1,968 matches
-
ritualul de trecere al generației sale: a condus pînă În California un Oldsmobil din 1957 pe nume OhMy. Era În 1966 și era singur, ca și acum, și trist. Prietena lui ar fi trebuit să vină cu el, dar se răzgîndise (un al tip) În ultima clipă. A condus de-a curmezișul țării cu the Kinks, Beatles, Beach Boys, Iron Butterfly, Mamas and Papas, atlasul rutier răsfolosit al tatălui său și copii uzate și ieftine din Jurnalului lui Lewis și Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o privi cu o uimire nedisimulată. Să convingi o tânără obișnuită să facă sugestii despre cum ar schimba ea în bine moravurile din Woodbury era exact genul de poveste pe care o promova de obicei Fran. Femeile redactor-șef. Se răzgândeau din cinci în cinci minute. Se gândi cu invidie la colegii lui din cealaltă parte a orașului și se întrebă cum era să lucrezi pentru Jack Allen. Luna viitoare aveau să se anunțe câștigătorii Premiului pentru Presa Regională și articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui să ia primul tren înapoi spre Woodbury. De ce încerca să trezească fătul adormit? Oare avea într-adevăr să iasă ceva bun din neliniștea pe care o simțea? De parcă ar fi presimțit primejdia ca un potențial client plătitor să se răzgândească și s-o șteargă înapoi în provincie, doamna de la recepție o anunță cu vocea ei mieroasă, cu accente de Harley Street că putea să intre. Peste cinci minute, Fran se trezi, fără haine, purtând o cămașă albastră de spital, întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aș avea să mă mărit cu el? Privirea lui Jack coborî spre pântecul ei. Ce naiba făcea? se întrebă. Dacă Francesca îl iubea într-adevăr pe Laurence Westcott, atunci n-avea nici un drept să intervină și s-o facă să se răzgândească. Privind în ochii ei verzi și mari ațintiți cu inocență asupra lui, în Jack se dădu o luptă lăuntrică. În cele din urmă, luă o hotărâre. — Francesca, adevărul e că l-am cunoscut destul de bine pe Laurence Westcott acum șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l duci? În Ginza? întrebă Tomoe. — Nu, nu-n Ginza. Am să-i arăt adevăratul Tokyo, pe care nici tu nu-l știi, Tomoe, răspunse Takamori râzând. — Mergem numai noi, bărbații, Gas. Dar amintindu-și de bani, Takamori s-a răzgândit și a invitat-o și pe Tomoe. — Dacă mă gândesc mai bine, Tomoe, ar putea fi și pentru tine o lecție. Și-a dat silința să facă invitația să sune cât se putea de natural. — Ai de gând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ajuns la gara Yotsuya. Au coborât cu intenția de a lua mai departe metroul spre Ginza. Dar, deoarece Gaston nu cedase rugăminților ei, au luat-o pe lângă șanț, spre Ichigaya. — Deci nu mai am cum să te conving să te răzgândești? — Nu. Plec, Tomoe-san. Tomoe nu știa că în momentul în care Gaston zărise cadavrul lui Napoleon pe rogojină, i-a apărut în față imaginea lui Endō. Nici el nu-și dădea seama de ce se suprapunea imaginea câinelui mort peste cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
plecat pe la casele lor. Norii erau acum gri-albăstrui. — Cel puțin, hai să mâncăm ceva! În timp ce se îndreptau spre gara Yotsuya, Tomoe și-a dat seama că nu mai era nimic de făcut. Nu avea cum să-l convingă să se răzgândească. „Dacă e încăpățânat, n-are decât. Eu mi-am făcut datoria în ce-l privește. Nu-mi permit să-mi pierd tot timpul cu imbecilul ăsta îndărătnic. Prost, asta e! Idiot absolut! Pun pariu că nu știe nici măcar cât fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dan nu scoate o vorbă. Se așază pe canapeaua din fața mea și privește În podea, și pentru prima dată, mă cuprinde un sentiment oribil de neliniște. Vai, Doamne, nu-l lăsa să spună ceva Îngrozitor sau să Înceapă să se răzgîndească. — Dan, am spus că-mi pare rău, șoptesc eu; teama Îmi strînge inima Împiedicînd-mă să vorbesc mai tare. Dan, te rog, spune ceva. Trec cîteva minute, după care Dan Își ridică priviria spre mine. Are ochii plini de tristețe. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
