25,657 matches
-
în altul. Spun, de asemenea, "experiență", pentru că o naivitate vecină cu prostia nu mă lecuiește de fatalitatea de a idealiza România imediat ce o părăsesc pentru câteva zile sau, cum a fost cazul acum, săptămâni. Printr-un straniu proces psihologic, tot răul acumulat într-un an mi se șterge din minte și nu păstrez decât imaginile plăcute. Or, ceea ce ți-e dat să trăiești la întoarcere seamănă nu cu un duș rece - cum spun comentatorii de sport - ci cu o durere năpraznică
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
de condiția individului bolnav. Mă gândesc la M. Blecher, Anton Holban, Gib Mihăiescu și, bineînțeles, la Hortensia Papadat Bengescu. Literatura preocupată de patologic urmărește îndeobște felul în care îmbolnăvirea trupului condiționează comportamentele psihice, le modifică și prea adesea le degradează. Răul fizic reverberează nefast, de cele mai multe ori, în plan sufletesc și moral. Este drumul obișnuit de la cauză la efect. Neobișnuită este răsturnarea succesiunii, ca în cazul eroului cărții lui Virgil Duda, a cărui îmbolnăvire fizică este precedată și cauzată de îmbolnăvirea
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
în cazul eroului cărții lui Virgil Duda, a cărui îmbolnăvire fizică este precedată și cauzată de îmbolnăvirea sufletească. În cariera de nevrotic a amintitului erou există o zi de șoc, aceea în care izbucnește în el, pe neașteptate și răvășitor, răul fizic. Epic vorbind, romanul de aici pornește, de la acest prag fixat în timp cu exactitate, parcă pentru a i se sublinia semnificația de zi nefast-memorabilă, deși nu păruse din capul locului să fie astfel. "14 iunie 1991 părea să fie
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
Ce urmează este un lung proces dezaxator, antrenând alterarea tuturor funcțiunilor ființei biologice, căderea "din rău în mai rău", până la "epuizarea fără leac a forțelor vitale". Angoasările, senzația de amenințare, de primejdie iminentă venind de peste tot sunt stări dublate de răul fizic, de suferințe trupești care îi aruncă pe medicii consultați din nedumerire în nedumerire, cu atât mai mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor, ba vorbesc mai degrabă de o sănătate normală. Și totuși: dureri în vintre, în
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
în act îi trebuiesc însă forțe, măcar atâtea câte să-i poată înlesni urcarea pe acoperișul înaltei clădiri de unde-și propusese să se azvârle în gol. După două ratări ale încercării de suicid renunță "încovoiat de rușine". Dinăuntru îi vine răul sau din afară? - iată o problemă care îl frământă pe eroul traumatizat sufletește al lui Virgil Duda, "veșnicul invalid psihic", în cuprinsul lungii sale mărturisiri autoscopice. Și dinăuntru și din afară îi vine răul, aceasta este încheierea la care ajunge
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
încovoiat de rușine". Dinăuntru îi vine răul sau din afară? - iată o problemă care îl frământă pe eroul traumatizat sufletește al lui Virgil Duda, "veșnicul invalid psihic", în cuprinsul lungii sale mărturisiri autoscopice. Și dinăuntru și din afară îi vine răul, aceasta este încheierea la care ajunge, reflectând la firea sa și la moștenirea genetică, la elementele de mediu ca și, revăzându-și trecutul, la experiențele mai vechi sau mai recente prin care trecuse, personale sau sociale și chiar istorice. Toate
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
teribil al omorului din tinerețe. S-ar fi zis că-l uitase dar mereu îl apăsa iar la sfârșitul romanului chipul victimei-agresor îi apare într-o nălucire onirică. Tot producătoare de traume sunt însă pentru erou și aspectele vieții banale, răul banalizat întins în toată societatea din timpul ceaușismului. Acesta îl împinsese, într-un târziu, să emigreze, actul în urma căruia devenise un om pentru care "acasă" va fi un loc situat în altă țară decât aceea în care se născuse și
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
o disciplină a selecției lecturii. Ne-a năpădit această avalanșă a mediei, această catastrofă, după părerea mea. Eu sînt total împotriva mass-mediei. Nimic n-a putut să facă mai rău sufletului românesc. Poate pînă acum n-a făcut atît de rău pe cît o să facă de aici încolo. Ce programe culturale reale vedem noi la televiziune. Am stat puțin în România, dar bine, în Italia e și mai rău. Ce fac aceștia, ce transmit? Nu non valori, ci lucruri de care
