2,974 matches
-
sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt puteau fi încă în preajmă și, chiar dacă nu erau, probabil, foarte numeroși, o confruntare între copaci i-ar fi dezavantajat foarte mult pe războinicii hiung-nu. Se întoarse repede la calul său. — Pe cai! îi ordonă lui Mandzuk. Patrule înainte și pe flancuri. Și lăsați carele să meargă. Trebuie să plecăm de-aici. în vreme ce oamenii se adunau, continua să scruteze pădurea. Frediana era acolo, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întrebe dacă nu venise pentru el momentul să facă o schimbare în viața lui și să-și găsească o soție, eventual chiar din neamul său. După douăzeci de ani de bătălii și jafuri, în care-și câștigase faima de războinic cumplit, simțea acum că era nevoie ca viața sa să ia un alt curs. Și, încă o dată, tatăl său era un exemplu de urmat: într-adevăr, ajuns aproape de vârsta pe care o avea el acum, tatăl său putuse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu doar viteaz, ci și chibzuit și prevăzător, închegându-și o familie și administrând cu înțelepciune roadele succeselor sale: o mare parte din prada luată în campania aceea dezastruoasă era pierdută, însă Atila, care nu uita niciodată să-și răsplătească războinicii ce se distingeau în luptă, îi promisese o recompensă pe măsură. Până în momentul acela, la drept vorbind, Balamber nu se preocupase niciodată de administrarea averilor sale și le risipise adesea fără nici o grijă. Monede de aur și de argint, bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
niciodată ca Go-Bindan să ducă viața pe care o trăise el sau, cine știe, să ajungă o altă Frediana care să nu trăiască decât prin praful marșurilor și prin sângele bătăliilor. Locul unei copile de unsprezece ani nu era printre războinici, ci în yurtae, alături de femei, pentru a învăța, la rândul ei, să fie femeie, soție și mamă, așa cum stă scris în legile naturii. într-un fel, era ferm hotărât să rezolve problema: dacă soarta voise să-l facă să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
târziu, avea să știe să-i găsească și o mamă. Către prânz, mingan-ul văzu Saône. Un mic pod de piatră, în apropierea unui burg mărunt, permitea trecerea, iar cercetașii îi raportară lui Balamber că Utrigúr deja traversase. Din toate părțile, războinicii împrăștiați prin câmp se adunau acum către sat. Nu erau toți hiung-nu: în dreapta, de pildă, Balamber observă, la o distanță de circa două sute de pași, un șir lung de călăreți, în mod evident ostrogoți, cel puțin judecând după scuturile rotunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat cum stăteau lucrurile și se întoarse împreună cu Mandzuk să-i grăbească pe aceștia din urmă. îi găsi opriți cu toții, căci carul din frunte, cel în care călătorea Go-Bindan intrase într-o groapă și își pierduse o roată. în timp ce câțiva războinici, după indicațiile energice ale lui Mandzuk, lucrau de zor ca să-l repare, copila veni lângă el, cu pasul ei hotărât. — Lasă-mă să călăresc pe calul tău, Shudian-gun! se rugă ea. — Și ce-o să mă fac cu tine? glumi Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ce în ce mai apropiat, al galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai întâi exclamații de descumpănire, apoi un tumult și strigăte de alarmă: — Adăpostește-te după car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l din șa pe cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o ocheadă către care - burgunzii ajunseseră acolo, le luaseră în stăpânire și deja urcau în ele, căutând prada. îl văzu pe Mandzuk cu o javelină înfiptă între omoplați, agățându-se de marginea unui car, pentru a aluneca apoi în iarbă. Războinicii hiung-nu rămași încă în viață fugeau peste câmp, dar din urmă veneau năvalnic dușmanii și-i doborau unul după altul; femeile nu avură nici ele o soartă mai bună. Nu reuși să o vadă pe Go-Bindan. Frediana, înțelegând că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mori! Răspunde-mi! El, clipind din pleoape, îi