1,302 matches
-
conferă istoriei statutul de știință exactă. După Taine orice fapt istoric ar depinde de trei condiții: mediul (geografia, clima), rasa (starea fizică a omului și locul său în evoluția biologică) și momentul (gradul de avansare intelectuală a omului). Pozitivismul și raționalismul lui Taine se potriveau cu spiritul de ordine al lui Anghel Demetriescu și i-au dat un principiu de ordonare simetrică și ierarhică a lumii pe care l-a aplicat și în scrierile sale despre artă și literatură. Deși în
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
unui cizmar din Paris; urmând cursurile Seminarului Romano-Catolic. Părăsește în scurt timp seminarul, având în vedere că se îndrăgostise. Este autorul mai multor lucrări religioase minore: "Des Moeurs et des Doctrines du Rationalisme en France" ("Morala, Obiceiurile morale și Doctrinele Raționalismului în Franța" - 1839), " La Mère de Dieu" ("Maica Domnului" - 1844), urmate de două lucrări radicale publicate după părăsirea seminarului, "L'Evangile du Peuple" ("Evanghelia Oamenilor" - 1840), "Le Testament de la Liberté" ("Testamentul Libertății"), publicată în timpul Revoluției de la 1848, urmate de două
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]
-
pace prin care bizantini se obligă să trimită anual Abbasizilor manuscrise în limba greacă despre știința și filozofie pe care translatorii din Bagdad le vor traduce în limba arabă. Al Mă’mun, un adept al doctrinei Mu’tazilite și al raționalismului începe în anul 833 un proces de persecuție religioasă numit „Mihna” (“ Testare” în limba arabă), prin care cei care se împotriveau proclamației sale din 827, referitoare la creația Qu’ran-ului, puteau fi executați ori arestați. Prin Mihna Al Mă’mun
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
la creația Qu’ran-ului, puteau fi executați ori arestați. Prin Mihna Al Mă’mun a pus la încercare loialitatea învățaților musulmani, încercând să impună viziunea mu’tazilită prin autoritatea să califală. Mu’taziliții erau adepții unei filozofii teologice influențate de raționalismul grecesc, si considerau că problemele legate de religia Islamică și de aplicarea acesteia trebuie analizate din perspectiva rațională. Deasemenea mu’taziliții considerau Qu’ran-ul ca fiind creat, si nu etern așa cum este Allah. Qu’ran-ul fiind cuvântul lui Allah, trebuie
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
de la acest colegiu, el lasă în urmă preocupările teologice și se dedică preocupărilor din domeniul dreptului și din cel al matematicii. Totuși, din studiile sale timpurii, va păstra o tradiție carteziană care, integrată conceptelor filosofice newtoniene, va deschide calea pentru raționalismul științific modern. Proiectul Enciclopediei, la care a colaborat cu Denis Diderot și alți gânditori din acea vremea, i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. "Discursul preliminar" la Enciclopedie (publicat în 1751 ca prefață la primul volum al
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de "diagrame Euler". Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff, mai ales în ce privește raționalismul acestora. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondate pe legi precise din punct de vedere cantitativ, pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
architecture") publicată în 1966. Fiind simultan un punct important atît pentru postmodernism cît și pentru deconstructivism, Venturi aduce argumente în "Complexity and Contradiction" împotriva purității, clarității și, mai ales, a simplismului generat de modernism. Datorită publicării acestei lucrări, funcționalismul și raționalismul, cele două curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste și deconstructiviste. Citirea lucrării lui Venturi în cheie postmodernă a fost exact acea parte ornamentală și aluzivă filozofică care aducea bogăție
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
să refolosească ornamentele ca elemente de îmbogățire ale fațadelor, chiar și în cazul clădirilor construite "economic" sau "minimalist" (a nu se confunda cu minimalismul, alt curent artistic al secolului XX), răspunzând conceptului lui Venturi de "colibă decorată" sau "cocioabă ornamentată". Raționalismul design-ului a fost "anulat", dar funcționalitatea clădirii a fost păstrată. Astfel, afirmația anterioară se găsește în proximitatea tezei majore a următoarei lucrări importante a lui Venturi, în care acesta afirma că semnele și ornamentele pot fi aplicate arhitecturii pragmatice
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și se delimitau de occident și cultura și obiceiurile din această parte a lumii. Slavofilii considerau că filozofia slavă estesursă a împlinirii în Rusia și erau sceptici față de materialismul și raționalismul european. Unii dintre ei credeau că obștea sătească tradițională rusă - mir - oferea o alternativă atractivă la capitalismul occidental și putea salva Rusia din punct de vedere social și moral. Slavofilismul este privit din această ultimă cauză ca o formă de
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
mai mult de 4 milioane de oameni se declară "spiritiști Kardeciști" (conform ultimului recensământ al Instituto Brasileiro de Geografia e Estatistica), ceea ce face din Brazilia cea mai mare țară spiritistă din lume. ul a influențat în Brazilia sincretisme ca Umbanda, Raționalismul creștin, Uniăo do Vegetal și Valea Răsăritului (Vale do Amanhecer).