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
mai urgent. În pragul unei asemenea perioade ne găsim, poate, astăzi[...] Îndoielile grave s-au strecurat astfel - și continuă, din nefericire, a se strecura - în sufletele multora din contemporanii noștri de pretutindeni, slăbindu-le din ce în ce mai mult credința în posibilitatea înlăturării relelor de care suferă și de care omenirea pare condamnată să nu mai poată scăpa niciodată. O asemenea stare sufletească e însă primejdioasă, fiindcă poate duce la o pasivitate care să împiedice în adevăr, sau cel puțin să întîrzie, îndreptarea dorită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
o dibace expansiune, al "umanismului socialist, a întîmpinat cea mai dîrză ripostă din partea celui ce, aidoma Sisifului camusian, ar fi putut declara: "eu deplîng fără să absolv, înțeleg fără să iert". Deoarece pripita absolvire ar fi însemnat o concesie făcută Răului celui mai primejdios, de natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
nici o tradiție filozofică respectabilă, exterminarea rasială devenind pentru el o tehnologie și un scop în sine, cu justificări incomprehensibile dincolo de ura furibundă și primitivă a unor anti-oameni (nu folosesc cuvîntul "monștri" pentru că am în minte teoria Hannei Arendt despre "banalitatea răului", despre un Eichman, funcționar mediocru și birocrat), ridicată la rangul de politică de stat. De acord, răspunde Tzvetan Todorov, unul din cei mai cunoscuți cercetători și eseiști din Franța în domeniul vieții sociale, autor al unei lucrări intitulate Abuzurile memoriei
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
și spațiu, precum știm, în întreg imperiul dominat sau influențat de ei, dacă ne gîndim și la China, Cambodgia, Vietnam, Coreea de Nord, etc. Naziștii își exercitau teroarea și întreaga mașinărie opresivă a statului înainte de toate împotriva evreilor, țapii ispășitori pentru toate relele; comuniștii își terorizau în primul rînd cetățenii propriilor popoare, transformați (cu rare excepții) fie în delatori, fie în instrumente pasive și timorate, fie repetînd prostește ca niște automați consemnele primite de la partid și guvern, sau în epave umane, trăind veșnic
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
sufletească a personajului, cînd afirmă: "O anume incoerență voită și o acceptare nepăsătoare a absurdului, în scopul de a da impresia unei înregistrări autentice a vieții interioare învăluie paginile cărții într-o aparență de ermetism. Noul tînăr suferă de un rău al veacului ce nu mai provine din blazare ci, dimpotrivă, dintr-o prea mare vitalitate care dă naștere la neliniști, la întrebări asupra modalității de a se afirma". Socotesc că mai bine a apreciat romanul lui Fîntîneru, criticul Ov.S. Crohmălniceanu
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
mă irită. Dimpotrivă, îmi procură o plăcere infinită ideea morții. Cînd trece cu vreun mort pe stradă, mă reped la geam; lăcrimez de bucurie. Pot spune că sînt bolnav? Boala presupune lipsă; noțiunea are conținut de negație. Filosoficește, boala aparține răului: eu nu sînt bolnav, căci îmi simt plăcere". Dar plăcerile sale sînt morbide, demonstrînd alienarea. Cei din jur presimt ceva din neliniștea sa mentală, ocolindu-l sau acceptîndu-i, copleșiți, excentricitățile, precum aceea de a nu putea comunica decît cu copiii
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
și pe drept cuvînt, că nimeni nu este de neînlocuit (în planul ordinar al lucrurilor). Acum, Emil Boroghină se va retrage. Ce va urma, ne este foarte greu să ne imaginăm. Iubit și comentat, invidiat, certat, cu toate bunele și relele, cu party-prix-uri și exagerări, Emil Boroghină a avut o singură mare și enormă dragoste: Teatrul Național din Craiova. I-a fost slujitor credincios pînă acum, în 2000, cu un devotament total. Și instituția și Emil Boroghină vor rămîne împreună efigii
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
îi desparte, se străduiesc să se explice, să transforme vina în întîmplare nefericită, să se dezvinovățească, să pedepsească în cunoștință de cauză. Redus la teatralitatea sa elementară, celebrul text shakespearian devine o problemă personală, nu filozofică. Spectacolul coboară la rădăcina răului, acolo unde crima se petrece fără mijlocitori: cel care o înfăptuiește este și cel care profită de pe urma ei, cel care vrea să o pedepsească trebuie să o facă el însuși. Nu există determinări sociale, economice sau politice ale păcatului, sau
