KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...92 >

2,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

majoritatea scandalurilor politice, ar pierde de fiecare dată în fața lui Bruce Miller. Da. Și microbiștilor le va plăcea la nebunie un președinte al cărui om de încredere privește în timp ce niște gorile mascate caută în fundul unei colege. Ești deja într-un rahat mai mare decât îți imaginezi. Așa că ce-ar fi să vorbești cu mine și după aceea poate vorbesc și eu cu tine. Miller o cercetă pe Maggie din cap până-n picioare, cu un zâmbet vag pe buze. Simțea în el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
astea spusese opusul adevărului. Nu voia ca ea să vină la Ierusalim și să-și repare greșeala din Africa, ci ca s-o repete. El, Miller și Dumnezeu știe cine altcineva o aleseseră pe ea nu datorită abilităților sale - toate rahaturile alea despre indispensabila Maggie Costello, marea „închizătoare“ nu erau decât praf în ochi -, ci din cauza acestui unic defect. Toate laudele alea; și ea le crezuse până la ultimul cuvânt. Nu era mai mult decât o ispită, cea mai involuată formă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

Lee spuse: — Nu mi-au plăcut niciodată mamele. Nici chiar a mea. — Mama mea a fost o curvă, se băga în vorbă omul cu formularul de curse, fără să-și ia privirea de pe hârtie. — Mamele nu știu decât să mănânce rahat, declară domnișoara Lee scoțându-și haina de piele. Și acum, Darlene, hai să stăm puțin de vorbă. Afară, doamna Reilly își luă fiul de braț ca să se sprijine, dar, oricât se străduiau, înaintau foarte încet, deși lateral păreau că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
oamenilor, s-ajutați p-un biet negru să nu zacă la pârnaie. Eu n-am s-o las moale cu paza ș-o să se vadă că la Night of Joy știe patronii ce-i aia drepturi civile. Nu mai mânca rahat. — Hei! Ăău! — Ai vreo experiență ca portar? — Adică? Să mătur, să șterg și alte trebi d-astea căcăcioase de negru? — Vezi cum vorbești, băiete! Aici e un local curat. — Păi toț’ fac asta, mai ales ăi de culoare. Câteva zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
minute. Încearc-un pic de sabotaj. — Ce-i aia sabotaj? Știi, omule, șopti domnul Watson, ca o slujnică ce n-a fost plătită destul și scapă mai mult piper în supă, din greșală. Ca paznicu’ de la parcare, care a-nghițit prea mult rahat ș-alunecă p-o pată de ulei și intră c-o mașină-n gard. Aha! spuse Jones. Ca băiatu’ de la un magazin’ universal care deodată are degete lunecoase și scapă jos niște ouă pen’că nu i-a plătit șefu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
însuși Gonzalez, presupun că batalionul va fi chemat să intervină după scurt timp. Dacă Gonzalez nu va fi impresionat de spectacolul acesta emoționant, voi striga „La atac“. La acest semnal, dați năvală. Are cineva vreo întrebare? Unul dintre ei spuse: „Rahat“, dar Ignatius ignoră acea voce. Urmă un moment fericit de tăcere, pricinuit de domnul Palermo, șeful de echipă, care apăru, beat turtă, dintre două cuptoare, ca să dispară apoi imediat. Se pare că planul de luptă este clar, spuse Ignatius, văzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
firește, nu-i acolo și ce găsesc în schimb? Muncitorii aduseseră cărămizi și lanțuri și le răspândiseră peste tot. Par toți foarte agitați și-mi spun că tipul acela, Reilly, așa îl cheamă pe zdrahon, i-a pus să aducă rahaturile alea ca să atace biroul și să-l bată pe domnul Gonzalez. — Cum? — Le-a băgat în cap că nu sunt suficient de bine plătiți și că muncesc prea mult. Cred că are dreptate, spuse doamna Levy. Chiar ieri, Susan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-n pușcărie găsesc îndat’. La-nchisoare îți dă regulat ceva de halit. Da’ eu mai bine mor de foame afară. Mai bine frec podelele la curve decât să fiu la-nchisoare și să fac tăblițe de-nmatriculare, preșuri, curele și alte rahaturi. Prost fusei să mă las prins ca șoarecu-n capcană la Bucuria Nopții! Tre’ să văd eu singur ce-am să fac. — Eu to’ zic să te duci la poliție și să le spui c-ai să fii o vreme făr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
gând să aduci azi vreun profit? Vânzătorul îi răspunse ceva, calm și încet. George nu reușea să audă ce spune, dar dură mult timp. Nu mă-nteresează dacă maică-ta bea, fu răspunsul bătrânului. Nu vrau să te mai aud mâncând rahat despre accidentu’ de mașină și ce-ai visat și afurisita aia de fată care ți-e prietenă. Ș-acu’ pleacă de-aici, babuinule. Vreau minimu’ cinci dolari azi de la tine. Împins de bătrân, vânzătorul porni spre colțul străzii și dispăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fost conceput. Curat noroc, se gândea Jones. Grăsanul căzuse ca din cer, tocmai când avea mai multă nevoie de el. — Pro’abil te-ai țicnit, omule. Unu’ ca tine tre’ să aibă o slujbă bună, un Buick mare și alte rahaturi. Aer condiționat, televizor color... — Ocupația mea e foarte plăcută, răspunse glacial Ignatius. Lucrez în aer liber, nesupravegheat. Singurele care au de tras sunt picioarele. Dac-aș fi eu școlit, n-aș târî după mine un cărucior cu carne, să vând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
bătaie într-un bar dintr-un film, sau o mardeală-ntre gangsteri. Era atâta lume pe Bourbon Street, ca la un meci de fotbal. Mașina puliției a luat-o pe sus pe javra de Lee. S-a văzut că mânca rahat cân’ spunea c-are preteni la secsie. Poate au înhățat și pe unii din ăi de z’cea ea că-s orfani și-i sponsorează. Ăăău! Au trimis de la jurnal o grăma’ de mutre să facă poze și să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

