1,263 matches
-
pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium și alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivității reduse (datorată structurii stabile) a suprafeței cristalului, prin iradiere cu neutroni crește gradul lui de duritate. Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) și presiuni ridicate. Rocile mamă (de însoțire) a diamantului sunt Peridotit
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
fi în sine o descoperire surprinzătoare. Există o dezbatere privind eficacitatea metanului ca mediu pentru viață în comparație cu apa; apa este de departe un solvent mult mai bun decât metanul, deoarece permite transportul mai ușor al substanțelor într-o celulă, dar reactivitatea chimică inferioară a metanului permite formarea mai ușoară a structurilor mari cum ar fi proteinele. În ciuda tuturor acestor posibilități biologice, există obstacole formidabile pentru viața pe Titan și orice analogie cu Pământul este inexactă. Aflat la o uriașă distanță față de
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
controlabile cu ajutorul barelor de control. Când valoarea "k" = 1 se obține luând în calcul numai neutronii prompți, reacție se numește "prompt-critică" - poate să apară o rată de dublare mult mai mică, depinzând de criticitatea de exces ("k" - 1) Modificarea de reactivitate necesară pentru a trece de la critică la prompt-critică (adică fracția de neutroni întârziați) este definită ca "un dolar". Valoarea lui "k" este sporită de reflectorul de neutroni care înconjoară materialul fisil și de asemenea este sporită prin creșterea densității materialului
Reacție nucleară în lanț () [Corola-website/Science/304271_a_305600]
-
permanet (reactor supercritic). Viteza de scurgere a neutronilor din reactor este invers proporțională cu mărimea acestuia. Pentru a avea keff = 1 reactorul trebuie să aibă o dimensiune minimă respectiv o masă critică. În fizica reactorului nuclear se folosește noțiunea de reactivitate ρ= 1 - 1/ keff (producția netă realativă de neutroni) Reactorul nuclear funcționeze deobicei în stare staționară (ρ=0). Când se doreste reducerea puterii reactorului sau oprirea se introduce reactivitate negativă, cu ajutorul dispozitivelor absorbante de neutroni conținând bor, cadmiu sau gadoliniu
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
o masă critică. În fizica reactorului nuclear se folosește noțiunea de reactivitate ρ= 1 - 1/ keff (producția netă realativă de neutroni) Reactorul nuclear funcționeze deobicei în stare staționară (ρ=0). Când se doreste reducerea puterii reactorului sau oprirea se introduce reactivitate negativă, cu ajutorul dispozitivelor absorbante de neutroni conținând bor, cadmiu sau gadoliniu. La pornirea reactorului se introduce reactivitate pozitivă pentru scurt timp, prin scoaterea dispozitivelor de absorbție a neutronilor. Neutronii produși prin fisiune pot fi prompți sau întârziați. Pentru neutronii prompți
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
netă realativă de neutroni) Reactorul nuclear funcționeze deobicei în stare staționară (ρ=0). Când se doreste reducerea puterii reactorului sau oprirea se introduce reactivitate negativă, cu ajutorul dispozitivelor absorbante de neutroni conținând bor, cadmiu sau gadoliniu. La pornirea reactorului se introduce reactivitate pozitivă pentru scurt timp, prin scoaterea dispozitivelor de absorbție a neutronilor. Neutronii produși prin fisiune pot fi prompți sau întârziați. Pentru neutronii prompți intervalul de timp dintre nașterea lor și absorbția într-o reacție de fisiune este de circa 0
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
și dispare pe două căi: prin dezintegrare și prin absorbția unui neutron cu transformarea în Xe136. La oprirea reactorului echilibrul dintre generarea și consumul de Xe135 este perturbat deoarece dispare ruta de transformare în Xe136. Rezultatul este descreșterea puternică a reactivității (otrăvirea cu Xenon) la circa 10 ore de la oprirea reactorului. Reactorul nu mai poate fi repornit decât după 35-40 de ore, atunci când concentrația xenonului scade prin dezintegrare la nivelul anterior opririi. Prin fisiune o parte din masa atomului fisionabil se
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
accidentului și eliberarea substanțelor radioactive în exterior. Ultimul nivel are ca obiectiv diminuarea consecințelor radiologice ale accidentului în exteriorul incintei prin implementarea de planuri de urgență. Din punctul de vedere al securități reactorul nuclear are trei funcții de bază: - Controlul reactivității; - Răcirea combustibilului; - Izolarea substanțor radioactive. Pentru a menține sub control puterea reactorului acesta este dotat cu sisteme de control a reactivității care mențin constantă rata reacției de fisiune, iar dacă este necesar opresc imediat reactorul prin inserția de reactivitate negativă
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
