1,427 matches
-
pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-am zăpsit, aseară, cum te uitai la gagicile adormite și cum numărai efectivul de dame. Nu e timpul pierdut, să știi. Nu lipsește nici una dintre fufe... Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
curgă râuri de votcă, de whisky, de vinuri ardelenești, de zaibăre oltenești, de vârtoase și tari vinuri basarabene, aducându-le mereu în damigene purtate de băieți stilați în vestoane de catifea, ce se mișcau agil, sub strălucirea candelabrelor, în pocnete răsunătoare de șampanie franțuzească. Afară, în curtea de unde zăpada fusese înlăturată de un utilaj adus din Franța, un chasse-neige, cu lamă de oțel și cu năprasnică suflantă, ardeau ruguri de lemne, între grătare special făcute pentru a-i întreține pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își recuperă nota personală de a glumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prostituată Își vinde trupul, așa vreau să vând și eu, nu conteză ce“. Și a continuat să vândă tot soiul de lucruri, de la vitamine până la drepturile de difuzare a carnavalului din El Salvador. Prima sa comedie muzicală a avut un succes răsunător. Apoi a devenit regizor de filme În Los Angeles, lucrând În paralel la propriile comedii. Încet-Încet banii s-au dus, a pierdut totul, fără să fi trecut printr-un eșec notabil. Din cauza asta a ajuns vagabond? — Nu, nu ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
patului. Frate, ai tulburat toată slujba! Lumea s-a smintit, părintele Ioan o să ne certe pe toți. "De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, nimic nu sunt, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător..." Frate, mergi matale în chilie și repetă Apostolii până ți se usucă speranța. "Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință de aș avea cât să mut munții, dragoste dacă nu am, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
logică. Dat fiind planurile lui Enro, prințul putea să se găsească într-o poziție mai favorabilă decât oricine pentru a-l putea face pe Gosseyn să ajungă la criptă. Și, firește, îi putea fi de folos lui Gosseyn. "Cât de răsunătoare este reușita, îți vei da seama dacă îți spun că, pentru prima oară, pot să povestesc istoria Migrației unui supraviețuitor direct al expediției. De multe ori am încercat să aduc în această criptă un corp Lavois-seur-Gosseyn în același mod cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cămara lor odioasă și măncată de mizerie și sărăcie. Am fost în asemenea locuri, unde prima încăpere avea un parchet negru ca bitumul de pe drum, în celelalte încăperi nu aveam nicio curiozitate să pătrund, mama matroană domina scena cu vorbe răsunătoare, ea nu mai știe ce să facă cu copilul, care nu vrea să meargă la școală!... dar de fapt copilul se juca în stradă fără mustrări de conștiință cu alți copii fugari ... îi relatez observațiile mele, la care matroana, de când
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ani, plângea cu disperare, eliberând niște lacrimi perfect rotunde, perluțe cu soare, transparente... scena era dominată de tatăl, un bărbat înalt, - dar care tată nu e mare pentru copilul său mic? - și urla la fetiță cu o voce răgușită, dar răsunătoare, ba o mai și înjura că o bagă undeva dacă nu tace odată... metode feroce pe scurtă durată... Toți din familie stăteau jos, numai micuța își striga amarul către lume, stând în picioare... nu spre familie... vorbea cu lumea întinsă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Și a simțind că I-a venit ziua și ceasul. Trebuia să dea el însuși exemplul final, sacrificiul personal, martiriul. Marea lui descoperire - mântuirea prin iubire - era un adevăr copleșitor, un miracol ceresc. Fără iubire ești „aramă sunătoare și chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale și utopii sociale, strigate în toate limbile, pe la toate răspântiile. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala ei am învățat-o, dar dacă o separ de experiența mea trăită înlăuntru sau în relație, o simt ca pe o vorbă calpă, un chimval răsunător. Tu nu ești femeie, ba ești cum nu se poate mai bărbat, dar nu te-am surprins juisând la găselnițe destrupate. Toți acești oameni din viața mea, personalizați sau mai anonimi, aveau filosofii, erau atrași de ele. Măcar întrebările cruciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
