27,753 matches
-
din când în când mostre de dialog superior cu divinitatea. Un exemplu clasic de vocație a sacrului și de asimilare a marii culturi, de îmbinare între credința stăruitoare, dar nu bigotă, în Dumnezeu și adâncimile corectei înțelegeri interioare. O combinație rară, ferită de pedanteriile și de riscurile pe care întâlnirea lor cu feminitatea le declanșează adesea la nivelul simțului comun. Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara - Totul a început cu o crimă amintește dureros de ororile comunismului la începuturile lui, de primele
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
Sorin Lavric In cazul lui Camil Petrescu, renumele s-a concentrat în prenume. E unul din rarele exemple cînd memoria colectivă reține un autor nu după literele numelui de familie, ci după sonoritatea aparte a literelor de botez. E îndeajuns să spunem "Camil" ca să știm despre cine este vorba. Așa cum constata, pe bună dreptate, Ion Ianoși în
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
în fața unei alegeri repertoriale întâmplătoare. Caragiale la Ploiești, știe toată lumea, e acasă. Un argument suficient pentru a-l întâlni pe afiș. El primește însă și o altă rezonanță dacă ne gândim că autorul Scrisorii pierdute e astăzi o pasăre oarecum rară în repertorii. Un motiv pentru care nu pot iarăși să nu recurg la o altă paranteză. Îmi amintesc că prin anii '80 ai secolului trecut pe parcursul a două stagiuni am văzut cinci-șase spectacole cu O noapte furtunoasă. Și nu s-
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
familia lui minunată, la televiziune - pregătindu-și Serata sau polemizînd la nesfîrșit cu ideile comerciale, ușoare, cu falsul concept de audiență, cu ipocrizii și jocuri purtate în culise - la conferințe și colocvii, la Universitate oferind, poate, unele dintre cele mai rare momente în care mari personalități străluceau, sfidînd, datorită protecției lui Iosif Sava, securitatea de la ușă, în bibliotecă, citind, citind, citind, la pian, în Sala Radio, ținînd prelegeri despre muzică, muzicieni, instrumente, voci. Și, în plus de toate, ascultînd și bucurîndu-se
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
diminuat până acolo încât am zis că las neterminat ce am început... Apetența pentru viață, de asemenea, a scăzut deoarece am văzut că fiecare zi seamănă cu toate celelalte care au trecut și care vor veni. Mă surprind în momente rare, dar acut dramatice, întrebându-mă unde mă duce, la urma urmei, această repetiție. Nu mai am - ca altădată - nici plăcerea naturii, nici măcar tentația de a mai face descoperiri deosebite în pliurile realității. Perseverez doar în direcția de care am vorbit
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
se poate de explicit. De fapt, ei nu-l omagiază aici doar pe Columb, ci își proclamă capacitatea și datoria de a-și onora toți "fiii predilecți". Am remarcat această nobilă propensiune peste tot aici, cu precizarea că, doar cu rare excepții, în toate aceste înscrisuri epigrafice, dar chiar și în epitafurile din catedrale, cuvântul honor e nelipsit în sintagme ca onoarea Spaniei, onoarea Catalunyei, onoarea națiunii. Onoarea și recursul la onoare sunt poate expresiile cele mai frecvente prin care se
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
instinctul și să le șteargă memoria. Cu alte cuvinte, degenerarea românilor nu s-a întins prea departe și nici prea în adînc. Dar mă trezesc de îndată la realitate. Îmi dau seama că, din păcate, intelectuali ca Mircea Platon sunt rari. Nu atît fiindcă actualei generații i-ar lipsi inteligența, ci pentru că întîi de toate, trăim fără orizont: ne lipsește acel cadru interior care vine de departe, dinspre matca unei tradiții care, deși nu am ales-o noi, tocmai ea e
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
definitiv, o asemenea călătorie nu este recomandată celor... slabi de înger." Neguțătorii, caravanierii, și drumurile lor. Moscul. Paradisul. După trei zile, locomotiva intră în Addis-Abeba ("Floarea Nouă". Îmi amintesc, în treacăt, că manualele noastre de geografie o traduceau prin floare rară). Cactusul înflorit "din capriciul unei femei împărătese", Taitu, care și-a dorit un cămin acolo. La hotel, odihna călătorului e tulburată de concertul leilor captivi în grădina palatului alăturat. Renumitul leu abisinian, simbolul țării. "Vă veți obișnui" e singura consolare
