22,519 matches
-
va fi. Prin urmare, timpul presupune, pe de o parte, prezentul etern, prezentul absolut, care va fi al sferei Ideilor, dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe plafonul Capelei Sixtine Creația ca pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Jeronymus Bosch (Grădina plăcerilor, Judecata de apoi), Peeter Brueghel cel Bătrân (Lupta dintre Carnaval și Postul Mare, Griet Nebuna sau Ororile războiului), Francisco Goya în celebrele sale Capricii, între care gravura profund semnificativă, Il sueño de la razòn produce monstruos "Somnul rațiunii naște monștri". De amintit și Guernica lui Picasso, unde durerea apare însă caricaturizată în manieră cubistă. Absurdul antipoezie Precum este știut, cuvântul "poezie" derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea. Tot ceea ce un poet scrie cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi la Platon și la moderni, Nietzsche. Iar "poezie gânditoare" în sensul dat de Heidegger, au creat înainte de toate Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore. "Intelectul pur nu a produs niciodată ceva inteligent, nici rațiunea ceva rezonabil"; este nevoie de frumsețea spiritului și a inimii de poezie, afirma Hölderlin. Metaforele Lumea este metafora lui Dumnezeu, iar poezia este metafora lumii ideale a omului. Metafora eliberează lucrurile de singurătatea și exclusivitatea sensului, dându-le sensuri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși poeți, precum Alfred de Vigny și Gérard de Nerval și înnemurit pictural, mai cu seamă de grecul vizionar din Toledo El Greco sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
recucerească poziția pe care au avut-o dintotdeauna și asumarea responsabilității de a accept un străin care avea să însemne o gură de hrănit, un copil de educat, un tînăr de îndrumat în plus, Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dedublare" a individului. Supunerea la reguli precise în viața de zi cu zi se completează în mod natural cu libertatea nelimitată a spiritului. Oare nu cumva cel mai mare efort al filozofiei lor a fost acela de a face loc rațiunii practice lângă rațiunea pură? Germania nu s-a "împiedicat" de logică. Domnul de Bismarck (5) a demonstrat foarte bine acest lucru atunci când, dorind să diminueze diferențele din imperiu, a impus ca bază a regimului electoral al Reichstag-ului sufragiul universal
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Supunerea la reguli precise în viața de zi cu zi se completează în mod natural cu libertatea nelimitată a spiritului. Oare nu cumva cel mai mare efort al filozofiei lor a fost acela de a face loc rațiunii practice lângă rațiunea pură? Germania nu s-a "împiedicat" de logică. Domnul de Bismarck (5) a demonstrat foarte bine acest lucru atunci când, dorind să diminueze diferențele din imperiu, a impus ca bază a regimului electoral al Reichstag-ului sufragiul universal, în vreme ce, în Regatul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
al IV-lea20. Acesta, care trata afacerile uneori prea puțin cavalerește și care nu uita niciodată că era și regele Navarei, a început să-i vorbească despre drepturile sale asupra Navarei spaniole. Și cum interlocutorul îl contrazicea, regele i-a replicat: "Rațiunile dvs. sunt bune, dar când eu voi ajunge la Pamplona vom vedea cine se va mai încumeta să o apere împotriva mea". La aceste cuvinte, don Pedro s-a ridicat și s-a îndreptat către ușă. Unde plecați atât de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cât de mult diferă spiritul diplomatic de cel juridic. Aplicarea legilor și interpretarea lor comportă, teoretic, o anume rigoare care nu se potrivește cu empirismul politicii. A ține cont de fapte, a fi preocupat de reacția opiniei publice, supunându-te rațiunilor "practice", a fi preocupat de repercursiunile ultime ale unei decizii, a suferi o nedreptate doar pentru a evita un rău mai mare, toate acestea reprezintă caracteristici ale unei atitudini care nu se bazează doar pe litera textelor pentru a se