implementarea de planuri de urgență. Din punctul de vedere al securități reactorul nuclear are trei funcții de bază: - Controlul reactivității; - Răcirea combustibilului; - Izolarea substanțor radioactive. Pentru a menține sub control puterea reactorului acesta este dotat cu sisteme de control a reactivității care mențin constantă rata reacției de fisiune, iar dacă este necesar opresc imediat reactorul prin inserția de reactivitate negativă. Căldura de fisiune și de dezintegrare trebuie evacuată premanent din reactor, chiar și după oprirea reactorului, altfel se produce accidentul de
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
Controlul reactivității; - Răcirea combustibilului; - Izolarea substanțor radioactive. Pentru a menține sub control puterea reactorului acesta este dotat cu sisteme de control a reactivității care mențin constantă rata reacției de fisiune, iar dacă este necesar opresc imediat reactorul prin inserția de reactivitate negativă. Căldura de fisiune și de dezintegrare trebuie evacuată premanent din reactor, chiar și după oprirea reactorului, altfel se produce accidentul de topire a combustibilului. Pentru prevenirea acestui accident reactorul dispune de sisteme de urgență care injectează apă de răcire
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
și grupa a II-a principală, fiind astfel un metal alcalino-pământos. A fost identificat pentru prima oară de către Carl Wilhelm Scheele. este în stare liberă metalic, strălucitor și de culoare alb-argintie. În natură nu se găsește, în stare liberă, din cauza reactivității sale ridicate. Bariul metalic este ușor inflamabil. Combinațiile sale solubile sunt toxice. Mineralele de bariu au fost examinate pentru prima dată în anul 1602, de către pantofarul și alchemistul italian Vicenzo Casciarolo. Acesta a observat că mineralele strălucesc în întuneric dupa
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
Hahns și Fritz Straßmann. Ei au bombardat încet uraniu cu neutroni și spre marea lor surpriză printre produșii de reacție s-a găsit și bariu. Găsirea a fost interpretată de ei ca o divizare corecta a nucleului de uraniu. Din cauza reactivității sale crescute, bariu nu se găsește în natură în stare liberă, ci doar sub forma unor compuși. Cu o pondere de aproximativ 0,039%, bariu este al 14-lea cel mai întâlnit element al scoarței terestre. Bariu se găsește în
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
Ba) reacționează mai puternic, decât majoritatea metalelor alcalino-pământoase, cu apa (HO) și cu oxigenul (O) și se dizolvă ușor în aproape toți acizii- excepție face acidul sulfuric concentrat (HSO), pentru că se formează un strat sulfuric (pasivare) ce oprește reacția. Din cauza reactivității sale crescute este păstrat în lichide de protecție. Spre deosebire de celelalte metale alcalino-pământoase, bariu oxidează la suprafață și în prezența aerului uscat se poate aprinde. În natură se găsesc șapte izotopi stabili ai bariului, dintre care Ba este cel mai întâlnit
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
din doi atomi F, care este singura legătură posibilă dintre cei doi atomi. Este cel mai electronegativ dintre toate elementele. ul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886. Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc datorită marii sale reactivități și toxicități. În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind stimulate de folosirea acestui compus ca amestec răcitor. În 1986, la aniversarea a 100 de ani de la descoperirea sa, Karl Christe a pus la
Fluor () [Corola-website/Science/304424_a_305753]
-
in verde. Caracterul aromatic al pirolului este dat de electronii neparticipanți din orbitalii p cu electronii π ai dublelor legături.Confirmarea caracterului aromatic a pirolului este bazicitatea sa extrem de slabă pK</sub>=0și aciditatea sa mare pK = 15, dar și reactivitatea sa crescută față de reactivii nucleofili, reactivitatea fiind în ordinea: pirol » furan > tiofen > benzen. Sub influența acizilor tari, areloc desfacerea conjugării aromatice, formîndu-se legături duble de tip dienă;datorită acestuzi fapt polimerizarea areloc prin sinteză dien. Este o bază extrem de slabă
Pirol () [Corola-website/Science/304429_a_305758]
-
este dat de electronii neparticipanți din orbitalii p cu electronii π ai dublelor legături.Confirmarea caracterului aromatic a pirolului este bazicitatea sa extrem de slabă pK</sub>=0și aciditatea sa mare pK = 15, dar și reactivitatea sa crescută față de reactivii nucleofili, reactivitatea fiind în ordinea: pirol » furan > tiofen > benzen. Sub influența acizilor tari, areloc desfacerea conjugării aromatice, formîndu-se legături duble de tip dienă;datorită acestuzi fapt polimerizarea areloc prin sinteză dien. Este o bază extrem de slabă, iar majoritatea reacțiilor chimice sunt extrem de
Pirol () [Corola-website/Science/304429_a_305758]
-
baza planurilor factoriale au o mai mare validitate ecologică (reflectă mai exact realitatea în care trăiește subiectul uman). La baza acestor teste stau comparațiile intergrupale și intragrupale. Cu toate acestea, Campbell a arătat că pentru a controla efectele variabilelor că reactivitate a măsurării, la regresia statistică și stimularea experimentală,trebuie să se adauge planului de cercetare două grupuri care nu suportă testarea/măsurarea inițială,ceea ce reprezintă o schemă cu patru grupuri, numit planul lui Solomon. În acest caz,datorită faptului că
