală. Pielea i se sensibilizase, așa că și cel mai delicat vânticel pârea s-o înțepe cu mii de ace. Ciripitul greierilor era asurzitor. Mary și-a ținut ochii deasupra taliei lui Drew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uitat înspre pajiște, dar fuga nu i se mai părea așa de imperioasă. Voi credeți în fantome ? a întrebat el. Naji s-a aplecat înspre în față, punându-și palmele mici și întunecate pe genunchi. Tu crezi ? Danny își ținuse răsuflarea, iar acum a expirat. Până când cineva nu-l credea pe el, nu-i era limpede câți oameni nu credeau în fantome. Băiatul s-a dus către treptele care coborau de pe verandă. Tata ... Venea la mine în fiecare noapte. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Sunt sigură că Danny e în stare să ne scoată teferi de-aici. Desigur, Mary n-avea de unde să știe așa ceva. Danny putea foarte bine să-i răstoarne sau să-i scoată la mal fără incidente. Oricum, puștiul îi tăiase răsuflarea. Se chinuia, cu brațele lui ca niște scobitori, să întoarcă barca astfel încât să ia valurile în bot, iar pe chip i se citea extazul. În mod straniu, Mary chiar și-ar fi dorit ca barca să se răstoarne; voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de maci, sărutul meu doar nu-și mai vine-n fire... voi ăștia a trebuit să plătesc pentru fiecare prieten m-a chemat să-l îngrop cel mai scump m-a costat sărutul iubitei niciodată nu mi-am luat înapoi răsuflarea poate îmi trece prin minte ideea de moarte într-un stol dragostea ta n-a avut curaj fluier-o să se-ntoarcă singură într-un castel sparg oglinzi nicio zi nu îndepărtează cerul de mine câtă lumină în cămașă de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a privit în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul căreia stă toată grația alchimiei. Vă vorbesc despre mama mea care a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte candelele răsăritului din noapte... Gabriel DRAGNEA Petre Rău - Antologia “Cuvântul ca o pradă”, Editura InfoRapArt, 2012 Din prefața semnată de Ion Machidon a cărții “ Aici nu sunt cuvinte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
într-o aripă aș vrea nimic să nu mai simt să-mi fie gândul gol netulburat și lumea toată acum să fi murit rămâie timpul mut nemăsurat să-ți scriu... să-ți scriu pe-o frunză arămie sau pe o răsuflare de vânt cât de toamnă îmi este mie că rostirea mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
printre atâția oameni era greu de suportat și mă foiam când pe o parte, când pe alta, revenind constant cu nasul în pernă de parcă aș fi vrut să plâng și nu-mi găseam locul. Respiram amplu și rar oprindu-mi răsuflarea atât după inspir cât și după expir. Aerul pătrundea greu în plămâni prin pernă. Inima își rărea cadența și auzeam valuri de sânge pulsând în timpane ca marea ce se sparge de stânci când refluxul e pe sfârșite. De după pleoape
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă Îndrept spre casă, devenea un simplu pretext de a da o explicație rațională acestui ceva deja cunoscut. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci puteam să Încep să mă Îndoiesc de propriul meu eu, de mine Însumi. Nemaiputînd să-mi țin răsuflarea, am expirat. Trecînd pe lîngă bărbatul cu umbrelă care mă depășise, o fată tînără Îmbrăcată cu o jachetă verde, lungă, porni pe pantă-n jos cu pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și Îmi Îngheță sîngele În vine, Însă șoferul nu făcuse decît să treacă Într-o viteză mai mică. A luat-o spre curbă. Am apăsat puternic cu piciorul În podea și m-am rezemat de spătarul scaunului. Mi-am ținut răsuflarea așteptînd să constat cu proprii mei ochi care mai este starea orașului dispăruse. Nici vorbă sa mă trezesc În vid. Ba dimpotrivă, o zonă uriașă de locuințe se Întindea cît vedeam cu ochii. Grupul de blocuri cu patru etaje, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu sau, dacă vrei, sufeream de un sindrom de dizolvare a identității personale. Mihnea, un tânăr cu care peripatetizam pe atunci, de câte ori treceam pe lângă Comitetul Central, repeta, ca într-un reflex, aceleași cuvinte: „Doamnă, acest om mă sufocă, îmi taie răsuflarea”. Cred că senzația de strangulare era destul de prezentă. Ca-n definiția epicuriană a morții: cât e ea, nu suntem noi, cât suntem noi, nu e ea. Dacă mi-ar cere să-i caracterizez în două cuvinte cum am trăit anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mă întreb cât timp îmi va lua acasă să reîncep să vorbesc mult. Îmi era dor să tac. Cristina e fabuloasă. Are și poartă istorie, o istorie de femeie rădăcinoasă dezrădăcinată, o istorie de limbă română care îi e precum răsuflarea. Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând la engleză și la predatul latinei pentru americani (Jesus! Vorba lor. Cei mai mulți au un accent de te ucide!). Și-a recăpătat-o însă, fiindcă farmecul ei persuasiv i-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să reîncep să vorbesc mult. Îmi era dor să tac. Cristina e fabuloasă. Are și poartă istorie, o istorie de femeie rădăcinoasă dezrădăcinată, o istorie de limbă română care îi e precum răsuflarea. Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând la engleză și la predatul latinei pentru americani (Jesus! Vorba lor. Cei mai mulți au un accent de te ucide!). Și-a recăpătat-o însă, fiindcă farmecul ei persuasiv i-a făcut pe tinerei să vrea să facă studii românești. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
recunoscut în nici un fel, ar fi rămas chiar uimit de existența unui asemenea supraom al abnegației, al eticii și-al dreptății. Războiul se terminase de un an și ceva dar timpul nu mai reușea să reintre în matca lui dinainte, răsuflarea întretăiată în 1941 nu-și mai revenea, lucrurile nu se mai reașezau la temelie, o amânare a ceva ce se aștepta să se întâmple și nu se mai întâmpla, el - timpul - curgea de la o zi la alta, cei care începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care am simțit-o a mea. Ai adăugat: - De mii de ani! Am mai schimbat câteva vorbe, și când umbrele serii, ajutate de frunzișul sub care stăteam, căzură peste noi, te-ai apropiat atât de mult încât ți-am simțit răsuflarea, apoi mi-ai sărutat umărul stâng, dezgolit sub arcuirea decolteului rochiei de mătase. O îmbrăcasem pentru prima dată, parcă anume în premoniția acelei sărbători. Întâlnirea noastră, spusei, nu a fost o întâmplare ci împlinirea legii necunoscute de care vorbeam. Dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Se neliniști câteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mânară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta învăluit în ceață. Era totuși real căci îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă spun pentru că nu e nimeni. Se trezi vorbind deodată la singular: „Te iubesc!” I se păru că lumea se învăluie în apoteoză. „Cum nu ți-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de-abia auzii. Și când intrai în tindă, îmi puse mânile în piept și începu a mi se zbate în brațe. Apoi dintrodată se liniști, mi se lăsă pe piept, mă cuprinse de după gât ș-o simții caldă, c-o răsuflare fierbinte care mă amețea. Vtc "V" O pace mare îmi stăpânea acum sufletul. Întors acasă, ieșii la câmp, ca să supraveghez clădirea girezilor degrâu. Stătui de vorbă vesel, ca niciodată, cu Dragomir, care era tare mirat de această considerație cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mele. Îmi zise încet punându-mi mânile pe umere: —Stăi, nu te duce mai departe; întoarce-te... Și eu numai ca să-ți spun m-am repezit... Stam mut în încremenire. Ea mă privea prin întuneric, cu ochii lucind; parcă zâmbea, răsuflarea fierbinte îmi dogorea fața. — Ce s-a întâmplat, Chivo? Nu știu... Ieri taica a tăcut toată ziua și m-a cercetat cu ochii... Apoi, când puneam sara de mâncare, a zis deodată: — De ce ai slăbit tu așa? de ce ești trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bâtlan singuratic trece fâlfâind rar pe departe. Din când în când țipă prelung, cu glas de trâmbiță. Și luntrea se strecoară prin marginile luncilor, intră iar în trestii, care foșnesc cu șoapte vii, înclinându-se, atingându-se. Ceața ușoară, ca răsuflarea caldă a unei ființi, a Iezerului, ne învăluie încet-încet, și lumina scade; parcă aș privi printre gene împrejurimile. Neică Marine, unde ne oprim? Ar fi bine aici, la dreapta, sub sălcii... Vânătorul parcă a tresărit, dar nu s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de apă cunoscute, lângă un culcuș cunoscut... E locul întâlnirii! Și deodată o lumină mă orbește, mă face să închid ochii, amețit. Am înțeles! —Ai înțeles? zise greu Marin, răsărind lângă mine. Ochii rotunzi mă privesc și ard. Îi simt răsuflarea zgomotoasă. De ce mi-ai înșelat copila?... Eu, cu pușca în dreapta, cu stânga în lungul trupului, îl privesc uimit. Și ceva rece mă înfășură, ca un șarpe ce mi se încolăcește în jurul trupului. Mi-i gâtul uscat, limba grea. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]