1,717 matches
-
Tot ea era cea care îi deschisese ochii în privința altor aspecte care o priveau, spunând: „Ești atât de norocoasă că ai personalitatea asta. Eu nu am decât aspectul fizic“. Nu că Ashling s-ar fi supărat vreodată. Clodagh nu era răutăcioasă, era doar sinceră, și ar fi fost o pierdere absolută de timp să-i negi frumusețea. Micuță și cu forme, cu ten scandinav și păr blond, lung și ondulat, era în stare să oprească traficul. Nu că asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Craig face așa? întrebă Ashling. Trebuie să fie o superdurere de stomac. Face de parcă i s-au scos mațele afară. Nu, e Molly. Ea ce mai are? Ashling a reușit să deslușească ceva din văicăreala lui Molly. Aparent, mami era răutăcioasă. De fapt, se părea că mami era îngrozitoare. Iar Molly nu o plăcea pe mami. Un urlet isteric îi aduse la cunoștință lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi spăl păturica preferată, spuse Clodagh în defensivă. E în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai rămână. — Hai, hai să fim rele și să bârfim pe toată lumea de la birou! — Nu pot. Ba poți, imploră Trix insistent. Trebuie doar să încerci. Nu asta vreau să spun. Dar Trix știa ea ce știa. Deși Ashling avea gânduri răutăcioase, rareori le articula, deoarece avea credința că ce dai ți se întoarce. Nu avea rost să încerce să îi explice asta lui Trix, totuși, ar fi râs în hohote. — Adică, trebuie să trec pe la prietena mea, Clodagh. —Spune-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea cu regularitate doza recomandată de Mills & Boons. —Nefericit? întrebă Ashling mirată. J.D.? E doar temperamental. —ăsta este primul lucru răutăcios pe care te-am auzit că îl spui despre cineva, exclamă Trix șocată. Felicitări. Știam eu că poți! Vezi ce poți realiza când îți pui mintea la contribuție? —Diet Lilt, replică Ashling plictisită. Și o pungă de biscuiți. —Albi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răsufla ușurat în tăcere. Împotriva voinței ei, Ashling și-a ridicat privirea pentru a se uita la el. Jack a făcut un semn către pachetul ei de Marlboro. Ashling a dat din cap timid, sugerându-și răspunsul. Era atât de răutăcios cu ea, cu toate că era singura de la care împrumuta țigări. Evident, avea cuvântul „Fraieră“ tatuat pe frunte. O privea calm, în timp ce își imagina cum buzele se vor mula pe filtru și, ca de obicei, trase o țigară din pachet în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putea vedea că era o enciclopedie despre ciuperci. De ce citești asta? întrebă Ashling uimită. — Nu am nimic altceva. A trebuit să fugă pentru a-i prinde din urmă pe Joy și Ted. —Altă pasiune de-a lui Ashling, observă Ted răutăcios, uitând disperarea cu care venise la ea mai devreme. Ia mai taci. Imagineză-ți cum ar fi să îți petreci seara de sâmbătă cerșind la un colț de stradă, citind o carte despre ciuperci. 19tc "19" Lisa spera să înregistreze ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar până atunci, nu-ți bate capul. Probabil e doar obosită și are nevoie de o pauză. Nu poți face ceva drăguț? Să o înveselești plecând într-o vacanță cu ea sau ceva de genul ăsta? Alta, se gândi ea răutăcioasă. Se simțea vag deranjată pentru că el o întreba pe ea despre cum să îi facă viața lui Clodagh chiar și mai frumoasă. Nu am cum să îmi iau liber acum, spuse Dylan. —Păi, atunci scoate-o în oraș la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urmat o pauză, atât de scurtă încât abia dacă putea fi sesizată, dar Yvonne o crease pentru a lăsa impresia că o consideră pe Clodagh o idioată absolută. —FT? Time? încercă Yvonne, aproape oftând. Bella? Hello? adăugă ea mai apoi răutăcios. Clodagh nu citea decât reviste de decorațiuni interioare. Și cărți de genul Cat in the Hat. Și ocazionalele povești ale unor femei care își puneau pe picioare propria afacere și care nu trebuiau să participe la interviuri umilitoare, cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nuuu. Și cine dracu’ sunt „Woebegone“? Știi, arată bine, solistul e chiar OK. ÎL IAU EU PE ăSTA, urlă la ea către ceilalți colegi. Se supără cineva dacă îl iau pe ăsta? întrebă Ashling, ridicând un