7,813 matches
-
orice caz, conștientul triumfă : a reușit să se aventureze, să asume riscuri, în căutarea a "nu se știe ce, nu se știe unde..." Chemarea spre acest necunoscut este atât de puternică încât nu i-a putut rezista. Dar iată că realul începe să-și spună cuvântul. Frigul începe să pătrundă prin vesta singurului călător din compartimentul personalului care înaintează cu viteza melcului și cu opriri ce par nesfârșite. Ce aș putea pune pe mine ? Oare ce haine groase și alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
curând al halucinațiilor date de anestezice. Și iată, pas cu pas, avansez pe un drum în care urmele lăsate de oameni, de obiecte, de locuri și întâmplări sunt atât de vizibile și de credibile încât halucinațiile îmbracă din ce în ce mai mult veșmântul realului. Să fie doar simple coincidențe sau să fie o adevărată întoarcere într-un trecut, care chiar dacă nu îmi aparține, mă privește într-o măsură mai mare decât tot ce am trăit ? Nu contenesc să mă culpabilizez pentru creditul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de sisifi. Și de acest tablou m-am îndrăgostit. Când ia vacanță cenzura din mine, chiar îl laud. Este o viziune simplă, dar bolnavă rău de pesimism, cred unii. Alții, dimpotrivă, înclină să spună că tabloul este o asumare a realului. Nimic mai simplu decât această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tămăduitor, nevăzutul vânt, adierea de aer, nu tornadele. Aivazovski a intrat în istorie ca pictor al apelor, al mării. Privesc valurile Caraibelor și-mi vine să cred de multe ori că plăsmuirile lui Aivazovski sunt mai seducătoare decât cele ale realului. Mă voi apropia și eu, cu aceeași dragoste și iscusință de aventurile lui Eol? Sau poate că dorința mea nu este decât o nouă vânare de vânt... Am început să am prieteni, să nu mai fiu singură: El-Zorab, țestoasa, familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
această scenă, epuizantă și copilăroasă, urmă o pauză. A cui a fost ideea? De ce eu? Nu contează. Must be the reason why I'm king of my castle! Însă noaptea apăsă pe noi, ne înconjură cu izolarea ei. Și sentimentul realului era mai apăsător ca oricând. Eram înveliți cu noaptea. Cu întunericul. Cu nimicul. "Eram" deci se întâmplase deja. Fără intenție, gândire, pur și simplu eram. Ne doream. Și exista acel impuls. Acel impuls. Acel impuls era viață, energie. Puritate. Viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cineva sau de ceva independent de voința sa. Iar faptul de a-și păstra adânc în inimă tot preaplinul său de sentimente era și o punere la adăpost în fața privirilor străine și pângăritoare, dar și, pur și simplu, felul lui real de a fi. Acum, în treacăt fie spus, el nu fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Partea a III-a a narațiunii utopice, arhipelagul nipon, atins de Gulliver la capătul unui periplu prin Laputa, Balnibarbi, Luggnagg și Glubbdubdrib, apare în prelungirea atmosferei fantastice din țările inventate de clericul irlandez. Mai precis, între planul ficțional și cel real se stabilește un insolit raport de contiguitate: felcerul duce cu sine o scrisoare a monarhului din Luggnagg către Mikado, care este deschisă de ultimul cu mare pompă la Curtea Imperială. Contaminarea în cauză nu trebuie să ne surprindă: să amintim
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deținută de vechiul homo religiosus este la nadir, prestigiul acestuia fiind subminat de autoritatea impusă de axiologia complexă și, după cum voi arăta, contradictorie a unui nou exemplar uman, homo ethicus. Astfel, dacă rațiunea primului era informată de conținuturile divin-metafizice ale realului, subîntinse de relația ierarhizată theos-anthropos, rațiunea ultimului funcționează preponderent în dimensiunea socială, subîntinsă de raportul non-ierarhizat anthropos-anthropos. Pe scurt, s-ar putea spune că nu teologia, în relația ei apropiată cu metafizica, ci sociologia, în raportul ei strâns cu etica
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
curând nu au pregetat să apară bancomate afișând pe ecran o copiliță animată care te salută voios, nevinovat și subțirel, întinzându-ți dulce bancnotele retrase și mulțumindu-ți printr-o plecăciune tandră. Cu atât mai mult reușești să evadezi din real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia nimeni nu îi poate face rău, de la care nimeni nu așteaptă nimic serios, pe care toată lumea vrea s-o alinte și s-o cocoloșească. De curând, moda kawaii, întreținută
