3,509 matches
-
ori la club cu prieteni care până ieri mureau de dragul țărănimii și propovăduiau împărțirea moșiilor, cu gândul ascuns că tot nu se va întîmpla și cu mândria că totuși pot părea drept spirite înaintate, iar azi reclamau vehement să fie rase cu tunul toate satele care s-au revoltat și țăranii să fie bătuți până la sânge, toți, fără excepție, ca să servească de pildă și să nu mai îndrăznească nici pe viitor să ridice capul niciodată. Cu Victor se înțelegea, ca totdeauna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfârși marțial Baloleanu. ― Ce ne facem, domnule prefect, dacă în spatele trupei se ridică din nou satele? zise generalul Dadarlat, care ținea negreșit să dovedească tuturor că are idei și e circumspect, ca orice bun comandant. ― Satele acelea vor fi complet rase cu tunul, domnule general! făcu prefectul ridicând semeț capul și scoțând înainte burta. ― Așa da, perfect! recunoscu Dadarlat. Până seara apoi Baloleanu primi pe moșierii sinistrați care se văitau mai vehement și reclamau despăgubiri imediate sau cel puțin ajutoare bănești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și au jefuit, și au prădat, și au ucis!... Cum ajunse la țărani, vocea iar i se înăspri, revolta îi reveni parc-ar fi fost jignit și devastat el însuși, cu toate că el n-avea nici o avere. ― Satele astea ar trebui rase cu tunul de pe fața pămîntului!... Până și popa lor a fost tîlhar!... Ce-au făcut ăștia, blestemățiile pe care le-au făcut n-au pereche!... În alte părți au mai avut nițică rușine, aici au fost în stare să măcelărească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajuns foarte bolnavă, tușeam fără să reușesc să expectorez flegma care horcăia în pieptul meu. Atunci m-am salvat cu indicațiile lui Daniel Reid, din cartea ,,Tao pentru sănătate, sex și longevitate” . Am găsit acolo un tratament rapid: hreanul. Am ras o linguriță de hrean, și de disperare, l-am băut cu apă. Așa am făcut trei zile la rând și am scăpat de tuse. Flegma, care îmi umplea căile respiratorii, care nu se desprindea și mă sufoca, s-a uscat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Autovindecarea ochilor”. Cartea aceasta prezintă calea vindecării ochilor și condițiile necesare menținerii acuității vizuale perfecte. SUCUL DE CASTRAVEȚI Se alege un castravete mai apropiat de maturitatea fiziologică (de coacere), atunci are mai mult suc. Se spală, se șterge și se rade pe răzătoarea de plastic. Se strecoară prin tifon, împăturit în mai multe straturi. Sucul limpede se captează într-un pahar de sticlă, de circa 300 ml. Pentru spălat ochii, am folosit un pahar de sticlă mic, cu diametrul gurii de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
profesională, puse în slujba oamenilor. Am început să pun picături în ochi, de suc extras din rădăcină de pătrunjel, odată pe zi, la prânz, după care dormeam o oră. Apoi seara, puneam pe ambii ochi, cartofi cruzi (cu miezul alb), rași pe răzătoare, pe ochiurile mai mari ale răzătoarei. Am aplicat mai întâi un tifon pe ochi, peste el pun cartofii rași, peste care pun o folie de plastic, apoi înfășor capul cu o cârpă din bumbac și îl leg cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
CORPULUI Am mai utilizat cartofi rași plus ceapă rasă, într-o iarnă, când mi-a degerat o ureche. Urechea și-a dublat dimensiunile, s-a făcut grena și mă durea și mă înțepa insuportabil. Am pus cartofii rași plus ceapa rasă într-o farfurie adâncă (pentru supă), m-am culcat pe pat, cu urechea cufundată în farfurie. În câteva ore urechea s-a vindecat, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Unii medici taie părțile degerate ale corpului pacientului, refuzând binefacerile
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cantitate mai mare, am inundat ochii o singură dată pe zi. Am luat circa 6 rămurele de plantă proaspătă, leam spălat, le-am șters cu un prosop. Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin presare și frecare, plantele se zdrobesc și se fărâmițează în particule mici. Pe acestea le presez și le storc între degete, până picură sucul din ele. Partea solidă, presată o arunc. Sucul îl colectez în canalul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