roman. —Nicidecum, râse Lisa răutăcios. Dar nu era pentru Ashling, ci pentru Boo, care era atât de plictisit, încât ar fi citit orice. Marile conflicte au durat întreaga săptămână. Lisa și Gerry se certau permanent pentru felul în care să arate pagina cu apariții editoriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dom’ ser... Koenig mă împroșcă cu salivă: — Sunt mai mare în grad, deșteptule! Faci cum îți zice Marele Bill! Am văzut roșu în fața ochilor. — Cere-le un alibi și întreabă-i dacă Betty Short se prostitua. Drept răspuns, Koenig chicoti răutăcios. Am străbătut peluza și am urcat scările în fugă, iar cei doi bărbați s-au dat în lături , ca să-mi facă loc. Ușa de la intrare dădea într-o cameră de zi sărăcăcioasă, unde un grup de tineri fuma și citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arestări a lui Lee n-am aflat nimic. Am stat de vorbă cu lesbienele de la La Verne’s Hideaway, întrebând dacă domnul Foc s-a întors să le mai deranjeze, iar drept răspuns am primit numai „Nu“-uri și glume răutăcioase. Padre mi-a făcut rost de o copie după dosarul complet de arestări deosebit de periculoase făcute de Blanchard, dar n-am avut nici o revelație. Kay, mulțumită de monogamia noastră, mi-a spus că sunt mai rău decât un nătărău când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spațiul verde pentru primărie. — Și cu Madeleine și Martha ce s-a întâmplat? Jane ridică din umeri. — Martha a devenit un soi de copil minune al artelor plastice, iar Madeleine o parașută, ceea ce bănuiesc că știi și tu. Nu fi răutăcioasă, Jane! am dojenit-o. Jane ciocăni ușurel cu inelul în masă și spuse: Îmi cer scuze. Poate că îmi doresc să fiu și eu așa. E clar că nu-mi pot petrece restul vieții cu grădinăritul și sunt prea mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
n-ar fi avut curaj să mai lucreze. Am plecat de acolo și am frecat menta, dând o raită prin vechile locuri care mă obsedau. Am trecut pe la azil. Tata nu m-a recunoscut, dar părea plin de o bravură răutăcioasă. Lincoln Heights înflorea. Era plin de case noi ce-și așteptau chiriașii apartamente din prefabricate unde soldații „nu trebuie să depună garanție“. Sala Eagle Rock Legion încă mai avea un panou care făcea o reclamă stridentă meciurilor de box de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cizmele italienești și să ia În locul lor o pereche de ghete Wellington Înainte de a-și continua drumul spre adăpost. După treizeci de secunde, era din nou afară În zăpadă, Îndoită de mijloc, răsuflând greu. Încerca să nu vomite. Un zâmbet răutăcios se ivi pe fața lui Logan. Nu se făcea să pară uman În fața celor de grad inferior. Insch se desprinse de chiuvetă și scoase o pereche de cătușe. — Hai, Philips. În picioare. Logan se uită cum figurii Îngrozite i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
exact la fel. Împunse titlul: „UCIGAȘUL ARESTAT: EROUL POLIȚIEI LOCALE SE LUPTĂ PENTRU VIAȚA SA!“ Iar dedesubt, o fotografie a lui Doug Disperatul, când fusese arestat pentru că schilodise un tip cu o șurubelniță electrică. Cu ochiul său alb lăptos, expresia răutăcioasă și tatuajele evidente, nu părea a fi bunicul nimănui. Miller apelase la toți ce-i care-i erau datori de la ziar ca să aranjeze noua primă pagină. Nu că n-ar fi fost o imagine mai bună decât „STRÂNGEREA DE FONDURI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
întuneric, rânjind la mine de prin tufe. Ce vrei, slugă a întunericului? l-am întrebat ridicându-mi viziera coifului pentru a mă asigura că era ceea ce părea și pentru a ghici dincotro voia să sară. Ce vreau? s-a răstit răutăcios. Vreau să pleci de-aici! Asta-i valea mea. Ce vorbești! Vrei să plec?... Poți să aștepți mult și bine să dispar de-aici, că eu oricum exist deja și asta nu-i decizia ta. E drumul meu liber care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