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
într-un superb act de demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii au, adânc înrădăcinată în ei, dorința de a clasifica, de a aplica o etichetă fiecărui lucru. Frank Herbert Uitându-te la televizor în Japonia, mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
legănare asupra lucrurilor, recurgând, de multe ori, în loc de a le numi cu precizie, la expresii gen "asta, lucrul, chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă consecință, mult mai importantă, decurge însă din acest tip de raportare cognitivă diferită la real. O limbă leneșă nu numai că va lăsa neacoperite lingvistic anumite porțiuni din real, ci se va abține, chiar atunci când se consacră activității de a "da nume" și de la a atribui o denumire diferită fiecărui obiect sau fenomen întâlnit. Pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
expresii gen "asta, lucrul, chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă consecință, mult mai importantă, decurge însă din acest tip de raportare cognitivă diferită la real. O limbă leneșă nu numai că va lăsa neacoperite lingvistic anumite porțiuni din real, ci se va abține, chiar atunci când se consacră activității de a "da nume" și de la a atribui o denumire diferită fiecărui obiect sau fenomen întâlnit. Pentru a-și simplifica treaba, ea va recurge atunci la fenomenul de polisemie, prin care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu caracter subiectiv, la care vorbitorul ajunge prin datele pe care i le oferă propriile simțuri, în prezența obiectului respectiv (ca în al doilea caz, în care se folosește expresia so da). Acolo unde japonezii acordă acestor nuanțe din perceperea realului o importanță covârșitoare, noi nu considerăm necesar nici măcar să aruncăm o privire. Și aceasta pentru că jertfim orice altceva pe altarul eficienței: dacă este adevărat că scopul oricărei comunicări este acela de a asigura cât mai repede și mai simplu transferul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
găsi un răspuns la întrebarea despre fundamentul vieții? Spre fundamentul lucrurilor În timpul activității mele științifice nu eram interesat numai de fundamentul logic, de principiul cunoașterii sau de ratio, dar și de fundamentul ontologic, principiul ființei și al materiei, de fundamentul realului, de "cauză". În filozofie, lângă principiul non- contradicției ("Ființa nu este Non-Ființa") se află și principiul rațiunii suficiente: "Nimic nu există și nu se întâmplă fără o cauză". Pe baza acestei premise pare ușor de adus o "dovadă copleșitoare" în favoarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
niciodată obiectivelor științei și că aceasta din urmă nu face niciodată din ea tema cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar această înfăptuire arată deja în ea însăși, în efectivitatea operației sale, că știința nu domină nicidecum totalitatea realului și nici nu o exhibă în integralitatea sa în câmpul obiectelor sale și teoriilor sale: ea a lăsat să-i scape ceva esențial, nimic altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
larg, ca rezultante ale unor mituri. Mitul, de orice natură ar fi, este întotdeauna un precedent și un exemplu, nu numai în raport cu acțiunile („sacre” sau „profane”) ale omului, ci și în raport cu propria lui condiție; mai mult: un precedent pentru modurile realului în general. (M. Eliade, 1992, p. 381) Miturile au o puternică încărcătură de gen. De pildă, pentru femei, dincolo de miturile clasice 11, sunt remarcabile pentru efectele pe care le produc privind comportamentele lor mitul domesticității și mitul frumuseții. Mitul domesticității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Policy, Blackwell, Oxford, 1993. Hill, Michael, Social Policy: A Comparative Analysis, Prentice Hall, Londra, 1996. Hirschman, Albert O., Shifting Involvements, Private Interest and Public Action, Princeton University Press, Princeton, 1995. Hogwood, Brian W.; Gunn, Lewis A., Policy Analysis for the Real World, Oxford University Press, Oxford, 1984 (ed. rom.: Introducere în politicile publice, Editura Trei, București, 2000). Howlett, Michael; Ramesh, M., Studying Public Policy: Policy Cycles and Policy Subsystems, Oxford University Press, Oxford, 1995 (ed. rom: Studiul politicilor publice. Cicluri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Acesta se detașează de formele tradiționale, naționalizîndu-se. Dar evoluția nu este liniară și riscul de derivă patologică a birocrației sau a puterii Statului există. Autonomizarea Statului arată limitele perspectivei econo-mice singulare. Se vede faptul că aceasta din urmă nu epuizează realul, care, pentru a fi înțeles, necesită să se țină seama de jocurile de putere. Deci, într-un spațiu dat, Statul ar avea capacitatea de a produce și de a face respectate niște reguli de funcționare, menținînd o anumită ordine socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ar putea să existe. Dar această manieră de a vedea lucrurile este eronată, deoarece ea confundă realitatea cu caracterul ipotetic al lui homo contractor. Ceea ce fac economiștii atunci cînd caricaturizează comportamentul actorilor economici nu este, într-adevăr, o descriere a realului. Homo oeconomicus nu există mai mult decît homo contractor, dar aceste ipoteze nerealiste permit scoaterea la lumină a elementelor cheie ale vieții în societate. În primul caz putem descoperi, cu ajutorul egoismului, riscul de a suporta comportamentul pasagerului clandestin în cazurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nefiind prizonieri de război, nu li se va prelungi prea mult ora multrâvnitei repatrieri, gândurile le sunt minate de griji, până la fatala absență din contingent. Iar atunci, o mică neatenție e de ajuns spre a sancționa fără cruțare divagarea din real (o tăietură, în cazul Marthei, câteva cărămizi scăpate pe picior, în alt caz, și alte pricini aparent mărunte sunt, invariabil, cauzatoare de moarte). Șvabii, oameni simpli ori intelectuali, au un aplomb specific, izvorât din conștiința propriei valori, sunt însă lipsiți
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
nu credeți însă că "Forfest"-ul este o împărăție exclusivă a artei sunetelor. Se înfruptă din ofertele manifestării inclusiv servitori devotați ai artelor vizuale. Bunăoară, în acest an, la Galeria Artuš, ne-am putut delecta cu limbajul gestual abstract, subordonat realului și perfect controlat, în special în zona cromaticului care reverberează, duios și sensibil, cu muzica spectrală, al pictorului romașcan Iosif Haidu. De altfel, prezența românească a fost una de anvergură, remarcabilă prin consistența proiectelor derulate aici. E suficient, cred, să
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
la timp, pentru că nu se atașase de spațiul viciilor, ci se folosea de el la nevoie. Personaj kitsch pentru Angelo Mitchievici ( în Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente), dar salvat de către Matei Călinescu în eseul său dedicat Crailor, Pirgu este victoria realului asupra aparențelor pe care le cultivă aceștia. Povestitorul ajunge la un moment dat la o asemenea apreciere a lui Pirgu, încât îl plasează în sfera creatorilor: ar fi putut ajunge un mare scriitor, cu experiențele pe care le avea: "Era
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
sinceră și mistificată, candidă și perversă, inaccesibilă și dezgolită, glorioasă și ratată", după cum o adnotează, cu o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de acest tip pare lipsit de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
candidă și perversă, inaccesibilă și dezgolită, glorioasă și ratată", după cum o adnotează, cu o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de acest tip pare lipsit de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
lîngă un stîlp, uneori plină cu apă de ploaie... Toate astea încercam să le și scriu, de obicei cînd soseam, pe întuneric. A doua zi mă miram!" O poetică, deci, a insignifianței, reflectînd un spirit ce se vrea umil, aservit realului în poză de copist, cîtuși de puțin un vizionar tumultuos, rebel, deși nelipsit de un sîmbure de subversiune ce-i aromează textul... Cu totul diferit ni se înfățișează, de pildă, Nicolae Breban. Prozatorul de mare tonaj întrupează o reacție activă
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]