1,916 matches
-
specifică a dictaturii proletariatului, fără necesitatea cuceririi pe cale violentă a puterii, grație prezenței Armatei Roșii. Toate țările „blocului” au așadar regimuri politice foarte asemănătoare: cea mai mare parte a partidelor admise în coalițiile Frontului Național sunt curățate de „elementele lor reacționare” înlocuite cu elemente progresiste” sau cu tovarăși de drum, și menținute în sânul coalițiilor numai de dragul formei - Partidul Țărănesc din Polonia, Partidul Popular Ceh etc. - social-democrații fiind obligați să fuzioneze cu comuniștii ca în Cehoslovacia sau în RDG. Iar dacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
origine de o „incertitudine teoretică”. Lenin* neagă existența unei „naționalități evreiești” care „contrazice interesele proletariatului evreu” și generează „starea de spirit a «ghetoului». Absolut inconsistentă din punct de vedere științific, ideea unui popor evreu special este, prin încărcătura sa politică, reacționară”, scrie el în 1903, în cursul unei polemici cu Bundul - partidul social-democrat muncitoresc evreiesc. în 1913, Stalin* continuă această argumentație în Marxismul și chestiunea națională: pentru a fi o națiune, evreilor le lipsește o limbă comună, o economie și un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rusia, un strigăt de raliere antiguvernamental, atât înainte, cât și după căderea țarului. în acel moment, pentru Lenin „starea de spirit a maselor în favoarea păcii exprimă adesea începutul unui protest, al unei revolte și al trezirii conștiinței privitoare la caracterul reacționar al războiului”. Eficace într-o țară în care construcția națională este neterminată, steagul păcii este de această dată mai greu de fluturat decât în statele-națiuni din Occident. în Franța, mai ales, socialiștii nu repun în discuție înainte de noiembrie 1918 necesitatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitorești este prezentă la Marx* și Engels*, așa cum dovedesc violentele lor polemici cu alți lideri comuniști (Weitling, Cabet), socialiști* (Proudhon) sau anarhiști (Bakunin). Această voință de a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914 refuză să fixeze definitiv canoanele marxismului*, mărturie stând polemica dintre „ortodoxul” Karl Kautsky și „revizionistul” Eduard Bernstein. în 1902
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dialectique et psychanalyse, 1929 -, recuză subordonarea individului în raport cu economicul. Este aspru criticat de ortodoxia* comunistă, ca și psihanaliza, percepută ca o filosofie energetistă și o sociologie ce transpune fără pertinență fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este considerată reacționară, deoarece reduce aspirațiile proletariatului la o problematică de energie a libidoului, la fel ca pe cele ale burgheziei. Psihiatria sovietică denunță psihanaliza ca fiind „idealistă”, deoarece nu raportează psihismul doar la condițiile materiale de existență, și „materialistă mecanicistă”, deoarece vede
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bisericii cu cea mai turbată și mai neîndurătoare energie, fără nici o ezitare în a înăbuși orice rezistență. [...] Iată de ce ajung la nestrămutata concluzie că tocmai în acest moment trebuie să ducem bătălia cu clerul Sute Negre [pro-țarist și cel mai reacționar] în modul cel mai hotărât și mai nemilos și să-i strivim rezistența cu o asemenea cruzime, încât să n-o uite în deceniile ce vor veni”. Acest ordin declanșează un val de persecuții religioase: 8000 preoți, călugări, călugărițe și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anii 1918-1923, puterea bolșevică a crezut că este posibilă o alianță cu islamul, simbolizat de Sultan Galiev. Dar, încă din 1924, tribunalele coranice sunt suprimate, apoi, începând din 1928, școlile religioase. Acuzat de naționalism, ba chiar de legături cu statele reacționare, islamul îndură, la sfârșitul anilor 1920, aceleași persecuții ca și celelalte religii: închiderea moscheilor, care ajung de la 26000 în 1912 la o mie în 1941, și, începând din 1932, supraveghere a clerului și a credincioșilor. Musulmanii trec printr-o relativă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ceea ce provoacă entuziasmul intelighenției și a nobilimii luminate. în martie 1861, țarul dezrobește mai bine de 20 milioane de iobagi, dar nu le dă pământuri pe care aceștia trebuie să le răscumpere. Din acest moment se înfruntă trei mari curente: reacționarii care nu vor să schimbe nimic din sistemul tradițional; reformiștii sau liberalii, conduși de intelectualul în exil* Alexander Herzen, favorabili libertăților individuale și cetățenești, dar opunându-se oricărei violențe; revoluționarii care aspiră la răsturnarea țarismului, prin violență, dacă este necesar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au bombardat orașele aflate pe coastele Chinei. Un reportaj din săptămânalul londonez Economist afirma, în legătură cu raidurile aeriene ale naționaliștilor asupra Shanghai-ului: Aceste raiduri au fost redate în presă ca fiind întreprinse