1,568 matches
-
greșeala să mă trimită pe mine, puștiul de serviciu, să-i iau țigări. Cum am ieșit pe poarta unității m-am dus țintă acasă. Mama nu știa nimic de mine și, ca un făcut, când suna la unitate se trăgeau rafale de alarmă și eu, na!, ce să-i zic ca să nu o sperii: "Elicoptere, dragă!". Când am intrat în casă am văzut pe masă o sticlă de vermut "Mamaia" pe care am luat-o și am dus-o la gură
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
singură derivă inacuzativele, ci reflexivizarea "plus altceva". Proprietatea esențială a inacuzativelor care participă la alternanța cauzativă este faptul că pot avea ca subiect eventualități: The explosion sank the boat ' Explozia a scufundat vasul' The gust of wind opened the door ' Rafala (de vânt) a deschis ușa'. Noutatea față de teoria formulată în 1989 este ideea împărțirii rolurilor tematice (engl. θ-sharing, lucru permis în PM, nu însă și în modelele generative anterioare), o formă ascunsă de reflexivizare, în care un individ are dublu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce, timp de săptămâni de intensă supraveghere, lui Săsărman îi dispar doi purcei. Resemnat, acesta încearcă să găsească o explicație: Totdeauna vine o clipă când ațipești de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cît de mari din căderea deșeu-poluare-ploaie, ploile calde în loc de viscol, Omul în logograma ioanică Dumnezeu-creație-om-păcat, Ilva Mică biserica în dreptul gării tinde să fie lege, mai frumoasă, mai spre munte, mai din creste! pantalonii burlăniți de prim-plan, filtru geamul plouat, rafalele pe tablă, personalul Bistrița Vatra Dornei ajuns și întrecut, rămîn acolo scriind, acceleratul Rodna Veche București Nord, pe Ilva cea mai de sus ținutul tunelelor, trece pe ninsoare, cîteva clipe întunericul, mi-e frică ce mă așteaptă, nu contează cacofonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mine. Bine. Uite, aici este prevăzut un zbor cu un avion sportiv... Nu, asta n-ai voie să ratezi. Este magnific, o să vezi ce mult o să-ți placă. Dar Paul, avioanele astea cît un gîndac, sînt vulnerabile și la o rafală de vînt mai acătării... Constantin, dacă ar fi vreun pericol crezi că aș insista? Nu-ți dai seama ce responsabilitate îmi asum?! O să vedem, spun eu, deloc entuziasmat. Adevărul e că am mai zburat cu un drăcușor de avion și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-a pus în gînd să se sinucidă, atunci de-abia și pilotul ăsta afurisit s-a albit de frică. Coborîm la Gardaia, curenții verticali sînt prea puternici... ne anunță agitat. Numai să coborîm noi, să nu ne coboare o rafală, glumim negru. De două ori bondarul era să fie trîntit de nisip înainte de a atinge pista. Dar ce contact cu pista! Cînd ne-a bușit o dată, ne-a intrat capul în gît! Mai aveam vreo 250 km pînă la destinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
conștient de pericolul real și de consecințele unei frici nesăbuite și nejustificate. Ies din piscină și alerg pe margine să văd arătarea. Dumnezeule, era un păianjen enorm, o tarantulă cred, care avea diametrul cam de 12 cm. Cred că o rafală de vînt a dus-o în piscină și de acolo nu mai reușea să iasă. Dar plutea pe apă datorită miilor de perișori de pe scîrboasele picioroange. Putea să se deplaseze cu ușurință prin apă. Reușesc să o arunc din apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de naștere. A stat drept în fața călăilor săi, privindu-i în ochi, refuzând să fie legat de mâini sau să i se acopere privirile, comandându-și singur execuția, prin comanda: „Foc”! pe care o dădu plutonului de pușcași. După prima rafală, rănit numai, a avut tăria să se ridice într un genunchi și să spună: „nu m-ați nimerit domnilor, ochiți mai bine și terminați odată”. Temându-se de el și după moarte, călăii săi nu i-au îngăduit un loc