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
dintre observațiile inițiale efectuate asupra acestor ultime grupe (obs.1 și obs.2) cu observațiile finale efectuate asupra grupelor fără pretest (obs.5 și obs.6) furnizează o estimare a efectului intervenției (obs.1-obs.5) (obs.3-obs.6), totul controlând reactivitatea măsurării și stimulării experimentale care sunt absențe în grupele experimentale 2 și de control 2. Variabilele parazite care compun efectele Rosenthal și Pygmalion impun să se adauge încă cel puțin două alte grupe numite cu anticipare că în figură 3
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
fi ușor afectați de temperatură ridicată. Cei mai folosiți solvenți sunt hexan-ul și eterul dimetil. Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnică relativ nouă de extragere a compușilor din materia primă. Datorită temperaturii scăzute și a lipsei reactivității solventului folosit, compușii extrași folosind această tehnică își păstrează foarte bine mirosul original. Extragerea folosind etanol se folosește în cazul în care materia primă are un conținut foarte scăzut de apă sau este uscată. Dacă etanolul ar fi folosit pentru
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
acinoasă (în ciorchină). Ea o holocrină, sebumul secretat luând naștere prin degenerescența groasă a celulelor care căptușesc pereții glandei. În regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor respective o onctuozitate și o reactivitate particulară. Funcția acestor glande este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal și sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloși
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
un grafic împreună cu numărul atomic, atunci ar avea numărul atomic de la 64,5 la 67,5, clasându-l între lantanidele gadoliniu și erbiu. De obicei, cade în aceeași gamă pentru ordinea de reacție, asemănându-se cu terbiul și disprosiul la reactivitatea chimică. Ytriul e aproape ca mărime de așa-numitul "grup al ytriului" de ioni de lantanide grele care în soluție se comportă de parcă ar fi fost unul din ei. Deși lantanidele sunt cu un rând mai jos decât ytriul în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
durerilor slabe de origine non-viscerală. În caz de supradozare căile de inactivare prin sulfo- și glucurono-conjugare se saturează și astfel se recurge la calea în mod normal minoritară, a citocromului P450 (oxidare). Metabolitul intermediar, foarte toxic datorită gradului mare de reactivitate, despre care se crede că este N-acetilimidoquinona, este rapid conjugat cu glutation. Gluationul poate deveni destul de repede insuficient în intoxicațiile masive, și astfel N-acetilimidoquinona liberă difuzează în citoplasma hepatocitelor, ajungând să reacționeze ireversibil cu glicoproteinele membranare. Sunt afectate și endomembranele
Paracetamol () [Corola-website/Science/301493_a_302822]
-
zi și placebononreactivă peste câteva săptămâni sau invers). Totuși, prin administrarea unor tehnici proiective și a unor teste de personalitate s-a constatat că trăsături de personalitate cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul, corelează cu un grad crescut de reactivitate la substanțele Placebo, în timp ce alte trăsături că: introversia, sociofobia, rigiditatea, susceptibilitatea și neîncrederea se opun apariției fenomenului Placebo, corelând cu apariția unor reacții nonplacebo. S-a demonstrat că femeile răspund pozitiv, mai intens și în număr mai mare decât bărbații
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
mai mare mai mare cu cât și abaterea de la această stare este mai mare. La îmbătrânirea organismului disponibilitățile energetice de restaurare a echilibrului scad ceea ce duce în cele din urmă la moarte. Biochimistul Björkstén a expus o teorie despre „"inertizarea"” reactivității macromoleculare, prin apariția progresivă a unor legături încrucișate () care micșorează foarte mult reactivitatea chimică a diverse macromolecule (exemplu nucleoprotidele) sau alte edificii macromoleculare importante biologic (exemplu proteina colagen). Fenomenele oxidative și cele reducătoare au fost și ele "incriminate" că fiind
Îmbătrânire () [Corola-website/Science/323513_a_324842]
-
mare. La îmbătrânirea organismului disponibilitățile energetice de restaurare a echilibrului scad ceea ce duce în cele din urmă la moarte. Biochimistul Björkstén a expus o teorie despre „"inertizarea"” reactivității macromoleculare, prin apariția progresivă a unor legături încrucișate () care micșorează foarte mult reactivitatea chimică a diverse macromolecule (exemplu nucleoprotidele) sau alte edificii macromoleculare importante biologic (exemplu proteina colagen). Fenomenele oxidative și cele reducătoare au fost și ele "incriminate" că fiind cauza îmbătrânirii. Henri Laborit a prezentat o teorie în acest sens conform căreia
Îmbătrânire () [Corola-website/Science/323513_a_324842]