1,305 matches
-
îi rezistă. De aceea a și fost numit „Robespierre” al filosofiei, care a ghilotinat toate concepțiile dogmatice ale trecutului. În realitate, Kant este foarte dibaci, printr-o argumentație subtilă, știind să salveze sub o formă nouă, mai cu seamă de la raționalism, tot ceea ce părea că distrusese definitiv. Critica sa, lovește cu o mână și mângâie cu alta, iar Kant din „autodistrugătorul” devine „atotpăstrătorul” (Moses Mendelssohn). Câteva date biografice ne sunt edificatoare. S-a născut la 22 aprilie 1724 în orașul prusian
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
inima, poate fi obiectul credinței. Ceea ce nu putem cunoaște, putem crede; liberi suntem a avea o credință rațională despre ceea ce nu putem cunoaște științific. Credința nu poate fi atinsă de săgețile scepticismului, ci numai teologia națională. Deci mai presus de raționalismul dogmatic și empirismul sceptic este nevoie de o instanță superioară, un punct de vedere mai înalt. Aceasta este „critica”, care în loc să afirme sau să nege dogmatic valoarea rațiunii sau a experienței, se mulțumește a le examina critic, în ce constă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp”, „Dumnezeu”, „suflet”. Dumnezeu este argumentul antologic, iar sufletul o substanță nemuritoare. Toate cunoștințele sintetice (despre obiecte), vin din experiență (adică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
lui Michael Oakeshott au glisat înspre un pesimism epistemologic de natură să tempereze credința unei cunoașteri perfect "raționale" a lumii noastre. De altfel, gânditorul britanic a avertizat cu privire la periculozitatea aplicabilității principiilor raționale în spațiul socio-politic, atrâgând atenția asupra faptului că "raționalismul (...) este atât o modă, cât și o doctrină, o stare a minții și o credință"52. Tocmai de aceea, epistema conservatoare are drept piloni centrali ai demersului său argumentativ idei care vizează failibilitatea cunoașterii umane, neîncrederea față de abstracțiunile produse de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
politics). c) Socialismul ca model politico-epistemic Dacă ne referim, în fine, la cea de a treia ideologie apărută în modernitate, și anume socialismul, putem aprecia că, din punctul de vedere al fundamentelor sale epistemologice, aceasta împărtășește o bună doză de raționalism cu liberalismul continental așa cum apare acesta din urmă în, spre exemplu, scrierile lui Rousseau sau Kant și că se situează în deplină contradicție cu principiile gnoseologice ale conservatorismului. Deloc întâmplător, în plan politic există și astăzi o anumită afinitate între
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
întrucât acestea au drept efect complicarea inutilă a cunoașterii umane; b) constructele mintale ca sursă a erorii insistă asupra manierei empirice de a studia realitatea, fie ea politică ori istorică, tip de demers care poate evita apariția erorilor. În cazul raționalismului continental, eroarea provine pe filiera lui Descartes din cauza lipsei a ceva care ar fi trebuit să fie prezent în mintea omului. Ori, după cum subliniază Adrian-Paul Iliescu, "dimpotrivă, pentru empiriști, nu lipsa ideilor generale, ci prezența lor, sau excesul de constructe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
and Social Science", in Ideology and the Social Sciences, edited by Graham C. Kinloch and Raj P. Mohan, 7-21. Westport, Connecticut, London: Greenwood Press, 2000. MUNGIU-PIPPIDI, Alina, Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998. OAKESHOTT, Michael, Raționalismul în politică (București: Editura All, 1995. PETITT, Philip, "Consecințialismul", în Peter Singer, Tratat de etică, Iași: Editura Polirom, Iași, 2006. POLIN Raymond, Ethique et politique, Éditions Sirey, Paris, 1968. POPPER, Karl, Societatea deschisă și dușmanii săi, București: Editura Humanitas, 1993
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Bird, The Myth of Liberal Individualism (Cambridge: Cambridge University Press, 1999), 180-212. 50 Am dezvoltat această idee, cu privire la ideologia liberală, în studiul "Liberalismul azi: între ideologie și fantasme politice", publicat în Sfera Politicii (nr. 150, 2010), 55-60. 51 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică (București: Editura All, 1995), 15, unde gânditorul britanic intenționează să evidențieze că, dacă forma tehnică a cunoașterii pune accentul pe suveranitatea rațiunii, forma sa practică se întemeiază pe supremația tradiției sau a experienței. Cu alte cuvinte, primul tip