internațională, și-am zâmbit așa, ca și cum mi-aminteam de alte vieți trăite în alte timpuri. N-a ieșit nimic. Împăratul era gol! Dar era gol pe dinăuntru, nu pe dinafară. Așa e și cu logica, e aramă sunătoare și chimval răsunător. Nu poate prinde concretul, complexitatea proceselor care ar trebui să le formalizeze. Oricât încercam să îndes gândirea într-un formalism, ceea ce rămânea pe dinafară era mult mai mult decât ce intra înăuntru. Toate „logicile naturale” de care se vorbea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui o dată și nu se face de rușine, să afle lumea. E povestea unei impotențe, nu a unei putirinți. Mai târziu, câțiva au noroc și tot de la o femeie învață lucrul acela nepereche fără de care suntem aramă sunătoare și chimval răsunător, cum zice Pavel: să iubească. Mihaela, ascultă-mă pe mine care cunosc bine oamenii de prin labirinturile psihoterapiei; oricând poți recunoaște un bărbat care a iubit față de unul care n-a avut această șansă. Primul e mai potolit, mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ești bărbat când nu ești cu o femeie, o parte din bărbăția ta vine de la supușenia femeilor, iar ultimii douăzeci de ani ea devine bărbată și are grijă de tine? Asta e realitatea din spatele mitului. Ding-dong, aramă sunătoare și chimval răsunător! He, he! Acum câteva luni am fost la Luvru. Primisem un premiu de la o asociație științifică din Germania și mi-am zis hai la trai, neneaco, pe banii babachii, pe Bulevardul Beaumarchais, lângă Gara de Est, o săptămână. Ce lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Marea Mediterană, autoritatea sa nu e amenințată, armata Îi e credincioasă, Îl are ca vizir pe bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În toate moscheile, predicatorii Îi laudă faptele de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al prefăcătoriilor, Nizam nu caută numai să anexeze Transoxiana, și Încă și mai puțin să salveze Samarkandul, el vrea mai ales să-și recapete prestigiul batjocorit de subversiunea ismailită. Și, În această privință, are nevoie de o victorie clară și răsunătoare. De ani de zile, iscoadele sale se jură, În fiecare zi, că Hasan a fost localizat, că arestarea lui e iminentă, dar răzvrătitul rămâne de neprins, trupele acestuia dispar la cel dintâi contact. Nizam caută, deci, un prilej de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l păstra din acea primă ediție! Dar la Londra succesul n-a fost imediat. A trebuit să treacă prin Paris, ca trebuit dl. Nicolas să-și publice traducerea, ca Théophile Gautier să lanseze, În paginile ziarului Le Moniteur universel, un răsunător „Ați citit catrenele lui Kéyam?”, salutând „această libertate de spirit absolută, pe care gânditorii moderni cei mai Îndrăzneți cu greu o egalează”, ca Ernest Renan să supraliciteze: „Khayyam este, probabil, omul cel mai interesant de studiat pentru a Înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost cîntat de un mare poet”. După care a pornit mai departe să spulbere sub copitele cailor praful Orientului... Ulise, coborînd În Infern, l-a Întîlnit pe Ahile bîntuit de păreri de rău. Avusese alegerea Între o viață scurtă și răsunătoare și o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de glorie Într-o natură lipsită și ea acum de modestie; e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere, prozatorul nu a avut șansa unui destin dramaturgic asemănător : debutînd În teatru abia la cincizecișitrei de ani, are parte de un eșec răsunător și, după cum precizează Miriam Cuibus, atunci „actorii au părăsit scena cu ochii În lacrimi” (p.201). Ca și compatriotul nostru Caragiale, ghinionist În seara premierelor pieselor sale, Flaubert va face teatru În viață. Dacă Însă Ion Luca a avut parte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lume, Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume Și de steaua mea. Când pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas a lene Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare Cînt-a nopții dulce, mistică cântare, Cânt din Valhala. {EminescuOpI 10} Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace, Tremură ușor, În fantasii mândre ea își face cale, Peste munți cu codri, peste deal și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iubeau pe mine prea mult. Am rămas singurul lor copil. Unicul. Și Maestrul se uită lung la meseni, își amintește că Tina scrisese anul trecut pentru el un text, Bărbați și femei, cu care el avusese un succes de public răsunător, fusese pus în scenă de un alt regizor, un alt prieten al Maestrului, Titus Segovia (în tinerețe, regizorul își alesese acest nume de scenă și nimeni nu mai știa cum îl cheamă în realitate, nici nu mai conta), despre Titus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care te formează ca om puternic și totodată stăpânit. Se mândrea cu trupul lui bine construit de la natură și făcea tot posibilul să-l scoată În evidență și să-l lucreze. Era un băiat inteligent, nu se amăgea În privința succeselor răsunătoare, știa că mai are multe de Înfruntat până va obține laurii după care tânjea atât de mult. Lipise pe pereții camerei fotografii tăiate din reviste, cu boxeuri celebri, și văzuse de cel puțin douăzeci de ori filmul În care Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]