două birouri din micul birou de securitate cu pereți de sticlă, un puști își examina cu atenție palma mâinii stângi. Ignora complet setul de monitoare din fața lui. — Jason, spuse Brad, pe un ton de avertizare. Domnul Diehl e aici. — Oh, rahat. Puștiul se îndreptă imediat pe scaun. — Scuze. Mi-a ieșit o spuzeală. Nu știam dacă... — Dl. Diehl vrea să se uite la camerele de securitate. Care anume camere vreți să fie, dl. Diehl? Of, Dumnezeule. — Camerele cu parcarea, spuse Rick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să admită că era o alegere inteligentă. Era clar că tipul era mândru de corpul lui. La vârsta lui, petrecea în mod sigur câteva ore pe zi în sala de sport. Probabil că lua o tonă de suplimente și alte rahaturi. Așa că ar fi fost greu de dovedit că nu luase diureticul chiar el. Greu. Dar nu imposibil ... Acidul etacrinic era un medicament pe rețetă. În mod sigur rămăseseră hârtii doveditoare. Chiar dacă îl luase de la cineva, de la un alt culturist sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
413 ... — Nu știți povestea așa cum a fost ... — Iar în cameră ai întreținut cu ea sex oral, genital și anal. Iar ea are șaisprezece ani. — Iisuse, spuse el. Nu s-a întâmplat așa. Avocatul mai vârstnic îl privi lung. — Ești în rahat pân’ la gât, amice. — Vă spun că nu s-a întâmplat așa. — Înțeleg. Ați fost fotografiați împreună de camerele de securitate ale hotelului, în lobby și în lift. Camerele de pe hol de la etajul patru v-au înregistrat, pe tine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă. — Rahat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă. — Rahat! Aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă. — Rahat! Aruncă cu rahat! Maimuțache stătea acolo, sus, cu pantalonii coborâți, și arunca cu rahat în ei. Și nu rata nici o lovitură. Puștii erau acoperiți de rahat, iar următoarea lovitură îl izbi pe Billy drept în față. Avea gura pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă. — Rahat! Aruncă cu rahat! Maimuțache stătea acolo, sus, cu pantalonii coborâți, și arunca cu rahat în ei. Și nu rata nici o lovitură. Puștii erau acoperiți de rahat, iar următoarea lovitură îl izbi pe Billy drept în față. Avea gura pe jumătate deschisă. — Îhhh! Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă. — Rahat! Aruncă cu rahat! Maimuțache stătea acolo, sus, cu pantalonii coborâți, și arunca cu rahat în ei. Și nu rata nici o lovitură. Puștii erau acoperiți de rahat, iar următoarea lovitură îl izbi pe Billy drept în față. Avea gura pe jumătate deschisă. — Îhhh! Începu să scuipe, să se șteargă pe față, să scuipe iar, încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă. — Rahat! Aruncă cu rahat! Maimuțache stătea acolo, sus, cu pantalonii coborâți, și arunca cu rahat în ei. Și nu rata nici o lovitură. Puștii erau acoperiți de rahat, iar următoarea lovitură îl izbi pe Billy drept în față. Avea gura pe jumătate deschisă. — Îhhh! Începu să scuipe, să se șteargă pe față, să scuipe iar, încercând să scape de gustul ăla din gură. Rahat de maimuță. Futu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Puștii erau acoperiți de rahat, iar următoarea lovitură îl izbi pe Billy drept în față. Avea gura pe jumătate deschisă. — Îhhh! Începu să scuipe, să se șteargă pe față, să scuipe iar, încercând să scape de gustul ăla din gură. Rahat de maimuță. Futu-i! Dar-ar dracii! Billy își ridică pumnii. — Animal nenorocit! Și primi încă una, în frunte. Pleasc! Își înhăță planșa și o luă la fugă. După amicii lui. Și ei scuipau. Era dezgustător. Se lipise de hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
momentul să pună piciorul în prag. Și Billy știa exact cum. — Individul e un animal, spuse el. Cu animalele nu poți face decât un lucru. Tata are o armă. Știu unde e. — Numai gura e de tine, zise Markie. Mănânci rahat, spuse Hurley. — Da? Stați să vedeți. Maimuțache nu va mai ajunge la școală mâine. Stați să vedeți. Billy porni spre casă, cu placa în mână, iar ceilalți îl urmară. În timp ce Billy își spunea: Of, mamă, ce am promis să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
regulile. Iar noi o să le dăm la cap. Ellis se foi pe scaun. — Dar dacă Winkler spune adevărul? Dacă ne înșelăm? — Nu noi am încălcat regulile, ci ei, zise Aaron. Iar acum mama are Alzheimer’s, iar ei sunt în rahat până peste cap. Capitolul 73 Când declanșă bătaia din bar, la Lucky Lucy Saloon, pe Pearl Street, în Jackson Hole, Wyoming, Brad Gordon nu avusese intenția să ajungă în spital. Cei doi tipi în cămăși strâmte, cu buzunare cu butoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]