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de penumbră și Căpitanul, inclusiv filozofic, nu există, de fapt, nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect stimulator, într-o gândire filozofică redusă practic doar la compilații universitare, de ce s-ar relua de la capăt același ciclu, în condiții spirituale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Bri-tanie, istoricul Dorothy Porter 140 pune accentul pe nevoia de a înlocui religia în societate printr-un sistem de valori care să poată asigura coeziunea socială și folosirea raționamentelor științifice pen-tru a crea un fel de "religie" nouă bazată pe raționalism și pe o etică seculară umanistă, numită "umanism științific" de către biologul Julian Huxley. Acest umanism științific ce vizează să planifice evoluția societăților umane printr-un control științific al biologiei, omului și societății se regăsește în afirmațiile lui Jacques Robin. O
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
caută să atragă atenția asupra semnificației dezbaterilor metateoretice. Iar pe de altă parte, el confruntă și discută meritele și limitele diferitelor tipologii metateo-retice, cum ar fi matricea metateoretică propusă de Onuf sau de Hollis și Smith, distincția lui Keohane între raționalism și reflectivism și despărțirea postpozitivismului de pozitivism. Prezenta secțiune se va concentra asupra a patru observații. În primul rînd, se va argumenta că disputa paradigmelor, prima încercare importantă de a trezi conștiința metateoretică în domeniul relațiilor internaționale, s-a confruntat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
disciplinei relațiilor internaționale. Această concentrare exclusivă asupra matricei a determinat neglijarea dezbaterilor normative - și, printre altele, a preocupărilor centrale realiste (clasice). În al treilea rînd, se va arăta că cea mai influentă tipologie a școlilor, compatibilă cu această matrice, problema raționalism versus reflectivism la Keohane, este fie înșelătoare, fie ironică. În fine, acest capitol se va opri la cîteva asemănări dintre dezbaterea post-pozitivistă și disputa pozitivistă (Positivismusstreit) din științele sociale germane ale anilor '60 și '70. Consensul metateoretic survenit acolo a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru disciplina relațiilor internaționale sau istoria economică pentru economia politică internațională realistă. Realismul nu mai este o categorie coerentă: ea nu mai contează în principalele diviziuni teoretice. Următoarele secțiuni se vor putea lipsi de ea. REDUCEREA ULTERIOARĂ A DIVIZIUNILOR TEORETICE: RAȚIONALISM CONTRA REFLECTIVISM Mulți cercetători din domeniul relațiilor interna-ționale, mai puțin preocupați să afle care le sînt asumpțiile și cum se potrivesc ele unele cu altele, n-au văzut scopul precizărilor metateoretice din secțiunile anterioare. Treptat, o nouă tipologie a împărțit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
obicei: ea a stabilit limitele peste care nu trebuie să se treacă. Acesta este contextul în cadrul căruia putea fi înțeles succesul, dar și animozitatea reciprocă a delimitării celei mai influente la acea vreme, anume distincția lui Robert Keohane (1988) între raționalism și reflectivism. Chestiunea de bază nu este numai dacă această distincție este corectă - și vom vedea că are cîteva scăpări - ci și cum, în ciuda acceptării unei multitudini de teorii, la prima vedere în aceeași situație, ea folosește angajamentele teoretice pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
alte trei mari epoci: Evul Mediu timpuriu (675-1075), Evul Mediu (1075-1475) și epoca modernă (1475-1875). În viziunea sa, perioada postmodernă desemnează o epocă de criză, anarhie, relativism și dezintegrare, o adevărată ruptură față de epoca precedentă, caracterizată de progres, stabilitate și raționalism. Nu este de mirare că Toynbee a fost adesea comparat cu Nietzsche și Spengler în ceea ce privește "diagnoza" oferită postmodernismului, și care conține ca element comun nihilismul, sentimentul "declinului" și al crizei, deși Toynbee, de pildă, chiar critică o parte din ideile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
creează propriile lor culturi de experți, care interacționează în mod distinct cu lumea obișnuită, argumentează Habemas. Rorty va răspunde opiniei exprimate de filosoful german, susținând utilitatea poetizării culturii în pofida dorințelor habermasiene de validitate și de reconstruire a unei forme de raționalism 315. Rorty sesizează că una dintre diferențele de interpretare dintre el și Habermas este aceea că în timp ce el vede în unii gânditori precum Heidegger, Nietzsche sau Derrida "filosofi privați buni", Habermas îi lecturează drept "filosofi publici răi". În problematica distincției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