inspiratie si digestie completa ! Concluzia comentatorului român, adresată oricui are curajul să iasă în arena publică, pare să fie ceva de genul următor : Bai frate, ai reaparut pe aici cu mecla ta de zacusca ! hai baga ceva sa ne mai radem pe noi ca altfel e abureala pe aici... altfel doar X mai tine steagu sus cand ii tine lumanarea lui Baselu si ne mai radem de excremarile lui ! Concluzia mea ? Chiar nu știu... Nu am inventat noi hate speech-ul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ai reaparut pe aici cu mecla ta de zacusca ! hai baga ceva sa ne mai radem pe noi ca altfel e abureala pe aici... altfel doar X mai tine steagu sus cand ii tine lumanarea lui Baselu si ne mai radem de excremarile lui ! Concluzia mea ? Chiar nu știu... Nu am inventat noi hate speech-ul, evident, și cu atît mai puțin vorbele grele la supărare. Comentariile publice pot fi - și sînt - pretutindeni acide sau chiar agresive. Dar de cele mai multe ori
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și valorile. Și nimeni nu poate să creadă că mai recenta mondializare și migrația în masă nu și-au pus deja amprenta asupra majorității satelor românești actuale. Dar toate aceste procese nu sînt univoce, cu sens unic, determinisme masive care rad totul în calea lor. Ordinea satelor are încă mari resurse de reacție și adaptare, modelînd la rîndul ei aceste presiuni ce se exercită asupra ei din lumea largă. Bărbatul român e tradiționalist „Bărbații români între 25 și 39 de ani
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
uitat la cel care a făcut acestea, și pe cel care le-a format de demult nu l-ați văzut. 12Și totuși, Domnul, Dumnezeul oștirilor, v-a chemat în ziua aceea să plângeți și să vă bateți pieptul, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac. 13Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se înjunghie boi și se taie oi, se consumă carne și se bea vin: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!” 14Domnul oștirilor mi-
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
va pregăti regiunea de prelevare prin spălarea zilnică și dezinfectarea cu apă și săpun; unii chirurgi recomandă spălarea zilnică și dezinfectarea cu o soluție de bromocet, betadine 2% sau fenosept 1 %o. Dacă regiunea este acoperită cu păr se va rade cu 1-2 ore înainte de intervenție și nu cu 24-48 ore, pentru a se evita apariția unei foliculite. Se poate face degresarea regiunii cu eter sau acetonă și badijonarea, cu o soluție de alcool iodat, mercurocrom, alcool de 700, betadine etc.
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
pun undeva bine, undeva unde să poată sta o veșnicie fără primejdia de-a fi aruncat cu vreun ziar sau alte hârtii, căci nevastă-mea este meșteră la așa ceva... GEMENII Bărbieritul îi luă mai mult timp decât crezuse. Se mai răsese cândva la subțiori, iar de vreo două săptămâni, adică de atunci, își mai răsese de câteva ori și barba, dar acum era altceva: acum nu avea voie să se taie cu nici un preț. De aceea, ținând aparatul Gilette, cu mânerul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi aruncat cu vreun ziar sau alte hârtii, căci nevastă-mea este meșteră la așa ceva... GEMENII Bărbieritul îi luă mai mult timp decât crezuse. Se mai răsese cândva la subțiori, iar de vreo două săptămâni, adică de atunci, își mai răsese de câteva ori și barba, dar acum era altceva: acum nu avea voie să se taie cu nici un preț. De aceea, ținând aparatul Gilette, cu mânerul alb-gălbui ca fildeșul, cu o stângăcie pedantă, își trecea lama peste obrazul săpunit hiperabundent
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la baie, în care se mai vedea un perete muced, vopsit, prin cine știe ce capriciu de gust, în albastru ultramarin, culoare de ulei. Se mai vedea și closetul, spart într-un loc și lipit grosolan cu ipsos. Folosise drept cremă de ras pasta parfumată, albăstruie, dintr-un spray unguresc, unul dintre cele două-trei tuburi policrome de pe policioara de sticlă murdară de sub oglindă, pe care se mai aflau și câteva lame de ras uzate, aruncate într-o băltoacă și care ruginiseră, lipindu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăcută și decisă în căderea ei, încît aveai senzația că nici nu curge, că