7,913 matches
-
se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria și-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil.“ Al. Cistelecan are dreptate: „Goldiș reface aproape în filigran țesătura și nodurile întregii saga critice, pornind de la punctul «zero» al realismului socialist și de la «modelul» critic al acestuia. E o cercetare de scrupul, atentă la toate nuanțele de atitudine și care scoate din aproximațiile folclorizate întreg episodul «realist socialist », restituindu-i toată epica de idee și atitudine, cu o acuitate interpretativă
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
zgomotoase și mai emfatice, adversități născute dintr-un cuvânt sau o sintagmă, toate înscenate pentru a masca unul și același lucru: faptul că literatura și libertatea de gândire sunt strict interzise. Ba mai mult, aș spune că literatura critică a realismului socialist este în întregime teoretică, întrucât și-a inventat, propriu-zis, un limbaj de grad secund, o serie nesfârșită de pseudoconcepte, de metode-fantomă - lianturi care să cârpească abisul dintre ideologia totalitară și literatură.” Cartea Constantinei Raveca Buleu reconstituie un desen de
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
a acelor ființe obidite și osândite la o existență aproape animalică. De altfel cuvintele-cheie ale cărții țin de descrierea stăruitoare a acuplării (fiziologie, detalii anatomice, zone erogene, perversiuni etc.). În Regele Havanei frapează încă de la primele pagini ritmul vertiginos și realismul exasperant (care când și când, în chip paradoxal, capătă conotații metafizice). Asistăm parcă la secvențe dintr-un scenariu al unui film de acțiune: protagoniștii sunt puși în situații aproape neverosimile. Al doilea lucru ieșit din comun în cartea lui Gutierréz
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
în secolul al XVIII-lea, cu titluri ca Scrisori persane de Montesquieu (1721), Pamela de Samuel Richardson (1740), Suferințele tânărului Werther de Goethe (1774) sau Legături periculoase de Laclos (1782) - ar avea, pentru unii, scopul de a conferi mai mult realism povestirii. Indiferent de tehnica aleasă de fiecare autor, ceea ce contează este țesătura narativă și vocea care se face auzită din spatele cuvintelor. În această narațiune care se țese între Lisabona, București, München și Melbourne, personajele își configurează propriul parcurs, prin intermediul scrisorilor
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
alegerilor din 2009, când, deși avea toate șansele să câștige, a făcut acea vizită în noapte la Sorin Ovidiu Vîntu și a risipit efortul întregului partid. Președintele de onoare al PSD susține că Mircea Geoană este lipsit de modestie și realism în momentele în care se laudă că a adus cinci milioane de voturi la alegerile prezidențiale, acestea fiind rezultatul unui efort de partid, informează . Își face iluzii că are în spatele lui mulți suporteri" a declarat Ion Iliescu, referindu-se la
Iliescu: Mircea Geoană a fost de o obrăznicie fără seamăn () [Corola-journal/Journalistic/46840_a_48165]
-
fi citit. Și nu fiindcă n-ar exista și la noi scriitori cu inteligența scrisului, dar fiindcă nu există cultura respectivă. Și nu numai astăzi. Cu decenii în urmă, am mai spus-o, Dana Dumitriu, care publicase o carte despre realismul psihologic în romanul modern, fiind așadar în temă, a avut ideea de a culege și comenta opiniile despre roman ale marilor scriitori interbelici. A renunțat, constatând că erau pline de generalități și lipsite de profesionalism. Cu minime excepții: Camil Petrescu
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
Radu Cosașu ce e cu „viziunea reportericească” pe care un critic i-o reproșa, lui și lui Nicolae Țic, în vara lui 1962! Sigur, comparaison n’est pas raison, cum spunea un strămoș al lui Beigbeder: una era ieșirea din realismul socialist dorită de criticii anilor 1960, alta, pledoaria criticilor francezi din secolul XXI în favoarea unei literaturi în care „redarea” (cine mai ține minte cuvântul?) realității să nu pună în pericol ficțiunea romanescă. Beigbeder are însă dreptate să afirme că, în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
București, Cartea Românească, 2011, 291 pag. Și în Plan de rezervă, cel de-al treilea roman din seria epică dedicată excavărilor în istoria comunismului românesc (după Supunerea și Cât ar cântări un înger), Eugen Uricaru păstrează cam aceeași formulă hibridă: realism cu deschideri de frescă, grefat pe structuri de adâncime simbolic arhetipale, condimentat cu elemente de senzațional și de miraculos. Insolitul, parcă mai temperat acum, de aici vine, fiindcă tehnica narativă este simplă: secvențele, montate ca într-un film care eludează
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
n-ar avea dreptate. Din contra. Are prea multă dreptate. A vorbi despre naivitatea politică a intelectualilor e în fond un loc comun. Indiferent la ce epocă ne referim.) A vedea, la grămadă, în gândirea acestora o funciară lipsă de realism, iarăși nu-i o noutate. A le sesiza, unor oameni de impecabilă ținută culturală, frapante sincope de caracter, nici atât. Prejudecăți. Verificabile, fără doar și poate, în destule cazuri, de unde și rezistența lor. Dar prejudecăți. Aș fi așteptat, de la Lucian Boia
