1,446 matches
-
mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Cuvîntul "postmodernism" face parte din argoul dâmbovițean, dar s-a răspândit în generația '80 ca o gripă. Prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul Numiți rogu-vă câteva dintre cele mai bune și sigure mijloace prin care se ratează scriitorul român (de ieri, de azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel de întrebare. "Ratarea" nu-i întotdeauna descalificantă. Nu scrie Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-vă câteva dintre cele mai bune și sigure mijloace prin care se ratează scriitorul român (de ieri, de azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel de întrebare. "Ratarea" nu-i întotdeauna descalificantă. Nu scrie Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner despre "bravura eșecului" și nu-și prefera el, între propriile cărți, Zgomotul și furia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ratează scriitorul român (de ieri, de azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel de întrebare. "Ratarea" nu-i întotdeauna descalificantă. Nu scrie Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner despre "bravura eșecului" și nu-și prefera el, între propriile cărți, Zgomotul și furia tocmai pentru că era "cea mai bună ratare"? Fiecare se ratează singur, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner despre "bravura eșecului" și nu-și prefera el, între propriile cărți, Zgomotul și furia tocmai pentru că era "cea mai bună ratare"? Fiecare se ratează singur, nu pentru că i-o spun ceilalți. Pentru că ratarea se face în funcție de propriul proiect, nu în funcție de așteptări. Un scriitor se poate rata, în propriii ochi, rămânând pentru noi un mare scriitor. (Probabil că un secret sentiment al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner despre "bravura eșecului" și nu-și prefera el, între propriile cărți, Zgomotul și furia tocmai pentru că era "cea mai bună ratare"? Fiecare se ratează singur, nu pentru că i-o spun ceilalți. Pentru că ratarea se face în funcție de propriul proiect, nu în funcție de așteptări. Un scriitor se poate rata, în propriii ochi, rămânând pentru noi un mare scriitor. (Probabil că un secret sentiment al ratării apasă pe orice conștiință creativă, în afară de cea a lui Pygmalion; dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Fiecare se ratează singur, nu pentru că i-o spun ceilalți. Pentru că ratarea se face în funcție de propriul proiect, nu în funcție de așteptări. Un scriitor se poate rata, în propriii ochi, rămânând pentru noi un mare scriitor. (Probabil că un secret sentiment al ratării apasă pe orice conștiință creativă, în afară de cea a lui Pygmalion; dar vedeți bine la ce trădare dureroasă duce această conștiință satisfăcută). Dacă la noi ratarea trece drept ceva sistematic, atunci e din cauza micimii de proiect. Sau din cauză că acesta e slujit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în propriii ochi, rămânând pentru noi un mare scriitor. (Probabil că un secret sentiment al ratării apasă pe orice conștiință creativă, în afară de cea a lui Pygmalion; dar vedeți bine la ce trădare dureroasă duce această conștiință satisfăcută). Dacă la noi ratarea trece drept ceva sistematic, atunci e din cauza micimii de proiect. Sau din cauză că acesta e slujit nu de orgoliu, ci de vanitate. Pentru că orgoliul nu suferă satisfacții sub efort, compensații nemeritate, pe când vanitatea umblă după aplauze și le primește oricum. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și traducând totul în injustiții. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Postmodernismul a ajuns, într-adevăr, la noi un fel de har a-toate-salvator. El funcționează infailibil, cam ca spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu o rugăciune... Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Cred că ratarea face parte din destin. Prin urmare, cred că nu-ți poți forța destinul ca să te ratezi. Poți să-l forțezi ca să devii, să zicem, un mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Cred că ratarea face parte din destin. Prin urmare, cred că nu-ți poți forța destinul ca să te ratezi. Poți să-l forțezi ca să devii, să zicem, un mare scriitor. Aici da, trebuie să forțezi nota. Cum poți să te ratezi, nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ratezi. Poți să-l forțezi ca să devii, să zicem, un mare scriitor. Aici da, trebuie să forțezi nota. Cum poți să te ratezi, nu pot să-ți spun... Nici măcar cârciuma nu te ratează. Compromisurile? Nici compromisurile nu te împing spre ratare. Să ne gândim la Arghezi, la Sadoveanu sau la mulți contemporani de-ai noștri care prosperă sub orișice regim... Poate lipsa de talent ar putea fi un motiv al ratării... Poate că da. Nu știu... Spunea părintele Baștovoi că în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu te ratează. Compromisurile? Nici compromisurile nu te împing spre ratare. Să ne gândim la Arghezi, la Sadoveanu sau la mulți contemporani de-ai noștri care prosperă sub orișice regim... Poate lipsa de talent ar putea fi un motiv al ratării... Poate că da. Nu știu... Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi că e o virtute să nu fii înțeles de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Marginea e bună pentru contemplativi și pentru sceptici. Sunt unul dintre ei. Fiecare visează să fie măcar o dată centrul lumii, însă. În plus, miezul sau centrul, cum zici, e fundamental într-o cultură. Cioran a tot făcut apologia marginii, a ratării, a vieții elementare, dar o făcea de la Paris și nu neapărat de la Paris, nu asta e important, ci faptul că o făcea știindu-se în centrul unui câmp de interes și de interferențe. Cultura adică altceva decât literatura se face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a te afirma și de a te rata ca și la București De ce ai rămas la Curtea de Argeș Pitești și nu te-ai dus în capitală? Soarele răsare mai devreme la București, sunt mai multe oportunități de afirmare și de ratare...! Ei, aici trebuie să lămurim puțin lucrurile. La tinerețea cea mai fragedă, am căutat și eu, fără a mă gândi la confortul de fiecare zi, centrele culturale. Am stat patru ani la Iași și m-am simțit minunat. M-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dragoste. Numește, rogu-te, câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis debutanții să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Ai intuit bine: cu ciudă, cu dragoste, uneori o fac obligat să merg cu 130 de kilometri pe oră cu frâna trasă. Apar în piața asta literară din România peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tău, și încă unul viabil. Scriitorul român ratează deopotrivă în opera propriu-zisă și în revistă sau doar în una dintre ele. Exemple? Alexandru Andrițoiu cred că a ratat ca poet, dar a reușit în proiectul "Familia". Am o teorie despre ratare. Doar mari scriitori au ratat, au ratat rotunjirea operei, din cauza alcoolului, femeilor, aburilor tari ai succesului, morții sosite intempestiv. Dacă aș avea timp aș scrie o carte despre cel mai mare ratat din istoria literaturii universale: Balzac. Ce proiect măreț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai mare ratat din istoria literaturii universale: Balzac. Ce proiect măreț a avut și cum l-a realizat el doar pe sfert! Mă rog, sfertul ăsta face cât proza unei nu știu cărei literaturi de două sute de ani, dar tot de o ratare vorbim... De ce crezi că se practică atât de mult tămâierile în "segmentul critic" românesc? Să fie vorba de o influență venită din ortodoxia românească, acea a tămâierii viilor și morților, nediferențiat, fără o minimă evaluare...? Din păcate, foarte puțini scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Acuma, eu recunosc cu toată jena că nu prea știu ce este postmodernismul românesc. Am încercat să aflu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acestora într-o formă democrat-imperială, să o numesc așa, care ar putea fi și benefică acolo unde identitatea națională este bine conturată și dezastruoasă acolo unde aceasta nu poate fi văzută nici cu lupa. Cât e realizare și cât e ratare în opera unui autor? Care sunt raporturile în ceea ce te privește? Ca să parafrazez, câtă ratare atâta împlinire. Ratarea în sine nu ține în mod special de un autor, de unul care contează, ci de modul de receptare, de consistența societății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acolo unde identitatea națională este bine conturată și dezastruoasă acolo unde aceasta nu poate fi văzută nici cu lupa. Cât e realizare și cât e ratare în opera unui autor? Care sunt raporturile în ceea ce te privește? Ca să parafrazez, câtă ratare atâta împlinire. Ratarea în sine nu ține în mod special de un autor, de unul care contează, ci de modul de receptare, de consistența societății, de consistența posterității. În ceea ce mă privește, părerile încă nu sunt împărțite... Dar, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
națională este bine conturată și dezastruoasă acolo unde aceasta nu poate fi văzută nici cu lupa. Cât e realizare și cât e ratare în opera unui autor? Care sunt raporturile în ceea ce te privește? Ca să parafrazez, câtă ratare atâta împlinire. Ratarea în sine nu ține în mod special de un autor, de unul care contează, ci de modul de receptare, de consistența societății, de consistența posterității. În ceea ce mă privește, părerile încă nu sunt împărțite... Dar, cu siguranță, vor fi. Vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în mod special de un autor, de unul care contează, ci de modul de receptare, de consistența societății, de consistența posterității. În ceea ce mă privește, părerile încă nu sunt împărțite... Dar, cu siguranță, vor fi. Vor fi și împliniri, și ratări. Că numai la cei ce cred doar în ei și numai în ei, sunt doar împliniri, iar ratări doar pe la alții. (Revista "Conta", nr. 13, 2013) Ioan FLORA Cel mai singur am fost în momentul în care aproape că m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de consistența posterității. În ceea ce mă privește, părerile încă nu sunt împărțite... Dar, cu siguranță, vor fi. Vor fi și împliniri, și ratări. Că numai la cei ce cred doar în ei și numai în ei, sunt doar împliniri, iar ratări doar pe la alții. (Revista "Conta", nr. 13, 2013) Ioan FLORA Cel mai singur am fost în momentul în care aproape că m-am născut... Partea I (decembrie 1997, Piatra Neamț) Într-un scurt film dăruit televiziunii române de Adam Puslojic, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mort. Învinsese noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să vadă cum deriziunea, care e arta, "naște pui vii", ca să folosesc un clișeu publicistic. Și mai mult, a vrut să spună printre cuvinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]