4,052 matches
-
Este „salvată“ de voluntari, după o deversare de petrol În ocean. Beth și toți prietenii ei au muncit o săptămînă fără să Închidă un ochi, spălînd țițeiul de pe penele rațelor, dar multe dintre ele au murit. Unele restaurante au cumpărat rațele care n-au supraviețuit. Astfel „rața salvată“ este specialitatea bucătarului În fiecare vineri. — Dar de ce intrasem În magazin? Sandina rîde. Își deschide haina de vînt și Îl invită pe Wakefield să se uite. Pe deasupra unui buzunar interior se ițește capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deversare de petrol În ocean. Beth și toți prietenii ei au muncit o săptămînă fără să Închidă un ochi, spălînd țițeiul de pe penele rațelor, dar multe dintre ele au murit. Unele restaurante au cumpărat rațele care n-au supraviețuit. Astfel „rața salvată“ este specialitatea bucătarului În fiecare vineri. — Dar de ce intrasem În magazin? Sandina rîde. Își deschide haina de vînt și Îl invită pe Wakefield să se uite. Pe deasupra unui buzunar interior se ițește capătul unei cutii de tăieței de sepie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ți-aș fi sincer recunoscătoare. Ne vedem acolo. În cele din urmă, Phyllis insistă să vină și ea, purtând încă șorțul înflorat. Nu se zărea nici urmă de Ben, dar Fran observă o mulțime gălăgioasă pe malul lacului unde erau rațele și, Dumnezeule, chiar la intrarea în parc era parcată o mașină de poliție. Simți că i se întoarce stomacul la gândul că se întâmplase ceva rău. Străbătu în fugă terenul de joacă și aleea de pe malul lacului, în timp ce maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se așeză de una singură pe mal. Trebuia să înfrunte un adevăr dureros. Poate că-l iubea pe Jack, dar era prea târziu. Avusese destule șanse și le ratase pe toate, risipindu-le ca pe firimiturile de pâine aruncate acestor rațe bine hrănite. În plus, iubindu-l pe Jack îl înșela pe Laurence, iar Laurence era un om bun, care merita mai mult. Ar trebui să se resemneze cu ceea ce are și să fie recunoscătoare că i-a venit mintea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
văzut pe tata pe undeva? Fran se strecură în fostul ei birou pentru a avea un moment de liniște. Înăuntru era întuneric și Fran se rezemă o clipă de ușă, încercând să-și alunge disperarea. Dacă se hotărâse să hrănească rațele și căzuse în eleșteu sau rătăcea pur și simplu pe undeva, fără să mai recunoască vreunul din reperele care fuseseră cândva atât de cunoscute și liniștitoare? Aprinse lumina și tresări. Ralph stătea, îmbrăcat încă în halat, pe unul din scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în clasa-ntâi... De la A până la Z, Știe-ntregul... Cine știe alfabetul Poate descifra... Secretul Alfabetul nici nu-l știe, Dar el scrie... poezie Are formă de cârlig, De-l primești te ia cu frig. Pare ca un cap de rață, De-l primești te ia cu gheață. Jumătatea unui opt, De-l primești,chiar că te-ai copt. E un scaun răsturnat, Doar din linii desenat. Seamănă cu-o secere Și e chiar de trecere. E nouă, cu capu-n
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
patru picioare, Însă doar pe două sare. Are coamă și e mare, Se-nțelege că-i și tare; Numai el nu înțelege De ce lumea-i zice „rege”? Prin livezile cu duzi Numai gura ei auzi; Mică ca un ou de rață, Gureșă precum o țață. Mai mult coadă decât trup, Nu-i nici vulpe, nu-i nici lup. Neagră ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
parte cu o trestie lungă. Trecuseră mai mult de doisprezece ani de la acele zile fericite pe care le petreceam studiind printre cocori cenușii, bâtlani și găinușe de apă, privind sturzii care fugeau din stufăriș și corlele care atingeau apa, panicând rațele pitice albastre. Am ajuns la poarta dinspre nord a Concordiei pe când se făcuse aproape a cincea oră. Există situații care stârnesc în suflet un amestec de bucurie și de tristețe, combinate cu teamă: simți ca un gol în inima ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prind clipa. Și acum nu ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul ascensorului cu cel de la soneria portarului, hăituit de o hoardă de femei Însărcinate - rațe legănate, fantasme grase și inerte. O viziune pe care o considerase Întotdeauna dezgustătoare. Aris avea oroare de urmările raporturilor sexuale: boli congenitale, infecții, plăgi și copii. Prefera să-și fie suficient lui Însuși. Ca de altfel, În toate celelalte privințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frecventat, școlile italiene ar trebui evitate. Corul intona: Perché so come sono infatti chiedo/ perdono. În sfârșit, Antonio o recunoscu pe doamna Fioravanti, așezată pe marginea fotoliului, cu spatele drept, de parcă i-ar fi Înfipt cineva o mătură-n fund. Rața aia care cerea să fie Însoțită cu mașina blindată la Minister și la manejul fiicei sale, pe care uneori el o aștepta ore În șir, În frig, În Piața Poporului, În timp ce ea Încerca fără nici o grabă zeci de perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pleca tocmai la pădure și aduna crengi ca să aibă ce să ardă până spre amiază, când băgau pâinea la copt. Pe urmă alerga cu două coșuri mari, agățate de cobiliță, până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 copii cu biciclete bucurii risipite sub castanii înfloriți. Haiku 2 aromă de capucino pe masă un trandafir alb. Haiku 3 livadă înflorită nașii, la o cafea... Haiku 4 prin stufăriș două rațe și-un cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație pe pasarelă romanță. Lăzărescu Adriana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis Captivă