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
fără mijlocitori: cel care o înfăptuiește este și cel care profită de pe urma ei, cel care vrea să o pedepsească trebuie să o facă el însuși. Nu există determinări sociale, economice sau politice ale păcatului, sau, dacă există, ele sînt colaterale; răul este alături: crima are chipul unchiului, trădarea pe cel al mamei, ipocrizia se plimbă sub înfățișarea prietenilor, iubirea Ofeliei implică adaptarea la insuportabil. Poate fi imaginat Hamlet în vizită la socrul său Polonius, ciocnind un pahar cu cumnatul Laertes? Acest
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și teoria corespondentă. Ceea ce ni se înfățișează cu deosebire tulburător în scrisul lui I.D. Sîrbu sînt notele vaticinare ale acestuia. Văzînd răul în adîncime, autorul Jurnalului a intuit capacitatea lui de a-și prelungi raza de acțiune, de a se răspîndi în societate și după răsturnarea formală a maleficului regim: " Propune ca după răsturnarea tiraniei să se creeze "o nouă disciplină juridică
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
trafic, ale negoțului primitiv de frontieră. Ceea ce lumea occidentală ne oferea atunci direct și eficient erau doar cele cîteva posturi de radio, în principal Europa liberă și BBC, de unde veneau informații adevărate, unde se făceau analize necruțătoare și unde mecanismele răului erau permanent demontate și privite microscopic pe toate părțile. în rest, datorită relațiile politice directe ale marilor cancelarii europene cu regimul lui Ceaușescu și cu el personal, încurajările erau doar amăgiri, un fel de energizant pentru răbdare și de afrodisiac
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
problema locului, a legitimității și a uzurpării. Stăpînă a casei, ea ia locul mamei și transformă în oaspete indezirabil copilul care locuia legitim în spațiul familial. Evicția sa finală și reintegrarea exclusei fac să dispară figura neospitalieră a mamei vitrege/rele pentru a restaura o ordine care fusese răvășită. Înțelegem de ce călătoria eroului are drept cauză această dezordine în ospitalitatea familială și de ce, obligatoriu, el va cunoaște proba ospitalității, de-a lungul aventurilor sale. Nu am putea evita problema ospitalității interne
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
interbelică, ei uită dictatura, uită suferințele, crimele, rătăcirile, întorcându-se la ele ca la o patrie iubită după o năucitoare rătăcire. Iar năucitoarea rătăcire au fost cei zece ani care au trecut din 1989 pînă astăzi, cu binele și cu răul lor, dar singurii ani în care am fi putut face orice am fi dorit. Dacă am fi dorit cu adevărat ceva! S-au uitat cei peste o mie de morți și miile de răniți din decembrie 1989, pentru că a căuta
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
voi spune îndată. în urmă cu treizeci de ani, în amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrimos al dedicațiilor de album, versurile următoare: "în viitorul trist și rău/ să nu uiți vremile acelea/ când te-a iubit amicul tău/ N. Velea". Am râs, i-am admirat rima plină acelea/ Velea, i-am scris și eu ceva, mult mai puțin simpatic, cu siguranță, și niciodată, în treizeci de ani
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
la îndemnul lui Roosevelt și Churchill de a ține seamă de religie și de Vatican, care este o putere, a dat un răspuns provocator: "Da? Și câte divizii are Papa?" Al doilea procedeu folosit de teoreticienii forței combină invocarea unui rău mai mare decât abuzul de autoritate (anarhia) cu recursul la efectele secundare pozitive (ordinea, pacea) pe care le generează vollens nollens puterea bazată pe forță. Pentru justificarea prin circumstanță agravantă, Radbruch citează cazul lui Carol Martell. Atotputernicul majordom al palatului
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
și mai ales de ce Hitler a triumfat în alegeri libere în 1934, iar comunismul a învins în două războaie și a durat 72 de ani? Răspunsurile diferă în funcție de statutul și metodologia celor care le dau. Eseiștii filozofanți vorbesc despre fosforescența răului, despre dinamismul contagios al urii politice sau, dimpotrivă, despre modul de acționare al istoriei, justă și sigură pe termen lung, dar permisivă, susceptibilă de devieri și deturnări, pe termen scurt. Corsi e ricorsi, nu? Istoricii analiști explică, fără să justifice
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]