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și viscolul de-afară, care sufla din când în când cu glas de pustiire, pe lângă ferestre. De undeva, din întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri rare. Și mă gândeam la întâmplarea neașteptată care m-a adus, în noaptea Anului Nou, în casa asta de bulgar. Dacă nu săream din tren, aș fi fost acum departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare rău
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
român, acesta regăsindu-se în aceeași dragoste de natură și aceeași romantică melancolie. Alături de Pirin-Planina, Cântec e încă un semn de prețuire a vecinilor noștri, filtrat printr-un lirism delicat și discret: Frumoasă ești, pădurea mea,/ Când umbra-i încă rară/ Și printre crengi adie-abia/ Un vânt de primăvară.../ Când de subt frunze moarte ies/ în umbră viorele,/ Iar eu străbat hugeagul des/ Cu gândurile mele.../ Când strălucesc subt rouă grea/ Cărări de soare pline./ Frumoasă ești, pădurea mea,/ Și singură
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară, mustește și se-ntețește, alimentată egal și cotidian de bălegarul nr. 1 al forumurilor: anonimitatea." Cu un umor și un bun-simț și ele tot mai rare azi, Alex. Leo Șerban explică de ce e oftica o boală românească (spre deosebire de invidie sau gelozie, boli universale) și o exemplifică pe "Cazul Mungiu". Citiți neapărat tot articolul, n-o să regretați. l Al treilea semnal de alarmă trece de la suflet la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
lui și evocându-i sfârșitul tragic, târât prin închisori de către slugile aceluiași comunism feroce și mort în singurătate și sărăcie. Sunt elogiate edițiile postume apărute din opera lui, mai ales cea integrală, realizată de Roxana Sorescu. Unul dintre portretele destul de rare ale volumului Prima pagină este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin frumusețea fizică, printr-o distincție princiară, prin comentariile făcute neostentativ și întotdeauna elegante în stil și profunde
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
Vanea), Fetisov (Colonelul Pasăre) sau Jevakin ( Căsătoria), dacă e să mă refer doar la câteva din șirul rolurilor pe care le păstrez în memorie, Victor Rebengiuc a demonstrat, cu superioară artă, că face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Constantin Țoiu Dețin, bătute la mașina de scris cu o panglică albastră azurie, nuanță mai rară, expediate la 8 august 1958, două scrisori adresate domnului Vasi Bater de către prietenul său plecat din țară, Lazăr Haberthal - din Montreal, - acesta, evreu, găsindu-și o altă patrie dincolo de Ocean, după cum reiese din scrisoarea plină de aduceri aminte și de
Scrisori din Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8866_a_10191]
-
ne facă să ne crape obrazul de rușine. Dacă limba română a avut, în unele zone ale sale, în ultimele decenii, sclipiri de diamant, cu siguranță că unele din aceste scăpărări au fost produse de pana acestui orfevrier de spiță rară. Știu, omul e imposibil, e greu să stabilești cu el un dialog normal. Nu mai pun la socoteală că imediat după 1990 a jucat un rol nefast în viața politică a țării. Articolele sale din "România Mare" au uluit o
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
toate meritele cărții, numărate unul câte unul, ating limitele excelenței. Dacă fiecare indiciu convingător chiar se izolează și se singularizează. Mai ales într-un teritoriu în care s-au exersat, din 1929 încoace, minți critice și erudiții filologice de o rară subtilitate. Numai că, mai presus de jocurile speculative și de observațiile sclipitoare, lui Matei Călinescu îi reușește o dublă - majoră - amprentare: în primul rând prin metoda, perfect dezideologizată, a relecturii; în cel de-al doilea, prin diagnosticul implicit și subliminal
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Gracq a refuzat, în 1951, Premiul Goncourt ce i se decernase pentru capodopera sa, }ărmul Sirtelor. Franța îi va aduce totuși un binemeritat omagiu pe care nu a avut cum să-l respingă: onoarea de a fi unul dintre foarte rarii scriitori în viață incluși cu "Opere complete" în celebra Bibliotheque de la Pléiade (vol.I, 1989; vol.II, 1995). Opera sa cuprinde romane și nuvele ( La Castelul din Argol - 1937, }ărmul Sirtelor - 1951, deja menționat și recent reeditat de Editura Art
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
