1,619 matches
-
ciobesc urît, prietenia este cel mai mare dar. Prietenia este cel mai mare dar A.B.De multă vreme doream să mai facem un interviu, Domnule Gellu Dorian, îmi place când la un interval de câțiva ani, doi oameni se reîntâlnesc și stau la o șuetă ca doi vechi amici, cam de când ne cunoaștem?... Știu și eu... Cam de multișor. Dacă nu de pe la Galați, cu siguranță de pe la Sighet, cînd convivam, să spun așa, cu multă lume în jur la mese pline
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Borges vedea paradisul. Pentru mine marii prieteni nu au plecat cu adevărat căci spiritul lor continuă să ne fie aproape. Cărțile lor au rămas în apropierea inimii mele. Sigur, aș da o zi din viața mea pentru a-i putea reîntâlni pe admirabilii prieteni care au plecat recent la ceruri: criticul Petru Poantă, profesorul univ. dr. Vasile Fanache și alți scriitori plecați prea repede acolo sus. Poate cel mai mult aș dori să-mi revăd părinții spre a le spune cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și citesc..." Scrie frumos Alex. Ștefănescu, dar a omis să mă includă în Istoria lui, de acum câțiva ani. Deși, nu prea am dreptul să-i reproșez, pentru că de atunci nu i-am mai oferit nicio carte. Când ne-am reîntâlnit, după mulți ani, la vila scriitorilor de la Neptun, i-am oferit Fiara impară. Mi-a zis: "Domnule Mărășanu, credeam că ai renunțat la poezie!?" Așa s-a întâmplat și cu alți critici de primă instanță literară. Este o infirmitate a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ne-am revăzut cu mare bucurie la Galați la Festivalul Național al Cărții "Axis Libri" organizat de Biblioteca "V.A. Urechia". Cum ți s-a părut ediția din acest an? Draga mea Angela Baciu, într-adevăr, bucuria de a ne reîntâlni la Galați anul acesta a fost reciprocă. Distanța și programul încărcat al fiecăreia nu ne permit să ne întâlnim prea des, chiar dacă eu am mai venit în Galați cu diverse prilejuri. Despre aceste vizite într-un oraș pe care l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un an când am început dialogul nostru la Iași aici, la Satu Mare, după premiera piesei Dumneavoastră, Robespierre din cadrul "Zilelor Frontiera Poesis '98". Când ați scris textul și cât ați lucrat la această piesă? Și eu mă bucur că ne-am reîntâlnit, dragă Angela Baciu, aici la Satu Mare. Acum câțiva ani spuneam că a scrie o singură piesă istorică este un accident, a scrie două, e o aventură, dar a scrie trei, este deja un sistem, este o trilogie. Cu un an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Sigur că eforturile celor de aici, de la Galați, au fost foarte mari, au primit asemenea distincții și alți prieteni de-ai mei, Premiul "Opera Omnia" lui D.R. Popescu, și în această conjunctură m-am simțit fericit și onorat să mă reîntâlnesc cu vechi colegi de literatură: Adam Puslojić, George Astaloș, dar și cu gălățenii Corneliu Antoniu, Sterian Vicol, până la colegii mai tineri, mulți privegheați de mine în debuturile lor, până la prietena Angela Baciu. A.B.Astăzi a fost o zi a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Potra. Toți aceștia țineau legătura cu Octav Botez, care era ajutor de brigadier. Maximilian Sobolveschi a fost transferat de la Brașov la Canal pe 21 februarie 1951 și a fost repartizat împreună cu Prisăcaru la Peninsula, în brigada 21, unde i-a reîntâlnit pe Leonard Gebac, Constantin Sofronie, Ion Bogdănescu, Coriolan Gherman, Gheorghe Roșca și Gheorghe Oprea. În schimb, Prisăcaru a fost repartizat la brigada 26, unde i-a găsit pe Steier și Fuchs. Sobolveschi și-a văzut o perioadă de activitatea cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ceilalți elevi să se ferească de Stoian și Cobzaru. De la Târgșor a fost mutat la Gherla, unde a făcut cunoștință cu acțiunea violentă, prima dată fiind iscodit într-o celulă, apoi introdus pentru torturi în camera 99, unde s-a reîntâlnit cu Maxim, Stoica, Lupoaie, dar și cu Stoian și Cobzaru. Susține că, în afară de bătăi, au fost puși să se scuipe unul pe altul în gură, iar unii să ingereze fecale ori să sărute un falus și un sex femeiesc făcute
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos, Mărtinuș, Cornel Pop, Pătrășcanu, Gherman, Străchinaru, Ion Petrică, Burculeț, Livinschi și alții. Agresiunea a pornit de la Popa 'Țanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