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile occidentaliștilor și pentru cultura și obiceiurile vesticilor. Slavofilii considerau filozofia slaviilor ca sursă de plenitudine în Rusia și priveau cu neîncredere la raționalismul și materialismul vestic. Unii dintre ei considerau că obștea sătească rusă oferea o alternativă atractivă la capitalismul ioccidental, tradiție țărănească care ar fi putut transforma Rusia într-un potențial salvator social și moral. Slavofili pot fi considerați că au reprezentat
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
de instituire, în sensul definirii unui univers deschis interpretărilor dar și contemplării recuperînd acele val- ori specifice, de subtilă afectivitate și implicare emoțională ce au caracterizat totdeauna buna și adevărata pictură" Virgil Mocanu, 1980 „Așa cum s-a observat cu dreptate, raționalismul nu conduce la pierderea realității specifice a picturii lui Val Gheorghiu. În primul rînd, pentru că acestea nu sînt văzute de artist ca mărimi opozabile, ci ca participante la același proces de esențializare. Nu ca epurare a sensibilității și reducere la
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Pirandello cu „Șase personaje în căutarea unui autor”. James Joyce s-a remarcat cu Ulisses. Survin modificări în alimentație și vestimentație. Berlinul devenise o adevărată capitală culturală a Europei, alături de Viena și Paris. Elementele americane sunt adoptate de către europeni. Criză raționalismului ia amploare și popularitatea absurdului crește. Suprarealismul se desprinde fizic de dadaism. Pătrund elemente de ocultism și ezoterism în ideologii. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Les Demoiselles d%27Avignon.jpg Conferința de pace a aplicat principiul naționalităților. Harta politică a Europei
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
dovedit a fi dificil de a folosi metoda științifică pentru a distinge între știință și non-știință. Francis Bacon este considerat a fi întemeietorul metodei științifice moderne. În secolul XX, Karl Popper a introdus un curent radical în teoria științei, numit raționalism critic. Criteriul falsificabilității (infirmabilității), formulat inițial de Popper, a devenit larg acceptat ca criteriu care desparte știința de pseudoștiință respectiv religie. A fost numit de către critici și "falsificaționism". Dar falsificabilitatea nu a putut evita critica, mai ales din partea lui T.
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
a considerat știința drept urmărirea unor programe de cercetare complexe. Joseph D. Sneed a dezvoltat structuralismul epistemogic. T. S. Kuhn și Paul Feyerabend au încercat să demonstreze, cu metode istorice și sociologice, că cercetarea științifică decurge altfel decât cum afirmă raționalismul critic al lui Popper sau cum afirmă criticii lui Popper. Astfel, savanții, în faza obișnuită a cercetării lor, nu urmăresc să verifice afirmațiile fundamentale ale teoriilor lor, ci cercetează în cadrul unei paradigme sau program de cercetare neverificat, care le arată
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
în prealabil (înainte de rezultatul obținut în urma experimentului) condițiile în care are loc cercetarea, prin urmare și cele necesare unei dovezi reușite. Vezi: Empiriocriticism Vezi: Neopozitivism (Rudolf Carnap, Cercul vienez) Probabil poziția cea mai populară în rândul savanților este cea a raționalismului critic. Ca mod de a distinge știința de pseudoștiință (de ex. astronomie de astrologie), falsificaționismul a fost discutat formal pentru prima dată de Karl Popper în 1919-1920 și reformulat de către el în 1960. A fost dezvoltat ulterior de Imre Lakatos
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
lucru vag și nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată de acest pesimism istoric. Romanii credeau că ciclul se va încheia, declinul fiind ireversibil. Lumea greacă instaurase raționalismul, dar sfârșitul Antichității aduce o înclinare spre iraționalism, Roma fiind sedusă de magie, astrologie, practici oculte.Pe oameni îi interesau religia, filosofia, astfel că răspândirea fulgerătoare a creștinismului este explicabilă în acest context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea culturii în popor și o literatură preocupată de problemele sociale și morale. S-a remarcat Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778), un filozof