în șir, c-a intrat în scenă, într-atât era de diferit de ceea ce mă așteptam să văd, având în minte un spectacol anterior. În cinematograf, unde tehnica prim-planului devoalează mai repede personalitatea actorului, astfel de performanțe sunt mai rare. Și totuși, puneți alături chipurile lui Victor Rebengiuc din "Pădureanca", "Moromeții", "Balanța", "Niki Ardelean, colonel în rezervă" - roluri de maturitate, când "masca actorului" pare fixată definitiv - și veți constata o uluitoare schimbare a fizionomiei și a înfățișării generale, nu doar
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
Rodica Zafiu Situațiile în care se poate stabili cu precizie paternitatea unei formule lingvistice impuse în uz sînt destul de rare. Adesea atribuirile ulterioare sînt legende fără acoperire; oricînd putem descoperi că formula pe care o credeam a unui personaj celebru circula de fapt mai dinainte, el nefăcînd altceva decît să o aducă în atenția unui public mai larg. Acestea fiind
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
care modernismul le va respinge în faza lui eroică spre-a le prelua, apoi, în felurite forme. Puneți, bunăoară, față-n față Balada morții (foarte cunoscută, și ea) cu Balada Popii din Rudeni: "Colo-n vale, unde drumul/ Taie luminișuri rare,/ Printre plopi se vede fumul/ Hanului din Vadul-Mare.// Calul, vesel, simte locul/ și s-abate scurt din cale, - / C-a-nvățat și dobitocul/ Patima sfinției-sale...// Iar hangița iese-n ușă,/ Bucuroasă de cîștig./ Ochii-i rîd spre căldărușă:/ - Frig, părinte
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
povestea familiei mele, a anilor de școală, a idioțiilor din adolescență, portretele unor celebrități, însemnări despre vacanță, politică, pile, catolicism, sex, fotbal, morală etc." Declarația este la antipod față de ceea ce gîndea Dino Buzzati pentru care, după cum declara într-unul din rarele sale interviuri, literatura trebuie să fie ficțiune, invenție, nu relatare a momentelor autobiografice. Celati își concentrează în schimb toată energia în direcția expresiei, referentul fiind banalul absolut, cum poate de la Carlo Cassola, din ultima perioadă a creației sale, nici un alt
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
absent la fiecare ancorare la un țărm, un călător neimportant, unul care va muri și va fi anunțat la fapt divers: "Vîntură vîntul șiroaie/ Stelaru merge în ploaie,/ I-e foame? Totuna/ Cînd moartea, stăpîna,/ Ușor unduind armăsari/ Lasă oamenii rari." Sigur că refuzul, vagabondajul, viața tardo-romantică, damnată în orice caz, nu-l împiedică pe acest personaj rupt dintr-o galaxie să viseze la un dincolo de mare, un loc unde se-ncuibă, vindecător, poezia. Walhalle subacvatice, din a căror fostă poză
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
raportăm la ritmul altor ediții. Totuși, aproape o jumătate de secol e prea mult pentru restituirea integrală a operei unui clasic al modernității noastre. Să ne bucurăm că a fost încheiată și că am prins această încheiere. E un privilegiu rar, în felul în care decurg lucrurile la noi pe terenul restituirii operei marilor scriitori. Eugen Simion, în prefața de salut, Cuvânt de încheiere, remarcă situația de excepție: "Este, de nu mă înșel, prima ediție de autor care nu se pierde
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
limpede asupra rosturilor unor specii ca - de pildă - sonetul ori gazelul. Apoi pentru că e cel puțin reconfortant stilistic să parcurgi atent un volum întemeiat pe o cercetare adusă la zi și pe o argumentație întotdeauna corect instrumentată. Iată o pasăre rară în peisajul editorial românesc, suprasaturat de o varietate recentă a eseisticii din ce în ce mai lejeră terminologic și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu pun în circulație alte nume decât
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
Timișoara, are, ca mai toți bănățenii, un tip de mândrie și un patriotism local indestructibile. Îi place atât de mult orașul în care locuiește, încât nu și-a pus vreodată problema c-ar putea să se mute în altă parte. Rarele călătorii la București i-au plăcut cu atât mai mult, cu cât au fost scurte și încununate de succese. Mai norocos decât alți copii de vârsta lui, a călătorit destul de mult în străinătate. Dar toate acele plecări erau considerate simple
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]