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mai înțelege sensul adânc. Chiar dacă cuvântul nu mai este actual, necesitatea unui echilibru european subzistă, însă; continuă să existe, în fond, speranța de a putea contrabalansa forța unor anumite puteri, acțiune care, cel puțin în accepțiunea națiunilor "slabe", este însăși rațiunea de a exista a Societății Națiunilor. Dacă ideea echilibrului forțelor politice ar fi abandonată, nu ar mai exista niciun obstacol în fața imperialismului, oarecare ar fi el, monarhic sau demagogic. În 1909 mă aflam la Berlin, împreună cu prietenul meu, dl. Louis
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Haga, care ne-a dat câștig de cauză. Dl. Louis Renault mi-a sugerat să remarc, în cursul negocierilor noastre cu guvernul german, că însuși fundamentul ideii de arbitraj este acela de a departaja părțile care, fiecare, se sprijină pe rațiuni de drept. Diplomatul nu poate fi un arbitru, însă el este obligat, așa cum spune Pascal, să fie "atent la persoana cu care stă de vorbă", adică să se preocupe de sentimentele celor din țara cu care negociază. Câteodată acest lucru
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ideea de a se ceda Saxa Prusiei, pentru ca, astfel, din provinciile renane, să se formeze un regat pentru regele Saxei. Dar, acest prinț ghinionist, reținut la Berlin, nu a fost de acord cu schimbul, iar Ludovic al XVIII-lea, din rațiuni de familie, nu a consimțit nici el la această eventualitate. Talleyrand, căruia încrederea regelui îi era atât de necesară, nu putea face opinie separată. Grație acestui amestec de demnitate și de suplețe care îi era caracteristic, el a realizat totul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
afirma Sainte-Beuve despre tatăl său, Désiré Nisard, cel care, în secolul trecut*, a fost un eminent reprezentant al criticii clasice: El avea unul din acele spirite cum puține sunt, adică decise, nicidecum înguste (mărginite), ci apărate de principii, deschise bunelor rațiuni; spirite care poartă în ele un tipar aparte care imprimă o notă speciară pe tot ceea ce el atinge; vorbim de o trăsătură specială, determinată de un amalgam de cunoștințe, perspicacitate și moralitate". Nisard avea, din păcate, o infirmitate, care reprezenta
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu a făcut altceva decât să pună în practică principiul egalității puterilor suverane. Cel mai important prerogativ al miniștrilor străini este extrateritorialitatea, adică privilegiul, acordat lor și caselor lor, de a nu fi supuși jurisdicției țării în care sunt acreditați. Rațiunea , spune Montesquieu, nu permite ca ambasadorii să depindă de suveranul pe lângă care au fost trimiși, sau de tribunalele acestuia. Ei reprezintă poziția prințului care i-a trimis, iar cuvântul lui trebuie să se exprime liber. Nici un obstacol nu trebuie să
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care au fost trimiși, sau de tribunalele acestuia. Ei reprezintă poziția prințului care i-a trimis, iar cuvântul lui trebuie să se exprime liber. Nici un obstacol nu trebuie să îi împiedice să acționeze; în cazul ambasadorilor trebuie avute în vedere rațiunile el derivă din dreptul ginților și nu acelea izvorâte din dreptul politic". Dar, urmare a privilegiilor de care se bucură ambasadorii, guvernele trebuie să aibă grijă ca aceștia să fie bine primiți. Este o regulă aceea de a nu numi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
putut împiedica să rup liniștea și să blestem această groaznică luptă care îi punea pe francezi unul împotriva altuia, în timp ce armata germană încă mai ocupa Saint-Denis-ul. "Sunteți tânăr, mi-a spus atunci Jules Simon. Nu există războaie mai justificate de rațiune decât războiul civil și cel religios". De atunci, acele cuvinte mi-au revenit deseori în cuget. Dacă oamenii nu vor pune vreodată capăt războaielor dintre națiuni, atunci e posibil ca ele să vadă războaie mai atroce, războaie de clasă și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