într-un vis mă simt. Înlănțuită tind spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu mine să vă duc să o vedeți și să vă luați rămas bun de ea și să o îngropați creștinești, după obiceiul de la noi din sat. Cu inima sfâșiată de durere, cei trei, naivi și trecuți prin viață ca rața prin apă, au ascultat de spusele nenorocitului de lup și l-au crezut pe cuvânt. Ba mai mult s-au dus cu el. Văzând că în sfârșit planul lui dă roade și ceea ce și-a propus e ca și a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum unii oameni se tem de moarte. În timpul zilei, soarele îmi atenua fricile. Dimineața, înainte să ne doboare căldura, Re-nefer stătea cu mine și cu Nehesi și ne spunea povești simpatice din copilărie. Am văzut la un moment dat o rață și și-a amintit cum se ducea la vânătoare cu tatăl și cu frații ei, cel mai mare dintre ei fiind cel la care urma să ne găsim adăpost. Ca o fetiță mică ce era, i se dădea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
își iau zborul. Grădina a devenit casa mea și învățătoarea fiului meu. Re-mose a făcut primii pași pe marginea unui bazin plin cu păsări și pești, la care se uita cu gura căscată. Primele lui cuvinte - după „mama” - au fost „rață” și „lotus”. Bunica lui îi aducea tot felul de jucării minunate. Aproape în fiecare zi îi făcea câte o surpriză cu o minge, vreun titirez sau o armă de vânătoare în miniatură. O dată, i-a adus o pisică de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu le știam, dar le mulțumeam tuturor pentru darul pe care îl reprezenta fiul meu. Înălțam mulțumiri ori de câte ori fiul meu mă lua în brațe și la fiecare șapte zile rupeam o bucățică de pâine și le-o dădeam peștilor și rațelor, în amintirea sacrificiilor pe care le făcea mama Zeiței Cerului, pentru ca fiul meu să fie sănătos în continuare. Zilele treceau cu dulceață și se transformau în luni, cu singura ocupație de a iubi un copil. Nu-mi permiteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care le purtau toți copiii egipteni. Fiul meu a crescut puternic și vânos, se juca de-a lupta cu unchiul său Nahkt-re, căruia îi zicea Ba. Se iubeau nespus unul pe altul, iar Re-mose mergea cu el la vânătoare de rațe. Înota ca un pește, după cum spunea Re-nefer. Eu nu părăsisem niciodată casa și grădina, dar ea s-a dus cu o barcă și s-a uitat. Când avea doar șapte ani, îl bătea pe unchiul lui la Senet și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau nefericit, deși, bineînțeles, el era doar un băiețel, care își părăsea mama și casa pentru prima oară. L-am sărutat pentru ultima oară în grădină, lângă bazinul unde se uitase de atâtea ori cu încântare la pești și la rațe și apoi Nakht-re l-a luat de mână. M-am uitat de pe acoperiș cum pleca, cu o bucată de pânză în gură, ca să pot plânge în sfârșit până nu voi mai fi avut lacrimi. În acea noapte, vechiul coșmar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
premiile pe care le-ai luat, pentru că unchiul tău spune că ai fost cel mai bun dintre colegii tăi. Un nor a trecut peste fața lui Re-mose și mi-am amintit băiețelul care plângea când găsea câte un pui de rață mort în grădină. Dar fiul meu nu mi-a povestit despre răutățile colegilor, nici despre țipetele batjocoritoare care îl însoțeau peste tot în primul an de școală: „Unde e tatăl tău? Tu n-ai tată”. Re-mose nu vorbea despre singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în lumina focului făcut cândva de mama. Nu există vrajă în nemurire. În Egipt, am iubit parfumul lotusului. O floare care înflorea în apă dimineața, umplând întreaga grădină cu o aromă albastră atât de puternică, că până și peștii și rațele ar fi putut leșina. La vremea nopții, floarea se ofilea, dar parfumul continua să dureze. Din ce în ce mai slab, dar niciodată dispărut de tot. Chiar și după mai multe zile, lotusul rămânea în grădină. Treceau luni și o albină se așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci am văzut că mai ținea baioneta în mâna dreaptă, iar taică-su i-a zis să-și ceară iertare, apoi i-a tras cu putere un pumn în plex, Prodan s-a chircit de parc-ar fi dat la rațe, un fir de salivă neagră i se prelingea din gură, și atunci taică-su a mai ridicat o dată mâna, iar Prodan a făcut un pas înapoi și i-a cerut iertare, se vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și odată curat... Dar de slăbănog ce părere aveți? (Grubi) ARTUR: O fiară! GUFI: Așa! ARTUR: Am avut onoarea să-l cunosc personal. E găunos și nespălat. Un libidinos. GUFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
slăbănog ce părere aveți? (Grubi) ARTUR: O fiară! GUFI: Așa! ARTUR: Am avut onoarea să-l cunosc personal. E găunos și nespălat. Un libidinos. GUFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă bucur că gândim la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ARTUR: O fiară! GUFI: Așa! ARTUR: Am avut onoarea să-l cunosc personal. E găunos și nespălat. Un libidinos. GUFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă bucur că gândim la fel. ARTUR: Nu îndrăznesc să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi vorba despre un faraon gata să pășească, mereu cu piciorul stâng înainte, mereu cu surâsul faraonic pe buze, spre eternitate. Își aduce aminte de basmul în care sufletul zmeului e ascuns într-un ou, care e ascuns într-o rață, care plutește pe un iaz de argint, care se află drept în mijlocul unui codru întunecat și foarte sălbatic, care e prins într-un inel de nisipuri, care... Dar oricâte piedici ar avea de trecut, făt-frumos tot pune mâna pe rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]