avut o carieră! Îmi vine dintr-odată să urlu. Încă mai am! SÎnt o femeie de succes În domeniul meu, nu sînt doar mamă! Deși se presupune că trebuie să mă Întorc la muncă În două săptămîni, Încep să mă răzgîndesc. Nu mi-a trecut niciodată prin cap că aș putea fi genul care să se mulțumească să aibă grijă de copii, dar acum, că sînt casnică, Îmi place la nebunie. Serios. Nimic nu mi-a mai dat atîtea satisfacții, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să mă vadă atît de bucuroasă. — Sună-i În clipa asta! Înșfac telefonul portabil și stau lîngă el, În picioare, formînd numărul socrilor mei Înainte să-i Întind receptorul cînd Începe să sune. — Repede, acceptă. Să nu cumva să se răzgîndească. Mai tîrziu, În aceeași seară, stăm amîndoi În pat, vorbind despre Franța. Dan Îmi arată poze cu vila: o casă veche, de piatră, adăpostită pe dealuri, cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să se agite În brațele mele, nu mă pot abține să nu spun: Linda? Vrei să-l ții pe Tom? Nerăbdătoare să ajungă la noi, Linda aproape că se prăbușește la pămînt. Parcă i-ar fi teamă să nu mă răzgîndesc. — O să-l duc Înăuntru, spune ea. O să ne jucăm. Hai, scumpule, bunica o să-ți arate ce ți-a pregătit. Îl duce În casă Într-o viteză și, de data asta, nu mai protestez. Mă Întind cu un zîmbet leneș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de o flacără după ce a incendiat cerul"... M-am gândit pe urmă până dimineață că singurul lucru uman la Nero a fost sfârșitul; faptul că n-a avut curajul să înghită otrava pe care și-o procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-și înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă și-a deschis cu mâna tremurătoare carotida suspinînd: "Ah, ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De ce se bucură și cutreieră colinele când i s-a oferit șansa să fie martir? De ce a crezut că e mai important pentru el să nu fie victimă când pentru asta făcuse totul și doar în ultima clipă s-a răzgândit și a preferat să trăiască? Nu mai lipsea decât să-și scoată din minte tot ce l-ar fi putut împinge să regrete că moare. Puțină indiferență și ar fi ajuns în mijlocul flăcărilor care l-ar fi făcut nemuritor. De ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un temnicer. Ah, dacă aș putea vorbi! Am redeschis pumnul, și monedele au sclipit în soare. - Poate că ne-au informat greșit, am bolborosit eu șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să scape. De urmărit, ne-a urmărit un singur avar, cel pe care-l văzusem și eu. Ajuns la locul unde căzuse, a ridicat sabia să-l omoare, dar, poate că văzând cât e de mic și frumușel, s-a răzgândit și l-a ridicat în șa, la spatele lui. A întors calul și, la scurt timp, s-a oprit să-și facă nevoile. Și-a scos sabia și coiful, le-a pus jos și s-a așezat pe vine. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Părinte, este un om în vârstă, și, pe deasupra, și sfânt. Nu săvârși fapte de care te-ai putea apoi căi! Tocmai voia să mă împingă într-o parte și să se repeadă la Cipriano, dar în ultima clipă s-a răzgândit. Și-a aranjat patrafirul cu un gest nervos și a spus, agitându-și amenințător arătătorul mâinii drepte spre cer: - Mă voi întoarce! Înainte de a părăsi încăperea, Cipriano mi s-a adresat: - Amintește-ți ce ți-am spus. Dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu de renunțare resemnată, s-a repezit spre mine: - De ce nu faci nimic? Mi-am trecut obosit o mână prin păr și i-am răspuns: - Rodoald, îmbrățișează-ți mama și să avem credința că timpul o va face să se