merse pe o porțiune scurtă cu pași minusculi. În spatele lui Gajus, un grup de liberți șușoti că trebuia să aibă optzeci și opt sau optzeci și nouă de ani, nimeni nu știa precis. „Are mai mult“, se auzi un glas răutăcios. „Cum a putut un om ca Augustus“, se gândea Gajus, „să stea toată viața alături de o femeie ca asta care stă acum aici, mumificată, bătrână, învelită cu pături de lână albă chiar și vara? Cum era femeia asta acum șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În acea casetă (iată, n-am mai zis „cutie“, era prea inelegant pentru o asemenea situație, oricum delicată), e drept, le-a apucat cu un gest brusc, cam repezit; (cineva ar spune chiar cu grosolănie, dacă ar vrea să fie răutăcios); unele dintre ele s-au Îndoit, parcă se simțea văicăreala hârtiei; strânsoarea aceea Îi da o senzație de leșin, celulele ei intime prea erau Înghesuite brusc unele În altele, era așa, aproape ca un mic viol (desigur că aici procedez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se uita la mine visătoare și nu scotea un cuvânt. Ajungeam tot mai târziu ca să văd dac-o fac să se-nfurie, da’ n-o făceam niciodată. Până s-a luat de mine doamna P c-un comentariu din ăla răutăcios de-al ei și-a trebuit să vin iar la timp. Și asta-i altă chestie: înjuratu’. Lorraine își băga și își scotea cu toată lumea, da’ se pare că lui Iisus nu-I plăcea să-njure, așa c-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Emmy s-o ajute. — Vei face operație estetică? sări Adriana. — Vei face primul milion de dolari? — O s-o faci în trei? Te vei apuca de băutură și droguri? — Vei învăța să-ți placă cu metroul? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios. Leigh se înfioră. — O, Doamne, nu, nu asta. Zâmbi. Emmy o bătu ușor pe mână. — Știm, scumpo. Mizeria, zgomotul, programul imprevizibil... — Toți oamenii ăia! adăugă Adriana. După doisprezece ani de prietenie, i se părea că o cunoaște pe Leigh mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că Ricardo a rămas la ședința foto din Ibiza și nu a reușit să se întoarcă pentru programarea de azi. — Mmm. Adriana își amintea vag că Gilles și Ricardo erau rivali declarați, deși era tentată să creadă că această concurență răutăcioasă pornea mai degrabă de la Gilles, decât de la Ricardo care, spre amărăciunea lui Gilles, părea foarte încântat să primească aproape toate contractele prestigioase ale agenției. Avea multe nume mari de la Hollywood, iar în agenda lui erau trecute anual — și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vacanță. Leigh n-avea niciun motiv să nu se fumeze și ea puțin, apoi să se lase din nou când ajungea acasă; la urma urmei, Adriana făcea chestia asta tot timpul. Vrei și tu una? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios, întinzând mâna spre șezlongul lui Leigh. Leigh se uită urât la ea, apoi se aplecă în față. — Doar să miros și eu, spuse ea apropiindu-se de dâra de fum. Suspină de plăcere, vocea ei aspră sunând încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu surprindere, i se păru un gest simpatic și liniștitor. — Ceea ce s-a întâmplat între noi s-a întâmplat în mod firesc. Amândoi am vrut. Ce-i rău în asta? — Ce-i rău în asta? sări ea pe un ton răutăcios, aproape aspru. Dar soția ta? Jesse se răsuci într-un cot aplecându-se asupra lui Leigh și o privi direct în ochi. — N-am de gând să-ți țin lecții și să-ți pun placa aia cu cât de mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întâmplă... — Ce tot spune? o întrebă Adiana pe Leigh. Leigh ridică din umeri; a naibii să fie dacă știa. — E vreunul din ei participant la Turneul curvăsărelii? Sau poate mai mulți și nu doar unul? întrebă Adriana cu un zâmbet răutăcios. — Doamne, aș vrea eu, oftă Emmy. Unul dintre ei — tipul în bluza cu dungi - e Paul. Nu-mi vine să cred că mă recunoaște. E atât de jenant. Ce-ar trebui să fac? — Cine e Paul? întrebă Leigh încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe cei prea leneși să lucreze și să nu se mai plîngă tot timpul. Britanicii erau deosebit de pricepuți să se plîngă, lucru pe care americanii sau olandezii nu-l făceau niciodată. Curînd, se gîndi Jim cu un fel de bucurie răutăcioasă, vor fi prea bolnavi chiar și pentru a se plînge. Se uită la pantofii săi, imitînd În mod conștient zîmbetul copilăresc de pe buzele soldatului Kimura. Priciul de lemn umplea toată cămăruța, dar Jim era cel mai fericit În acest univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]