stradă va juca, în continuare, un rol important; el va aduce în politică toate pasiunile, instinctele, prejudecățile, dar și întreaga sa ignoranță; acest fapt nu va face deloc mai ușoară sarcina celor care vor fi nevoiti să facă apel la rațiunea lui, pentru a evita producerea de catastrofe. În dimineața zilei de 3 august 1914, dl. von Jagow, secretar de stat, a sosit la Ambasada Franței din Berlin*, pentru a mă anunța că Germania rupsese relațiile diplomatice cu noi și că
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
secol, Elveția a fost sfâșiată de războiul Sonderbund, iar S.U.A. de războiul de Secesiune 127. În Elveția, au fost puse în joc drepturile cantoanelor, iar, în S.U.A., dreptul statelor. Problema sclaviei a fost doar pretextul războiului de Secesiune și nicidecum rațiunea lui profundă. În cauză se aflau raporturile dintre suveranitățile individuale ale statelor și suveranitatea federală; a fost problema care, încă de la originea Confederației, îi ridicase unul împotriva celuilalt pe Hamilton 128 și pe Jefferson 129, divizând cele două mari partide
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de stat (1616), cardinal (1622), principal ministru (practic Prim-ministru, 1624). Pe plan intern, a consolidat Regatul Franței, punând capăt revoltelor și răzmerițelor nobililor nemulțumiți și protestanților. Influențat de gândirea și spiritul juristului Hugo Grotius, Richelieu a fost promotorul principiului rațiunii de stat, care a stat la baza absolutismului monarhic. Pe plan extern, a sporit prestigiul internațional al țării sale prin participarea victorioasă a Franței la "Războiul de 30 de ani" (1618-1648), de partea taberei protestante, care a învins-o pe
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
delimitarea frontierelor dintre statele Europei. După Conferința de Pace a fost președintele Conferinței Ambasadorilor. În 1926, a fost ales membru titular al Academiei Diplomatice Internaționale. A publicat lucrarea Le Diplomate (Diplomatul) și diferite articole în Dicționarul diplomatic. Spirit supus întotdeauna rațiunii, întotdeauna prieten al măsurii și al clarității, mergând mereu drept la esența lucrurilor, spirit înzestrat cu o vastă cultură, dar și cu o fină observare a oamenilor, Cambon a știut să discearnă raporturile ascunse în spatele lucrurilor, precum și resorturile secrete ale
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu acest personaj era pentru ea un moment de neputință, de parcă se hrănea cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de când îl întâlnise în preajma acelor femei. Dar ele se încăpățânau să nu curgă. De ce se atașase de acest om? De ce permisese să fie rănită din nou? Nu-i fuseseră suficiente experiențele trecute? Chiar nu învățase nimic? De parcă inima întreba vreodată rațiunea. Nici nu o mai simțea bătând, se cumințise de la ultima lovitură încasată, dar pentru cât timp? „- Îți mai trebuie iubire? Te mai agiți nerăbdătoare când sesizezi mici semnale venite doar cu scopul de a te amăgi?” Liniște. Inima nu reacționa
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în amănunt totul și-ți faci singură rău. Trăiește, iubita mea! Simte, lasă analiza, că trece viața pe lângă tine inutil. - Sfaturi, iarăși sfaturi. - Da, pentru că ai nevoie de ele. Nu mai fi încăpățânată! - Nu sunt, doar că, de câte ori am eliminat rațiunea din ecuația iubirii, rezultatul a fost dezastruos. - Suferința, durerea te-a transformat în omul care ești acum. - Rațional. - Nu, un om mai bun, care își dorește mai mult de la el, de la viață. Drept dovadă te-ai prezentat la interviul de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
noi. - Când am făcut eu, m-ai respins. - Pentru că a fost greșit modul în care ai făcut-o. - Am făcut ce am simțit că trebuie să fac. Se pare că instinctele mele sunt debusolate total. - Te-ai lăsat condusă de rațiune, nu de inimă. Tu nu știi să trăiești, să te bucuri de viață. Iubirea te împlinește, iubirea îți oferă cele mai intense și frumoase momente din viață, iubirea e un zâmbet continuu, iar tu o ucizi. - Iubirea de sine? - Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]