radical"402. În aceeași măsură, Baudrillard vrea să demonstreze că tradiția occidentală este marcată de respingerea unui alt tip de logică, cea a schimbului simbolic, pe care el vrea să o reabiliteze, cel puțin ca indiciu al fixării în coordonatele raționalismului occidental, care nu poate controla situații în care imperativele utilitaristo-economice dispar într-o nietzscheană energie dionisiacă a jocului, sfidării și a sărbătorii. În raport cu modelul lui Saussure de înțelegere a arbitrarietății semnului, Baudrillard preferă viziunea lui Benveniste, ce situează caracterul arbitrar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Marx, care, de pildă, reține conceptul de "Natură" din ideologia Iluminismului: "el rămâne în fantasma moralizatoare a unei Naturi care trebuie cucerită"404. În aceeași măsură, și alte presupoziții ale teoriei marxiste își pot regăsi rădăcinile în acest tip de raționalism, astfel încât, deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă menține un consens antropologic cu opțiunile raționalismului occidental în forma sa definitivă pe care a dobândit-o în gândirea burgheză a secolului al VIII-lea"405. Devine evident astfel cum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei Naturi care trebuie cucerită"404. În aceeași măsură, și alte presupoziții ale teoriei marxiste își pot regăsi rădăcinile în acest tip de raționalism, astfel încât, deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă menține un consens antropologic cu opțiunile raționalismului occidental în forma sa definitivă pe care a dobândit-o în gândirea burgheză a secolului al VIII-lea"405. Devine evident astfel cum o dată cu distanțarea de teoria marxistă se produce și distanțarea de modernitate, concepută ca epocă a producției, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al schimbului de obiecte motivul lui Baudrillard de a valoriza sărbătoarea, jocul, excesul. Însă explicația aceasta i se pare nesatisfăcătoare, întrebarea la care dorește să găsească un răspuns fiind acum aceea dacă analiza lui Baudrillard conduce la o ruptură față de raționalismul occidental sau, dimpotrivă, este chiar o inflorescență a acestuia. Din perspectiva acestui cercetător, opera lui Baudrillard pare a fi un "simptom al modernității", iar concepția asupra simbolului i se pare că trădează respingerea corpusului social în ansamblu. Pentru alți critici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
promova-o Rorty, discursul său estetizant și relevarea "funcției limbajului de dezvăluire a lumii" opunându-se propriei sale concepții de rezolvare a problemelor în interiorul "praxisului intramundan". Rorty consideră că "diferența dintre încercarea lui Habermas de a reconstrui o formă de raționalism și recomandarea mea că ar trebui poetizată cultura nu este oglindită în vreun dezacord politic. Noi nu suntem în dezacord în privința valorii instituțiilor democratice tradiționale, sau în privința tipurilor de îmbunătățiri de care au nevoie aceste instituții, sau în privința a ceea ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a spune totul, repede și definitiv. Este, desigur, o necesitate a epocii, este Însă și disponibilitatea spirituală a omului care se simte de foarte tînăr Părintele culturii și al nației romîne. Psihologia modernă spune că trebuie să căutăm sub acest raționalism al suprafețelor mesajul latent al creatorului. Greu, Încă o dată, de desprins pe adevăratul, sincerul, profundul Heliade de spiritul harnic, inventiv care n-are sentimentul obstacolelor. Opera literară iese din tîmpla acestui Heliade sintetic, cu o ideologie care se Întinde de la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
opiniile criticului despre sugestia muzicală și, în particular, despre simbolism. După cum știm, în Mutația valorilor estetice criticul afirmă că "în evoluția poeziei contemporane, mișcarea simbolistă răspunde precis tendinței de a reda inefabilul și de a înlocui deci construcția discursivă, logică, raționalismul și didacticismul poetic, de sugestie care, dincolo de anecdotă și expunere logică, sugerează stări sufletești profunde, neorganice, muzicale"92. De asemeni, spune Lovinescu, "având un fond muzical, simbolismul exclude cugetarea organizată, fără a exclude însă și profunzimea sentimentelor. [...] El vrea să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aristotelic al precedenței absolute a fantasmei asupra cuvântului și al esenței fantastice a intelectului" (pp. 25-26). 170 Analizând metamorfozele liricii eminesciene, care evoluează de la o poezie retoric-mimetică (a "privirii") la una metaforic-transfiguratoare (a "viziunii"), Ioana Em. Petrescu sublinia opoziția dintre "raționalismul individualist european, pentru care văzul e expresia perfectă a relației eu-lume" și gândirea orientală, "în care valorile totalității predomină asupra valorilor individuale", privilegiind simțurile "inferioare" și considerând "actul alimentar ca arhetip al cunoașterii". Astfel, "gura și ochiul încorporarea sau contemplarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]