renunțat la acțiune după o nouă ratare și s-a mulțumit să predea un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. A fost transferat la Canal împreună cu Prisăcaru, pe 13-14 februarie 1951. Repartizat inițial la brigada 21, unde s-a reîntâlnit cu Gebac, Sofronie, Bogdănescu, Gherman, Roșca și Oprea, s-a ferit de activitatea de informare până pe 5 iunie 1951, când a fost numit pontator la brigada 23 B, la sugestia lui Bogdănescu. Din această funcție a fost obligat să participe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a căutat să se răzbune pe legionari, iar Bogdanovici s-a constituit într-un impediment în acest sens, din cauza concurenței pe care i-o făcea. Teodor Mitric, care a fost vecin cu Țurcanu pe când acesta era copil și l-a reîntâlnit în detenție la Suceava, remarca transformarea profundă pe care o suferise: L-am urmărit cum se făcea tot mai mare și mai voinic și era dotat cu multă inteligență și voință. Mă bucuram de el și speram că-l voi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un reper consacrat al întâlnirilor noastre), pentru o baie de picioare în apa bătrânului fluviu, urmat de un shoebeat discret prin insulele de verdeață identificate din timp. Apoi, ne plimbam în grupuri mici prin centru, pentru a vibra locurile. Ne reîntâlneam într-un punct dinainte stabilit, pentru a relua plimbarea pe alte străzi strategice... Ajungeam acasă tocmai seara, obosiți dar... fericiți. Soția mea își exprima adeseori nedumerirea: cum de poate să facă față atâtor programe sahaj fără a simți epuizarea, fără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
colegilor ce vor asigura cursa noastră următoare. Urma să intrăm în posesia lui la București. Noi am abandonat problema regretând, oricum, că nu am preîntâmpinat litigiul punând obiectul în bagajele din cală. Am urcat, în sfârșit, în avion. Ne-am reîntâlnit cu celavekul ce supraveghea și îmbarcarea. Trăgând cu oarecare efort după mine de geanta cu tabla, am rugat o stewardesă să-mi permită s-o pun la ea în oficiu, până la destinație. Cu un zâmbet îngăduitor, vameșul rus (stana de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Gherla. Reeducatorii au fost îmbătați de ideea că vor ieși din închisori, că vor fi promovați... Dintre reeducatorii din camera mea, unul fusese student la medicină. Șeful "comitetului" era tot un fost student, din Baia, pe nume Gorbatîi. L-am reîntîlnit la Universitate, la Iași, după 1962. Cînd l-am văzut, am rămas paralizat de frică, din reflex. Ne-au bătut în fel și chip. De pildă. Unul lovea în plex; cînd te aplecai de durere, cel din spate te lovea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-a hotărît să-l grațieze. În consecință, va înainta o cerere, în numele mamei, care, oricum, habar n-avea de el. Era în 1955 a durat însă mai bine de jumătate de an pînă la eliberare. Pînă atunci s-a reîntîlnit cu Drăghici, care l-a căutat și, povestește: "am făcut niște treburi bune, care mi-e și jenă, nu pot să le zic, secret este, am făcut niște treburi bune. Bune pentru ei, poate că cineva se întreabă, eu sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dacă vreți să mă scuzați, am o întâlnire impor- tantă. — Vă grăbiți, așadar ? — Mă grăbesc, da. Unde mai exact ? intervine Pribeagu. Ea nimic. — Mi-a făcut plăcere, domnișoară fără nume. Există un loc totuși în care aș putea să vă reîntâlnesc ? — Oricât de onorată aș fi de întâlnirea cu un domnișor așa chipeș, mai bine nicăieri și niciodată, domnule Vasile. — Perfect, perfect ! Dar dacă din întâmplare, zic, dacă din totală întâmplare, se nimerește să intru într-o cafenea și să vă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și-a stăpânit impulsul cu toate puterile. Își imaginase de atâtea ori această scenă, cu ani în urmă, o repetase și avea inventate replici și dialoguri pentru orice situație, însă nimic nu părea să se potrivească acum, când chiar o reîntâlnise. — Nu mă recunoașteți ? i-a zâmbit, pierdut în ochii ei mari și negri. Domnișoara îl studiază atent. Da, pare că îl știe de undeva, de aceea nu își continuă drumul, fără să-l bage în seamă. — O, dar