2,032 matches
-
își schimbă statutul și natura. Astfel, veghetorii de noapte pitiți în sală devin „supraveghetori”, ca și cum, în cazul lor, am asista la o întețire a „vegherii”. „Veghetorul” e atent la teatru, la trecutul lui care vibrează încă, la memoria lui care reînvie uneori și la jocurile ce se desfășoară; „supraveghetorul”, și el cufundat în întuneric, spionează ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria-i privire, privirea supravegherii ce are loc pe scenă. El e solicitat să „dubleze” vegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fostele țări comuniste din Est, ca de altfel sub toate regimurile totalitare, a provocat neîncredere și teamă, a distrus orice urmă de spirit comunitar. Însă nu acesta era oare scopul ei? Rana supravegherii a rămas necicatrizată, iar înlăuntrul meu ea reînvie ecouri și naște frământări, de parcă s-ar deschide de fiecare dată când mă confrunt cu supravegherea, la teatru sau în viață. Acest eseu nu poate fi disociat de o dublă experiență biografică: aceea a unui om care a îndurat supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Poate că - revelația asta am avut-o scriind aceste rânduri - prin plăcerea resimțită atunci când destinelor și situațiilor teatrale li se adaugă o trăire personală, propriul meu trecut, uneori uitat, dar pe care piesa citită sau spectacolul la care asist îl reînvie brusc. Reacția mea, fascinația în fața supravegherii în teatru își au rădăcina în această plusvaloare mnemonică al cărei depozitar sunt și pe care o inoculez întotdeauna „istoriilor” de pe scenă la care sunt martor, alternând astfel simpatia pentru „veghere” cu vigilența față de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de definit sînt radicalii. Este evident că temelia credinței lor o formează origenismul 84. Însă, În privința eticii și a practicilor, atît radicalii cît și monarhienii derivă din bogomilism. Acest lucru arată că n-ar fi exclus ca intelectualii-asceți care au reînviat origenismul Într-un moment situat Înainte de anul 1167 și, În mod cert, pe teritoriul Imperiului Bizantin, Într-un spațiu unde era posibilă dezgroparea origenismului din cărți, să fi fost bogomili ori măcar să fi cunoscut și să fi aprobat, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de mărire personală, defecte ce fac să scadă interesul nostru pentru Eroul Paradisului pierdut”5. Exegeza nihilistă se găsește Încă În faza copilăriei, iar umbra lui Milton se bucură de prea mare autoritate ca să poată fi depășită. În loc de a-1 reînvia pe Satan - operație Înfăptuită de Byron, cîțiva ani mai tîrziu -, Shelley preferă să rămînă În cadrul mitologiei grecești, nu a celei biblice, și se pierd astfel multe prilejuri de exegeză inversă a Genezei. Cu toate acestea, În drama lui Shelley lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fericire; finețe; fir; firav; flora; fluture; fragilitate; frumos; frunză; ghiozdan; gri; interesantă; liberă; livadă; logo; de măslin; mătură; melancolie; mică; miere; mînă; moartă; naștere; nesemnificativ; nou; nume; O2; omidă; palmier; parc; plante; podoaba copacilor; posibilitate; primar; primăvara; prosperitate; prospețime; putere; reînvie natura; renaștere; roade; sevă; stai; stejar; structură; teamă; tei; tinerețe; trecător; tufiș; urîtă; uscat; uscate; ușor; vesele; vestejită; vitalitate; viță; viu; zigzag (1); 780/ 136/41/95/0 fudul: mîndru (166); prost (75); încrezut (35); îngîmfat (42); arogant (26); lăudăros
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
orb; ortul popii; Pa; pace; pasărea Fenix; pașnic; a părăsi; părere de rău; pe veci; pe vecie; pericol; pica; pierde; pierderi; plante; pleacă; plecare la cele veșnice; plictiseală; ploaie; pomușoare; punct; fără putere; răci; răi; răni; de rîs; regret; reîncarnare; reînvie; renaște; renaștere; prea repede; reține; scapă; scăpare; de sete; sfîrșitul vieții; singur; situație; soartă; speranță; stare; a te stinge; a se stinge; stîncă; stop; strașnic; a sucomba; a suferi; fără suflet; sufletește; supărare; supărat; supraviețui; și eu; șters; teleportație; termina