zâmbi: Nu, Go-Bindan, n-o să mor. Dacă tu nu vrei, n-o să mor. Dar nu mă scutura așa. îmi faci rău. Din nou, în tropot de cai în galop, apoi vocile unor războinici hiung-nu. Pași în iarbă, de astă dată, ai prietenilor. Se aplecară asupra lui Balamber. Toraman, cu vocea sugrumată, cuprins de o vie îngrijorare, dădu ordine. îl ridicară și-l puseră pe un car. Cineva îi dădu să bea, mâini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau amintiri vagi, îndepărtate, și imagini neclare, fără legătură între ele, i se perindau prin fața ochilor, venind dintr-un trecut îndepărtat, pentru a dispărea și a se pierde în neant. Pasul cailor și glasurile războinicilor ajungeau până la el de undeva de departe, iar un vânt ușor mângâia câmpia, aducându-i miresme străvechi, pline de viață - mirosul de pământ și de iarbă. în sfârșit, cucerit de un somn odihnitor, închise ochii și adormi. Nota autorului Evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai spre sud, adică pe la Kaiseraugst, invadând Sapaudia și învingându-i pe burgunzi, cu scopul de a proteja flancul stâng al armatei principale, care, aflată mai spre miazănoapte, țintea spre inima Galiilor. Desigur, martirologiul creștin numără printre cetățile jefuite de războinicii lui Atila multe cetăți-reședință din Franța centrală și de răsărit, chiar dacă în multe dintre cazuri nu e limpede dacă acestea au fost prădate în faza inițială a invaziei sau pe parcursul retragerii hunilor spre Rin. De fapt, chiar lăsând la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de neșters, cum s-a întâmplat, de altfel, cu întreaga societate europeană. Coperta 2 Deasupra Fragment din roman: Atila era acolo și discuta însuflețit cu căpeteniile. Părea încruntat și furios, dar pefect stăpân pe sine. Hotărât, se îndreptă apoi spre războinicii săi. „Să fie limpede!“ strigă cu voce fermă, „că de aici nu fuge nimeni. Și dacă dușmanul ne atacă, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic, îndreptă degetul spre stiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cînte bine, și aduceți-l la mine." 18. Unul din slujitori a luat cuvîntul, și a zis: "Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care știe să cînte; el este și un om tare și voinic, un războinic, vorbește bine, este frumos la chip, și Domnul este cu el." 19. Saul a trimis niște oameni la Isai, să-i spună: "Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile." 20. Isai a luat un măgar, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
rău, Șefule. Poate În felul dumitale ai dreptate, dar, privind mai departe...Istoria a dovedit-o. Războaiele nu aduc avantaje nimănui. În ultimele două veacuri să nu vorbim de divergențe mărunte Între unele țări și, să-l dăm exemplu pe războinicul Napoleon Bonaparte (1769-1821). Ce a făcut să-și merite un loc În istorie? După mine a fost un criminal de proastă calitate. Cât timp a avut puterea a provocat numai războaie, a trimes la moarte sute de mii de combatanți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-se În imagini. Realitatea băgându-se cu sila În toate aceste forme. Uite-te doar (Sammler se uită) la această anarhie imitativă a străzilor - aceste tunici revoluționare chinezești, acești copilași În țara unisex a jucăriilor 1, acești șefi de trib războinici suprarealiști, vizitii occidentali - doctori În filozofie, unii dintre ei (Sammler Întâlnise de-ăștia, dezbătuse cu ei chestiuni). Căutau orginalitatea. Erau evident derivativi. Și din ce - din Paiuți 2, din Fidel Castro? Nu, din figuranți de Hollywood. Purtându-se mitic. Aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-o lovească. Ea avea centura albastră la karate și abia aștepta să se folosească de cunoștințele în materie de luptă. Nu-i trebuia decât un motiv. Dar, în mod surprinzător, Ahmad nu i-a răspuns decât cu un surâs. Războinici, a replicat el. In Sha’ Allah. Facă-se voia Domnului. Irene s-a uitat urât la el. Nu mi-e frică de tine. Bărbatul și-a aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai are niciun cuvânt lumea a uitat să se adune și eu am numărat un zero întreg nu sunt Hilbert acolo sunt mulți care seamănă cu el pe cineva aș împușca dar Dumnezeu m-a făcut și eu nu sunt războinic stau și număr pe cei veniți din pahare nu-i aștept ei când intră în odaie toți dorm se fac că dorm sau sunt morți pe undeva mă îndrept pentru o liniște cineva să-mi facă ceai și loc acum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Giovanni va fi extrem de plăcută și de lipsită de primejdii, deoarece nici un bandit n-ar cuteza să se apropie de un asemenea alai. Astfel că, a doua zi, pornisem deja cu Maddalena și cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei zile de mers, am ajuns la reședința lui Giovanni, un minunat castel numit Il Trebbio, unde am poposit o noapte. A doua zi devreme, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se desenau sub pielea albă. Valerius se lăsă să alunece în zăpadă. Cuprins de spaimă, se rezemă cu spatele de trunchiul stejarului, cu mâna pe capul lui Lurr. Cu un gest rapid, războinicul apucă lancea, o smulse din trunchiul copacului și o înfipse în pământ, ținând-o strâns, în timp ce cu mâna cealaltă agita scutul rotund, făcut din bucăți de lemn paralele, cu ținte metalice pe margine. Pe scutul de lemn era o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piele - una peste piept și alta în talie - o țineau lipită de trup. Făcu câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari pe zăpadă. Lurr își dezveli dinții, mârâind, dar se liniști repede, la atingerea mâinii lui Valerius. Războinicul râse, arătându-le celorlalți animalul acela care semăna cu un lup, dar care era mai supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari pe zăpadă. Lurr își dezveli dinții, mârâind, dar se liniști repede, la atingerea mâinii lui Valerius. Războinicul râse, arătându-le celorlalți animalul acela care semăna cu un lup, dar care era mai supus decât oricare alt câine. — Tarosh? Valerius reuși să se ridice în picioare. Nu mai era așa de înspăimântat și își recăpătase puterile și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urină coloră zăpada în galben. În acel gest, Valerius recunoscu ușurat semnul de bun venit. Seara, cu puțin înainte de asfințit, în satul celt înconjurat de păduri, unde era cu neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici fură întâmpinați de bărbați, femei și copii. Toți se adunară în jurul lor, vociferând veseli. În coliba lui Tarosh - solidă, din lemn, cu o latură ocupată în întregime de rufele puse la uscat -, câteva femei blonde, robuste îl înconjurară râzând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei și nu voia să lupte cu o femeie - de altfel, nu luptase nici cu vreun bărbat. Se întoarse lângă foc. Ești nebună! îi spuse. Fata rămase indiferentă. — N-o să-l iau cu mine, încearcă să înțelegi. Nu sunt un războinic, abia pot să mă apăr pe mine, și dacă nu ar fi Lurr - mângâie câinele, care se întinsese din nou la picioarele sale -, nu cred că aș avea curajul să străbat pădurile astea. Un om ca mine nu poate apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
contradicții. Întunericul se opunea luminii, răul - binelui, minciuna - adevărului, iar ei, credincioșii, aveau datoria de a-și dedica viața unui ideal: salvarea integrității morale și, prin urmare, lupta împotriva celor ce amenințau vechile tradiții ale Romei, severe și drepte. Noi, războinicii lui Mithra, nu-l putem tolera pe Vitellius și atacul lui asupra inimii Imperiului. Trebuie să fim cu toții uniți și să ne supunem ordinelor împăratului de la Roma, zise Antonius în încheiere. — Apleacă-te. Lasă-mă să-ți văd chipul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius contempla profilul Velundei, dincolo de ușa deschisă. Chipul ei palid și veșmintele albe erau luminate de focuri și de torțe. Se uita doar la ea, fără să-și dea seama că în jurul lui se așezaseră, unul după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]