mai mult de către „imperialiștii americani” decât de „lacheii reacționari înfrânți” ai Taiwanului și au reușit nu numai să șteargă orice încredere a oamenilor mai puțin educați în Chiang, dar și să elimine definitiv orice urmă de încredere în America, acolo unde ea mai exista. Din nou, calitățile inerente ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lucrările sale publicate În anii ’60, a scos În evidență faptul că autoritarismul se Întâlnește și În cadrul mișcărilor de stânga, și În cele de dreapta, iar trăsăturile „personalității autoritare” se Întâlnesc la revoluționari În aceeași măsură ca la conservatori sau reacționari. Ceea ce se poate observa totuși este rigiditatea mentală, adică un ansamblu de tendințe spre dogmatizare susceptibile de a contamina toate pozițiile ideologice și politice ale subiectului. Antirasiștii declarați nu se sustrag acestui pericol În mai mare măsură decât rasiștii desemnați
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Statele Unite reprezintă o societate nouă sau, oricum, așa tind să se considere. Democrația, cum spunea Tocqueville, este aici În starea ei naturală. Ceea ce nu Înseamnă că „societatea formată din indivizi” nu a trebuit să-și apere legitimitatea Împotriva unor forțe reacționare care au Încercat să restaureze vechea ordine. Pe de altă parte, America este un spațiu de imigrare recent. Diversitatea etnică se afirmă ca una dintre particularitățile sale fundamentale. Într-o societate În care nimeni nu se Îndoia de coeziunea de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
proces endogen (Kohn, 1955). Elie Kedourie amendează acest model, fără a-i pune În discuție principiul. Sub influența Luminilor, o aspirație demiurgică Înspre o organizare rațională a lumii a provocat distrugerea vechilor repere; ca ripostă, a luat naștere un naționalism reacționar. Această cale a fost adoptată mai Întâi de societățile occidentale. Perturbate la rândul lor de modernizarea forțată, societățile din Europa de Est și din Lumea a Treia au căutat apoi În aceeași direcție, printr-un fel de proces de imitare, mijloacele de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un alt partid birocratic, partidul unic al dictaturii regale 17. Pe plan politic, reforma agrară a fost momentul în care comuniștii au reușit să impună antiteza ideologică fondatoare a mitologiei politice totalitare care îi opunea pe reformatori (Frontul Național Democrat), reacționarilor (Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc). În principiu, reforma era prezentă în programele tuturor partidelor. Totuși, caracterul radical al reformei propuse și aplicate de guvernul lui Petru Groza a stârnit reproșurile partidelor istorice. Dintr-o dată acestea făceau figură de grupuri
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Național Liberal, Partidul Național Țărănesc). În principiu, reforma era prezentă în programele tuturor partidelor. Totuși, caracterul radical al reformei propuse și aplicate de guvernul lui Petru Groza a stârnit reproșurile partidelor istorice. Dintr-o dată acestea făceau figură de grupuri politice reacționare, cel puțin în ochii celor 800 000 de noi proprietari. Ca urmare, tema reacțiunii, a urii de clasă a "istoricilor" față de progres și reformele democratice și față de masele "muncitorești și țărănești" a devenit credibilă, fiind definitiv inclusă în inventarul propagandist
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care devine neîngăduitor și chiar exclusivist, un patriotism manifestat în stratul de suprafață, lipsit de baza morală și nu arareori chiar îndreptat împotriva ființei umane, naționalismul este adesea considerat astăzi retrograd, cum în urmă cu două-trei decenii era etichetat ca reacționar. Doctrina comunistă opunea naționalismului, ,,concepție și politică reacționară, care susține interesele burgheziei naționale, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni“ <footnote Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei, București, 1958. footnote> , internaționalismul proletar, care ,,îmbină în mod organic dragostea proletariatului pentru patria
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
manifestat în stratul de suprafață, lipsit de baza morală și nu arareori chiar îndreptat împotriva ființei umane, naționalismul este adesea considerat astăzi retrograd, cum în urmă cu două-trei decenii era etichetat ca reacționar. Doctrina comunistă opunea naționalismului, ,,concepție și politică reacționară, care susține interesele burgheziei naționale, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni“ <footnote Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei, București, 1958. footnote> , internaționalismul proletar, care ,,îmbină în mod organic dragostea proletariatului pentru patria sa [...] cu sprijinirea luptei oamenilor muncii din alte