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat-o în apartamentul său fostul actor face posibilă încarnarea imediată a personajelor și momentelor uitate. În felul acesta reînvie Tovarășul Paleu, locuitorul unei lumi absurde care condamnă în orice moment sistemul burghezo-moșieresc, pe care prin exces de zel îl consideră format din "ciocoi"; un tovarăș Paleu care în fața lămpii de interogatoriu ar spune orice, și ar inventa orice poveste
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care l-a angajat a aflat rapid că firmei îi lipsea direcția și că își abandonase în totalitate cultura, valorile și principiile care îi aduseseră succes în anii anteriori. Prima și cea mai importantă funcție a lui Ralph era să reînvie vechea filosofie ce ghidase compania atât de bine. Forța de muncă aplaudase acest succes și, de-a lungul lunilor ce au urmat, firma a fost salvată de la iminenta extincție. El s-a asigurat că oamenii foloseau cultura companiei într-un
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
august, preamărindu-l pe împăratul Augustus. Calendarul roman, ca o ofrandă adusă divinităților fiecare lună primind numele unui zeu, Ianus, Marte etc. stabilea sărbătorile pentru cinstirea zeilor, chiar și anotimpurile fiind considerate etape din viața unor zei ai naturii care reînvie primăvara, se maturizează vara și toamna și mor iarna, în același timp cu natura, soarele însuși fiind considerat un zeu, sărbătorindu-i-se, anual, ziua de naștere: Dies Natalis Solis Invicti.40 Ciclul sărbătorilor romane începea cu Brumalia sau Bruma
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
carpato-danubiano-pontic au existat 3 începuturi de an: 1 ianuarie, 1 martie și 1 septembrie, perioade în care avea loc scenariul ritualic de înnoire a timpului: timpul se naște, anul se maturizează o dată cu roadele pământului, îmbătrânește și se stinge pentru a reînvia. Potrivit legendelor populare, există o concordanță deplină între vârsta timpului calendaristic și vârsta sfinților din calendarul popular: Sfântul Vasile sau Sânvăsâi, sărbătorit la început de an, este un tânăr petrecăreț, Sântoader este un flăcău frumos, cu coadă de cal, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alungă spiritele malefice și înnoiesc pământul prin "jocul" vieții și al morții. În cadrul scenariului ritualic de Anul Nou , la sfârșitul jocului, "capra" (în Moldova și Bucovina), "turca" (în Transilvania) sau "brezaia" (în sud, în Muntenia), acest personaj simbolic "moare" și "reînvie", aidoma zeilor vegetației. Întruchipare a materiei prime, a mamei primordiale, "capra" reprezintă un simbol al fecundității, manifestată ritualic de Anul Nou, ca zeitate arhaică a vegetației care reface legăturile sacre dintre teluric și cosmic, prin sacrificiul simbolic. În Moldova și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic.". Un spațiu la fel de generos este rezervat poetului Ion Gheorghe; dimensiunea critică însă nu lipsește: Intenția poetului a fost să reînvie folclorul, tradiția, dar ceea ce lipsește poemelor sale este misterul. Contribuția poetului rămâne exterioară; talentul, atât cât este, nu constituie o facultate pusă în slujba cunoașterii, ci un instrument de acțiune externă, exercitat asupra aglomerării haotice de motive.". Remarcabil este capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dacă nu-mi poți hărăzi altă soartă,/ dă-mi o moarte înaltă." Există și o parte perisabilă a operei lui A. E. Baconsky, dar poetul rămâne un moment în istoria noastră literară prin deschiderea pe care o realizează în poezie reînviind istoria, motive folclorice, pastelul, lirica intimă și mai ales romantismul unor sentimente incerte, demonstrând că poezia înseamnă evocarea de sentimente și fapte, într-o umbră voită. Și mai rămâne prin lunga biografie în care se confesează, explicân du-și condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Mihai Beniuc va rămâne în istoria noastră literară din această perioadă prin gestul liric care a impulsionat evenimentul, aclamând ponderat sau euforic momentul istoric. Preocuparea pentru arta poetică, în ciuda inflației de versuri, există ("Mărul de lângă drum", "Strugurele roșu"). De asemenea reînvie motivele cunoscute în poezia tradiționalistă a perioadei interbelice: comoara, șarpele, dorul, pământul, stelele, cultul strămoșilor, dinamica socială a