sunteți chiar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mult o zi așa plină, în care până și fiecare culoare a fost parcă mai aprinsă, iar o amețeală ciudată și o ușoară amorțire l-au făcut să plutească întreaga zi. Îi venea să explodeze și să spună tuturor că reîntâlnit-o pe cea care i-a schimbat destinul, dar cu siguranță nimeni în afară de Pribeagu nu i-ar fi înțeles. Pribeagu, de care nu mai știa nimic, căci i-ar fi telefonat numaidecât, chiar și după atâta timp, ca și cum nimic nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sa prietenă devenise solista orchestrei lui Dinicu, cu care călătorea prin lume. — Draga mea Marie, mai întâi îmi revăd prietenii de care nu am auzit de-o viață, prietenii mei cu care am copilărit în Brăila, și-acum iată, îl reîntâlnesc pe maestrul Dinicu și imediat pe dumneata, în persoană. Nici nu simt că am ple- cat din țară. Mă tot întreb ce va mai urma. Și mă tot întreb dacă nu cumva încă sunt în trenul infernal spre Paris și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dorit și Fernic, care dacă ar fi fost printre ei cu siguranță ar fi spus niște glume deocheate și poate că ar fi și luat la bătaie pe cineva care ar fi părut prea afectat. — Cu ce ocazii triste ne reîntâlnim, domnișorule Cristian, îl salută respectuos Pribeagu. — Păcat că numai la acestea, Sachi. — Ca muștele care apar imediat în jurul unui rahat, ai zice. Cum o mai duci, bătrâne ? a zâmbit Cristi, revăzându-l după atâția și atâția ani. La fel ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și așa ați cucerit-o ? — Nicidecum, a părăsit sala, îmi amintesc, cu un ofițer german. Râsete, iar atunci Cristi observă că și soldați sănătoși veniseră să-l asculte, iar în dreptul intrării erau și doctorii și unul dintre bucătari. Dar am reîntâlnit-o peste câțiva ani, da... Era la fel de minunată, poate mai minunată. Și am cumpărat-o pentru o noapte... Cristi îl mângâie încă o dată pe Grig, care rămăsese cu ochii închiși și cu un zâmbet pe față, de parcă ar fi fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Stockholm și aflând că Matei și Uca, soția sa, vor veni la Paris, prietenul și editorul meu René Coeckelberghs, extrem de amabil și complice, mi-a oferit o călătorie și un sejur de o săptămână În capitala Franței, pentru a-l reîntâlni pe prietenul meu de care mi-era dor și cu ale cărui avataruri de „adaptare” pe un sol etnic și cultural străin și orgolios compatisam, le Încercasem și eu cu vreo patru ani Înainte, parțial măcar, În Germania. Apoi, m-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se cuplase în ultimele semestre înainte de a se înscrie pentru masterat la Columbia, unde a întâlnit-o pe Nadine pe treptele de la Low Library, o copie identică a blondei mortale pe care Mitchell o curtase înainte. Când ne-am reîntâlnit prima oară în vara asta la un grătar între vecini la Horatio Park, a pretins că mă confundă cu Jay McInerney, o glumă răsuflată de care Mitch era atât de încântat încât a repetat-o de trei ori altor familii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ocupați de ruși. VITALIE CIOBANU: La Biblioteca Municipală ajungem cu taxiul, eu, Vasile, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, ghidați de Datze - o fată blondă din stafful local, foarte ageră și receptivă. O cafea preliminară cu șefele bibliotecii. Tot aici ne reîntâlnim cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone, care ne întâmpinase cu flori pe peronul gării. În sala de conferințe se adună cam vreo 30 de persoane. Începe întâlnirea, cu noi, protagoniștii - trei români și suedezul Hakan Sandell -, așezați în prezidiu. Leons
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ori pe săptămână, la anumite ore... VITALIE CIOBANU: La Moscova, mă năpădește un munte de reminiscențe din epoca sovietică, de care aș prefera să mă țin departe, dar pe care (jenant să recunosc), în același timp, mă bucur să le reîntâlnesc, ca pe niște vechi cunoștințe din copilărie... Mi-am zis odată, pe la mijlocul anilor ’90, că nu voi mai călca în viața mea în acest oraș blestemat, după ce am fost îngrozit de moravurile sale demente, scăpate de sub controlul de altădată al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]