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Câtă învălmășeală va fi fost atunci! Cu câtă seninătate stăteau oamenii acum pe băncile din jurul portului; cât de goale vor fi fost atunci, când oamenii îngrijorați nu știau pe unde să se ascundă. Acum se auzea muzica din port, atunci rafalele tunurilor. Înconjurând fortul, am ajuns într-un loc unde planta aloe crescuse cât un copac. Nu mai văzusem așa ceva până acolo. Turiștii se îmbulzeau să se fotografieze alături de ea. Sigur, la greci fiind o climă blândă, nu se pune
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care rămâne. Am una proaspătă în față, în curs de pritocire editorială: tot din zona unui anume efemer se nutrește: teatrul. Cel care trăiește extatic, până dincolo de punctul de fierbere, clipa miracolului scenic, spre a pieri în neant după ultima rafală de aplauze, oricât de generoase și entuziaste. Cine să mai știe, acum, câtă emoție va fi "ars" pe scândura scenei Naționalului ieșean vreme de peste patru decenii, rămânând cel mult o scânteie ici-colo, în sertărașul ignifugat al amintirilor dragi; în rest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
minune a creației umane. Cântărea 5300 tone. În primăvara anului 1628, înainte de-a fi încărcat cu toate proviziile, artileria și echipajul ce-i erau menite, vaporul nou-nouț încă se pregătea să iasă în larg, când, pe neașteptate, o violentă rafală de vânt aruncă o înaltă trombă de apă, care căzu în interiorul vasului pântecos; acesta se înclină și se umplu rapid, scufundându-se. Cei mai mulți dintre oamenii aflați la bord s-au înecat și ei. Abia după 328 de ani, în 1956
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-a făcut să tresărim. Știam bine că războiul e-n toi, și nu de azi, de ieri. Doar În mijlocul acestui război văzusem lumina zilei. Și tocmai ca să n-o sfârșesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Însuși scriitor, singurul de altfel pe care-l cunoșteam. Îl și vedeam felicitându-se pentru inspirația de a nu fi mers cu mine să facă tuburi de puț, oricât de mult i-ar fi plăcut și și-ar fi dorit. * Rafalele de Împușcături și bubuiturile s-au Întețit În noaptea aia și se auzeau din ce În ce mai aproape și am văzut pentru prima dată pe cer lumini de trasoare. Ca să ajungem cu bine a trebuit s-o luăm vreo doi kilometri În susul Begăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca de primăvară. Din cerul senin năvălea o lumină mare și amețitoare. Toată lumea era o intensitate de verdeață și răcoare. Cine știe de când o fi Început Revoluția? Salvele de tun hâțână cerul deasupra scăfârliilor noastre, dimpreună cu simfonia furibundă a rafalelor de mitralieră, și iarăși alergăm, alergăm ca nebunii Într-acolo, să nu care cumva să se termine Înainte să ajungem noi. Vedeam Însă fumul Înălțându-se dincolo de parcurile din jurul Begăi și dincolo de clădirile orașului vechi, În vreme ce aici viața părea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul turelei, În timp de tancurile și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele s-au Întețit o dată cu balamucul claxoanelor și al clopotelor de tramvai, dar n-am văzut Încă pe nimeni căzând Împușcat. Fugim care Încotro prin perdele de fum și ne repliem În grupuri pe lângă ziduri. Undeva În capul bulevardului sunt soldați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mașină mortăciunea făcută zob. Urcăm În locul lor, dar degeaba, nu mai pornește motorul de cât a tras și-n mașină până a zăpăcit-o și nu mai are nici gloanțe În pistol. Căutăm mortăciunile În buzunare după Încărcătoare și o rafală lungă face să sară așchii din piatra caldarâmului În jurul nostru. Din nou am scăpat și fugim și scandăm prin flăcări și fum. Au dat cu gaze toxice peste popor! Să fie cu toatele În ciorba nepoților și copiilor și părinților lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am bani. Dădu din mână, lasă, știa. Știusem și eu din