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pentru „marxismul” văzut nu ca o critică a vechiului capitalism, cât, mai ales, ca o „ideologie a viitorului”, o „Biblie a noii societăți”. Ca și Marquez, prieten cu Fidel Castro, nejenându-se de dictatura acestuia, tot mai evidentă, tot mai reacționară, și Böhl, și Grass, „papi” ai unei „infrastructuri” culturale tot mai „militante” ce a făcut ca unele universități de veche tradiție, precum cea de la Heidelberg, să se transforme În reale baze de susținere a terorismului „roșu”, acea grupare Spartacus sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aria vizualului, a obișnuitului, a „firescului” etc. este acela de a refuza acel lucru, fapt pe care nu-l poate cuprinde, În loc să se pună În discuție pe sine și propria-i metodă; așa cum, În istorie, nu de puține ori, forțe reacționare Înaintării și Înțelegerii În loc să-și conteste propria capacitate de „a Înțelege” și accepta noul, „nefirescul”, „paradoxalul”, excludeau categoric și condamnau „faptul” În cauză, ca și pe cel care-l enunța (Biserica, În istorie, dar și știința instituționalizată și oamenii ei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
secretari UTM, cu „legături” la raion sau municipiu... Speranța?! Da, cred că speram atunci, sărac, singuratic și „exclus” de vrea două ori de la „stalinista” (facultate deă Filozofie de atunci - una dintre acuze era că-l răspândeam printre colegii mei pe „reacționarul, idealistul” Platon, unii dintre colegi - foști activiști „la Canal”, șefi de cadre, viitori securiști gravi și plini de răspundere, jigniți „literalmente” de acel tinerel cam zevzec, cam hahaleră, lipsit evident de „simțul realității”... Aveam, după cum se vede, aproape toate motivele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de comuniști din școli, din UTM etc., un „carierist formidabil”. Un carierist paradoxal, Însă, cel care va folosi măciuca pe care, tembel, i-a acordat-o Puterea - de altfel, extrem de zgârcită cu astfel de cadouri, mai ales față de „elemente burgheze, reacționare” - contra celor și a Celui care i-o acordase. Nu, reîntoarcerile mele succesive, insistent, Într-o zonă unde eram nu numai prost văzut, dar și atacat grosolan, atunci când reușeam, cu eforturi inimaginabile, să ofer limbii și literaturii În care m-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apărător al „drepturilor și demnității” omului. Medievalitatea, o spun Încă o dată, Renașterea, hălăduiesc În tot ce au aceste două uriașe segmente ale evoluției istorice europene mai detestabil, dar și mai eficace, din punctul de vedere extrem de „ciudat”, de paradoxal, de „reacționar”, al unui ins contemporan, În ce privește unul dintre fenomenele cele mai „ascunse, mai misterioase”, crearea, formarea și afirmarea În social a unui artist, a unui autentic creator, azi - În lumea, În lumile literar-artistice, poate chiar și științifice - la vârf, se’nțelege
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la ștergerea vinei acceptării și a participării la crima nazistă. Un Goethe, tratat În totalitate drept o „slugă a prinților”, Rainer Maria Rilke, poet al „intimismului mic burghez”, sau T. Mann, tratat drept „reprezentant al spiritului marii burghezii opulente și reacționare”, iată doar câteva exemple din „alunecările” penibile ale criticii și istoriografiei germane de după război, În mediile universitare mai ales, Îmbibate de un marxism militant, nu rareori de esență sovietică. (Să nu uităm că, la sfârșitul anilor ’50 când au Început
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
calomniați În anii ’50. Păcatul meu a fost acela de a-l fi criticat aspru și Înfrângând rezistența unor „tovarăși din conducere”, tot În România Literară, pe Eugen Barbu, care, În ciuda talentului său real, făcea jocurile unor forțe cu adevărat reacționare din partid. Deoarece - fapt ce nu se vedea „din afară”, din Franța sau din altă parte, sau nu se voia să se vadă, mai ales după anii ’60 - existau, chiar și În partidul comunist și În administrația culturală Încă rigidă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de uriașa școală cinematografică poloneză, un Kavalerovici, Skolimovski, genialul Vaida, care Încă și azi poate fi comparat cu puțini europeni, un Bergman sau Antonioni! De ce atunci vorbim de o „Siberie a spiritului”?! De ce facem amalgamul Între o stăpânire absolutistă, discreționară, reacționară cu adevărat politic și geniul popoarelor ce se revoltă și În acest fel?! Eugen Ionescu și cei care-l sfătuiau uitau probabil că artiștii și filozofii europeni au creat opere importante, esențiale, chiar și În perioade politice critice, comparabile cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acelui mileniu și mai bine de când Aurelian și-a retras trupele și administrația la sud de Dunăre. De altfel, prima dictatură comunistă - cea a lui Dej și a ciracilor săi, o formă brutală de aservire a unui imperiu străin și reacționar, În sensul că acționa contra tradiției fundamentale a națiunii și a culturii, spre deosebire de Turci, pe care instituțiile, Biserica și limba noastră Îi lăsau mai degrabă indiferenți! - Își arăta clar culoarea de aparat politic și administrativ Îngenunchiat fără rezerve trupelor și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]