răzgândească. Oare vrei să poruncesc soldaților să o aducă la palat cu forța? A scos de sub blană micul scramasax care se dă copiilor de vârsta lui și, furios nevoie mare, dar fără să pară ridicol, a strigat: - Dacă cineva îndrăznește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale lui Romilde, eu n-aș fi demnă de tine dacă nu m-aș răzgândi la rândul meu în privința gestului tău de a mă repudia. Dacă mă mai dorești alături de tine, sunt gata să te urmez. Nu știu ce și-au mai spus după aceea, fiindcă am ieșit din încăpere. Într-un car al mănăstirii, cu coviltire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
celălalt Îi era dușman. Dar eu nu sunt celălalt. Eu sunt eu. Banii aceștia nu sunt ai mei. Nu au fost niciodată ai mei. Eu scuip pe banii voștri. În clipa aceea Îi fu teamă că Elio s-ar putea răzgândi sau și-ar fi putut da seama de ceea ce făcea. — N-ai vrea să-mi faci bucuria de a lua masa cu mine În această primitoare sală de dans? Întrebă Elio, așezându-și ochelarii pe nas. Nu, tată, răspunse Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se adunase lume multă, a iești tiptil. Din sergent, Zogru a sărit într-o femeie care privea scena dintr-un taxi, cu mâna spânzurată pe geamul deschis. - La Institutul de Istorie! - Păi, parcă voiați la Casa Presei... - M-am răzgândit. - Dacă știam de la-nceput, nu făceam cursa! - Dar n-ai știut. Și, în plus, poate primești și-un bacșiș, spusese Zogru, zâmbind la gândul că n-o să-i dea nimic. Și pentru că șoferul o privise suspicios pe femeia care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întindea fotografia acelui uriaș culcat la pământ, iar peste fotografie, în diagonală, scris cu creion chimic, cu majuscule, se putea citi „De-ajuns!“, am și mototolit-o ca s-o arunc pe jos, lângă celelalte, numai că apoi m-am răzgândit și mi-am băgat-o în buzunar. După ce am aruncat pe ușă și ultima scândură de la prici, am apucat canistra și am ieșit și noi, cu chiu cu vai, din baracă, fiul lui nea Vasile stătea tot acolo, pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
schimbă la față. - Viața ei ține doar de tăcerea dumneavoastră, nu uitați, stărui ea. - Știu. Vocea Jeannei era acum abia un suflu. Arthus de Kersaint părea că dorește să mai adauge ceva, cînd scîrțîitul unei trepte Îl făcu să se răzgîndească. În clipa următoare, Marie Își făcu apariția Înotînd Într-una din pijamalele, prea mari pentru ea, ale tatălui ei, iar bătrînul o Întîmpină cu un zîmbet care aducea a strîmbătură. - Sper că nu eu te-am trezit, copila mea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În hol se aude un zgomot ușor, ca și cum ar fi fost aruncat ceva pe jos. — A venit ziarul, spune Trish. Da, Samantha, poți să ne servești micul dejun în sufragerie. Iese iute, însă Eddie mai zăbovește. Știi ceva, m-am răzgândit. Îmi zâmbește larg. Nu mai vreau pâine prăjită. Vreau faimoasele tale ouă Benedict. Mi-ai făcut poftă aseară ! Aseară ? Ce-am zi asea... O, Iisuse. Ouă Benedict. Faimoasa mea specialitate, atât de iubită de Lordul Edgerly. Oare ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
punctul din care s-a întrerupt. Cu planurile lui Nathaniel. Trish își țuguiază ușor buzele în oglindă, cu ușor regret. — Păi, tatăl lui a murit pe neașteptate și a urmat toată povestea aia îngrozitoare cu pub-urile. Și s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n obraji. Sunt șocată, cuprinsă de beatitudine și confuză în același timp. Credeam c-ai plecat în Cornwall, zic în cele din urmă. Ca să cumperi sera. — M-am răzgândit. Și el pare la fel de șocat. M-am gândit că n-ar fi rău să-i fac o vizită... unui prieten din Londra. Se uită la valiza mea. Unde te duceai ? Îmi dreg glasul. — Păi, mă gândisem să mă duc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]