revoluției: Iar când pe caii iuți prin pustă/ câmpia le părea că-i prea îngustă,/ de faima lor meleagul era plin/ Din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ritmică, tipare, imagini sau asociații de imagini a căror existență în timp confirmă, cum s-a mai spus, valoarea estetică. Poeții încearcă experiențe barbiene, argheziene sau variațiuni pe teme cunoscute în poezia lui Blaga, Arghezi, Bacovia; desfac, refac, trezesc mituri, reînvie global sau parțial momente din istorie în simboluri cu sensuri multiple, generate de un conținut nou și o formă nouă, în care descoperim supraviețuind formele vechi, modificate însă în noul context. În această vastă mișcare poetică, încercăm să cercetăm spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șarpelui, alături de motivul biblic al afurisirii șerpilor, (șarpele ocrotitor, șarpele simbol malefic al ispitei,) abordat în perioada interbelică de majoritatea poeților 12, se concretizează în metafore și simboluri de o fantezie impetuoasă și strălucitoare în poezia de azi. Poezia actuală reînvie tradiția asimilând motivul așa cum apare în folclor, dar descoperim și confirmarea extinderii, a îmbogățirii capacităților metaforice și simbolistice sub amprenta poeților cetății. (T. Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu). Șarpele răspunde unei chemări biblice într-un poem al lui Mihai Beniuc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache Conachi"1, și prin universul de tradiții proiectat într-un ținut fabulos, cuprins în formulă clasică, suprarealistă sau chiar dadaistă. Horia Zilieru îl reînvie pe Ion Barbu sau pe Emil Botta, amintind de tehnica imagistică a "Cântecului pentru nunțile necesare": "Beat, din zale/ siderale/ scoate/ telescoape scufundate". Se poate vorbi la Horia Zilieru de un univers floral, de motive de ceramică, de ie țărănească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al comorii, al strămoșilor, al casei părintești care și-a pierdut și ea rădăcinile: " Singură casa mea umblă pe câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu iartă:/ El șarpe doarme în gol și mușcă din Isus". Se reînvie un univers biblic, unde, ca și la Lucian Blaga, sfinții mor și universul se desacralizează. Viața devine înșelăciune și păcat, de aceea și preoții în altare acceptă păcatul: "Și preoții stăpâni din marmor întristat/ au fost privit la dulcele păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
raportate la existență. Poetul este descriptiv și retoric,iar unele încercări ale sale merg spre un suprarealism cuminte: Pluteau vânturi pustii/ și ziua pleca amantă bolnavă/ Tramvaiul fantomă plimbând/ Iepuri de casă". "Poeții de douăzeci de ani", subintitulat "Covor românesc",reînvie simbolic motivul tinereții fără bătrânețe: "Bună dimineața Românie!/ Azi bunul tău fiu, Ion prenume Ion/ vorbește din neamul neamurilor lui/ Pentru toată tăcerea și pentru vorbele/ Niciodată destule pe care poeții/ Le-au rupt din cămășile lor/ și le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de fete: "Pasărea cu două capete se ceartă-n chilim;/ două păsări din ea vor să se despartă/ Dintr-o singură pasăre venim/ la împăcare la ceartă". Motivul desenat trimite la covoarele oltenești în viziunea lui Țuculescu. Dumitru M. Ion reînvie într-o formulă originală universul tradiționaliștilor subordonându-l unui singur motiv vânătoarea sau reînvie universul mirific levantin în volumul "Balcanice" (poate cel mai realizat) într-o formulă modernă, deși retorismul face poezia falsă și trăirea exterioară și plată. Mihai Negulescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vor să se despartă/ Dintr-o singură pasăre venim/ la împăcare la ceartă". Motivul desenat trimite la covoarele oltenești în viziunea lui Țuculescu. Dumitru M. Ion reînvie într-o formulă originală universul tradiționaliștilor subordonându-l unui singur motiv vânătoarea sau reînvie universul mirific levantin în volumul "Balcanice" (poate cel mai realizat) într-o formulă modernă, deși retorismul face poezia falsă și trăirea exterioară și plată. Mihai Negulescu "Nopțile albe ale orașului", E. S. P. L. A., 1962; "Jocul soarelui", Editura Tineretului, 1963
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]