e doar o coloană de sticlă încremenită între orificiul țevii și fundul chiuvetei, acoperit de spumă și fire de păr. Se contemplă în oglindă după ce își răsese doar o jumătate de mustață, începu să râdă. Apoi, brusc, începu să plângă violent, în hohote isterice, sprijinindu-și fruntea de marginea rece a chiuvetei. Cu ochii încă uzi de lacrimi, își rase și jumătatea cealaltă de mustață, apoi se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păr. Se contemplă în oglindă după ce își răsese doar o jumătate de mustață, începu să râdă. Apoi, brusc, începu să plângă violent, în hohote isterice, sprijinindu-și fruntea de marginea rece a chiuvetei. Cu ochii încă uzi de lacrimi, își rase și jumătatea cealaltă de mustață, apoi se spălă îndelung pe întreaga față. Din păcate, apa caldă era oprită. Se șterse, frecîndu-se bine pe față cu prosopul aspru, portocaliu, și se privi încă o dată în oglindă. Doamne, cum o s-o scoată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cunoaște încă talentul lui Conrad, spusei eu tare către doamna care își continua lectura cu fața întoarsă către fereastră. ― Dumnezeule! Vasăzică, n-ai surzit?! exclamă surprinsă la culme doamna, apropiindu-se de mine și su-nînd. Vrei ceva? ― Vreau să mă rad, spusei eu calm, mîngîindu-mi obrajii, pe care-i simții scofâlciți și reci sub barba crescută în voie. Vă rog să mă iertați dacă mă prezint astfel în fața d-niei voastre. Cred că am fost adus aici în timp ca aiuram. Vă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără prieteni și fără cunoscuți, și mi-era teamă de moarte. Mă vedeam mort aici, la cinci săptămâni depărtare de țara mea, și gândul acesta mă paraliza, frica îmi înghețase obrajii. ― Ce ai? întrebă ciudat doamna. ― Nimic; vreau să mă rad, minții eu, căci mi se părea că n-are să mă înțeleagă. Dar lacrimile nu conteneau, și atunci o întrebai șoptit: ― Credeți că am să mă fac bine, că am să mai văd New Yorkul și Parisul? Am să mai fiu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l molfăie-n gură. — Eu mă duc, mătușă, am de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă. Își plimbă degetele pe obraz : să se radă azi, să nu se radă... A amețit de vorbăria bătrânei și tot poveștile alea vechi ale ei ; când crezi c-ai scăpat, o ia iar de la capăt. De la o vreme, parcă vorbește din ce în ce mai mult, și tot atâta de mult mănâncă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă duc, mătușă, am de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă. Își plimbă degetele pe obraz : să se radă azi, să nu se radă... A amețit de vorbăria bătrânei și tot poveștile alea vechi ale ei ; când crezi c-ai scăpat, o ia iar de la capăt. De la o vreme, parcă vorbește din ce în ce mai mult, și tot atâta de mult mănâncă. Dar nici el, astăzi, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai fost ieri afară și nu treci pe la tovarășu’ veteran să dai ceva? Mă zgîiesc prin Întunericul chior, să văd a cui e silueta care abia se conturează. Nu am cum să nu fi auzit de Box, un tip ciolănos, ras În cap, cu o figură rotundă, ochi ascuțiți și un nas plat, sprijinit de o mustață firavă, de mongol. Reputația lui e sinistră, e dintr-o mahala a Bucureștiului a cărei faimă dubioasă atinge cote naționale. Faptul că știe despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În ea. Îi spun că nu am ce să-i dau. — Doar dacă nu vrei să Încerci niște săpun. Sau pastă de dinți. Lovește orbește În Întuneric și, deși apuc să mă retrag și să mă sucesc În pat, Îmi rade un pumn peste frunte. Reușesc să-l Împing cu piciorul și Într-un fel mă simt ușurat că a doua lovitură nu-și atinge ținta - dacă nu s-ar fi dat În spate, Îl pocneam direct În figură. Îi deslușesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a avut ocazia să-l cunoască pînă acum. Așa că tovarășul Bicu și-a lăsat barbă, ca formă de protest. Asta Însemnînd că a trebuit să-și schimbe actul de identitate după noua fizionomie. După ce i l-au schimbat, și-a ras-o. Așa că i-au cerut să-l schimbe iar. Dar el n-a vrut să și-l mai schimbe, a zis că dacă i-l schimbă Își lasă iar barbă. Tovarășul Bicu, sînteți un om inteligent, oamenii inteligenți cedează, i-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]