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
legea atracției universale, iar dușmanii religiei să fie izolați și pedepsiți. Industria avea să fie viitoarea politică pozitivă bazată pe societatea mașinilor. "Catehismul industriașilor" sau "Noul Creștinism" preconizau un comunism utopic tehnocratic și industrial. În "Noul Creștinism", guvernat de știință, raționalismul și scientismul vor fi moștenite de pozitivism și marxism. A explicat lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
lui Paul Desjardins și la Decadele de la Pontigny (transformate după război în întîlnirile de la Cerisy-La-Salle). În 1928 publică "Journal métaphysique" (trad. în românește de Dorin Ștefănescu, Timișoara, Ed. Amarcord, 1995). Inspirat de dialectica hegeliană, influențat de spiritualismul lui Bergson, de raționalismul lui Brunschvicg și de existențialismul creștin al lui Kierkegaard, Gabriel Marcel devine, prin apariția "Jurnalului metafizic", unul din cei mai importanți gânditori contemporani. Una din cheile reflecției marceliene este distincția subtilă stabilită între Existență și Obiectivitate. Nu lipsesc din "Jurnal
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
ce poate defini două seturi separate de valori (deși înrudite): tradiția morală și religioasă creștină (eventual catolică-apuseană) pe de-o parte și tradiția seculară, tradițional anticlericală, pe de altă parte. Ideile de căpătâi ale Occidentului pot fi considerate: creștinismul, laicitatea, raționalismul, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea științelor și tehnologiei. Iluminismul a avut o influență covârșitoare asupra modului occidental de gândire în ultimele două secole. Rădăcinile culturale ale societății occidentale pot fi găsite în filozofia greacă și în religia creștină
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
mai mare parte scrisă în versuri. Nefiind nici pe departe o simplă recapitulare a ideilor Cercului, opera lui Woolf poate fi înțeleasă ca purtînd un dialog cu Bloomsbury, în special tendința ei (informată de G.E. Moore, printre altele) către un raționalism doctrinar. Operele ei au fost traduse în mai mult de 50 de limbi, de scriitori de talia lui Jorge Luis Borges și Marguerite Yourcenar. În ultimul timp, studiile referitoare la Virginia Woolf s-au concentrat asupra temelor feministe și lesbiene
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
și centrul de greutate al oricărui segment, probleme pe care Pascal le rezolvase folosind calculul îndivizibililor al lui Cavalieri, în scrisorile către Carcavi. Pascal s-a ocupat și de filozofie, considerând că progresul științific este scopul existenței omenirii. Oscilând între raționalism și scepticism, el a ales spre finalul vieții credința, fiind influențat încă de mic de credința în Dumnezeu. De la vârsta de 14 ani, Blaise Pascal participa alături de tatăl său la întâlnirile abatelui de Mersenne, care aparținea ordinului religios de la Minims
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
și asupra problemelor ce rezultă din subiectivitatea și conștiința de sine a omului. Primul gânditor care a expus unele idei ale filosofiei existențiale a fost reprezentantul scepticismului religios, Blaise Pascal, deja în cursul secolului al XVII-lea. Pascal se opunea raționalismului strict al lui Descartes și categorisea drept arogantă pretenția filosofiei teoretice de a da o explicație existenței omului și a lui Dumnezeu.Ca întemeietori ai filosofiei existențiale moderne sunt considerați Soeren Kierkegaard și Friedrich Nietzsche. Kierkegaard constata că cel mai
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
lungul întregii istorii umane și că popoarele s-au omorât reciproc în numele acestor absurdități. Aceste aberații trebuie să primească critica cuvenită și la nevoie să fie combătute. A accepta persistența religiei nu face decât să pună în evidență importanța cultivării raționalismului și a stării de veghe care să ne ajute să surprindem noile fațete pe care antropomorfismul le va lua, așa cum se întâmplă în prezent cu pretențiile în legătură cu paranormalul. Perspectiva care se deschide așadar liber-cugetătorilor este aceeași cu care se confruntă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]