primul moment că știe. Or să-l prindă, n-ai nici o grijă, i-am spus, și-n aceeași secundă s-au pornit Împușcăturile. Se Însera pe un fond de rafale și zgomot de geamuri sparte. La megafonul gării, toată lumea, persoanele care au condus pe călători și așa mai departe, erau rugate să se grăbească pentru că se trage. Poporul Înhămat cu bagaje fugea Încolo și-ncoace și se bulucea pe lângă ziduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin morgi și spitale... I-am povestit atunci ce-mi spusese Pepino de Hansi și cum a fost Împușcat Pepino, cum am fugit Încoace și abia În tren am aflat câte ceva despre ce se Întâmpla, și-n acel moment o rafală scurtă de armă automată reverberă Între zidurile metroului. A fost ca un memento sonorizat și amplificat la maxim de cimentul zidurilor, pentru cei care mișună cu metroul spre treburile de zi cu zi; poporul, da, ca să caște ochii și urechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
duminică... înainte de ivirea zorilor, dar mai era încă până a se crăpa de ziuă. Un bubuit de armă răscoli somnul codrilor la poalele Hășmașului și din valea Bicăjelului, cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă dat de Neagu, la postul de observație. Dar, rafala... ce-i cu rafala..?!, se întrebă el, simțind primejdia. Și, dintr-o singură privire observând lipsa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și din valea Bicăjelului, cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă dat de Neagu, la postul de observație. Dar, rafala... ce-i cu rafala..?!, se întrebă el, simțind primejdia. Și, dintr-o singură privire observând lipsa lui Alistar, se pomeni strigând...” - Alistar !.. Unde-i Alistar ?!” Întâlnindu-i privirea întunecată a lui Cârțu... răcni mai tare, din tot plămânul...” .. Unde-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă dat de Neagu, la postul de observație. Dar, rafala... ce-i cu rafala..?!, se întrebă el, simțind primejdia. Și, dintr-o singură privire observând lipsa lui Alistar, se pomeni strigând...” - Alistar !.. Unde-i Alistar ?!” Întâlnindu-i privirea întunecată a lui Cârțu... răcni mai tare, din tot plămânul...” .. Unde-i Alistar..?!”, scrâșnind printre dinți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
arme automate, grenade... comenzi scurte, și cu lătrat de câini, ca la vânătoare de vulpi și mistreți. Era un vacarm de neînchipuit. Securiștii risipeau muniția, în direcții la întâmplare, în vreme ce, partizanii erau cu totul în altă parte și, la fiecare rafală a lor, cădeau zeci de urmăritori. Puștile automate și mitralierele tocau ca melițele, împroșcând mii de gloanțe fără nici o țintă. Puhoiul de milițieni și securiști năvalea ca o apă călcând peste proprii morți, lăsându-i în urmă. Situația se complica
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înserarea ajunseră la vărsare... în apropierea Cheilor... unde ocupară poziții. „ - Bine.. bine !.. murmură Baltă, rotindu-și privirea în jur, de aici, le vom da o lecție bună..!”. Se înnopta... Noaptea.. cu liniștea ei se cobora încetîncet, tulburată în răstimpuri de rafale... răzlețe. Luna rasărise din spatele pădurii, de după creastă și se ridica repede pe cer, argintie ca un zbor de hulub. Noaptea era senină, cerul înstelat, dar, copacii întunecau mai tare pădurea. Toți erau numai ochi și urechi... îi așteptau. Așteptau ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc și, tăindu-le retragerea spre nord. Valea Cheilor ăuia de trăsnete de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea că nici nu le aude.. Își privea camarazii, pe fiecare în parte... și-i iubea atât de mult... „peste puțin... nu vom mai fi...!”, își zise scuturat ca de un fior rece, știind bine că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
adie dinspre pădure.. O pasăre de noapte săgetă cerul ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]