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
contemporan (1999), cartea lui Valerian Sava, care însă se oprește cu investigația în anii ’60. Cristian Tudor Popescu nu doar că merge mai departe, dar focalizează tocmai ceea ce definește filmul românesc în perioada comunistă, aliajul de propagandă, antipropagandă, estetism, visătorie, realism critic, clișeu ideologic etc. Ambii critici de film pleacă de la premisa corectă că nu poți escamota pentru filmul românesc tocmai ingerința politicului, de la scenariul patentat ideologic la diferitele forme de cenzură, în ceea ce constituie genomul estetic al filmului românesc, că
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
Saga/ Fuga a fost că e prea tributară unei mode, sigur nu știe prea multe nici despre modă, nici despre literatură. N-am urmărit moda, dar cred că am răspuns spiritului timpului meu, chiar și în scurtul meu periplu în realismul tradițional. N-am ascultat niciodată acele ordine difuze și impersonale care vin de nu se știe unde și care timorează spiritele timide sau pe superficiali. Asta nu înseamnă că mă consider un scriitor ieșit din nimic, ci, dimpotrivă, sînt sigur
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
ca dramaturg, prozator, sau traducător de poezie americană și sud-americană (recent a apărut César Vallejo, cu aluviuni care sunt exact contrariul lapidarității de Haiku - titlul celuilalt volum de traduceri publicat în 2011) nu străbate, desigur, un teritoriu lipsit de versanții „realismului anecdotic și critic”; dar ceea ce păstrez eu în memorie de fiecare dată, după o lectură din poezia lui Constantin Abăluță, este mai degrabă substratul oriental, acest plan „D” al scrierilor sale. Dacă aș nota, ca într-o algebră mistică, cu
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
motive politice binecunoscute -, critica noastră a preferat să ne furnizeze mai întâi studiile și eseurile de care opera lui Gellu Naum fusese privată. S-a încetățenit astfel, dintr-o insuficientă cunoaștere a întregului (și în special a volumelor de dinainte de realismul socialist), o prejudecată care, ca toate prejudecățile, departe de a susține receptarea poetului, o blochează, prin reducerea întregii opere la numitorul comun al unei singure coordonate: prejudecata „suprarealismului” sau, pentru exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
personajele de aici se detașează excelent prin contur, ajutate și de amintitul fragmentarism al romanului. Un Cristian le trasează din câteva tușe, mai multe nefiindu- i necesare. Dacă revine la ele ulterior, o face tot cu minimă risipă de energie. Realismul rezultă prin efecte, în fond, caricaturale. Când are, în schimb, de prelucrat situații, scene, conjuncturi, adică teritorii prin forța lucrurilor mai ample, se folosește de același registru minimal, iar precaritatea execuției devine vizibilă. Ludic și în cele mai sumbre momente
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Parlamentul mi-a dat o decizie. Nimeni nu poate încalcă o decizie a Parlamentului", a spus Victor Ponta. "Agenda pentru 28-29 e deja publică, și agenda are numai și numai subiecte de politică guvernamentală. Argumentul meu suprem e realitatea și realismul. Nu e o chestiune de orgolii, poate că șsi eu aș avea ceva de făcut pe 28 iunie. Dacă se duce președintele, cum se poate duce în numele unui Parlament și al unui Guvern pe care le critică?", a adăugat Ponta
Ponta: Voi merge la Consiliul European, mi-a fost transmisă o invitație () [Corola-journal/Journalistic/44311_a_45636]
-
în practica înjurăturii a fost blocată de stereotipul invocării automate a morfologiei sexuale personale, descalificate prin comparație. Pârghiile revoltei canalizate spre imaginea de artă ca defulare națională sunt multiple și comice deseori. Neînțelegerea referințelor implicate de limbajul sculptorului, explicit ca realism simbolic, sublimat prin referința la arhaicitatea etruscă indicată de regimul volumelor, sau condiția de coloană a personajului, ca și raportul dintre verticalitatea purtătorului de ofrandă și orizontala lupoaicei, care indică alt traseu interpretativ, enervant ca invocare a altui nivel universalist
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
sa ruptură de procedurile expresive anterioare. Neorealism, angajare civică, polemici Necesitatea unei reluări de contact cu lumea concretă, cu lumea realului cotidian, era însă în plină desfășurare încă din anii patruzeci, generând mișcarea numită Neorealism. Acesta propunea un rapel la realismul veacului XIX, adică angajarea necondiționată a literatului, angajare căreia îi corespundea, pe plan etic, protagonismul omului ca „problemă capitală”. Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat, străin față de viața comunității, și care
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
o concluzie, de recentele discuții despre proză care avuseseră loc în revistele momentului (..). Ceea ce spune Paul Georgescu este edificator, pentru că dă măsura discuțiilor literare din acel moment. Se ajunsese, într-un timp destul de scurt, nu doar la renunțarea, la constrîngerile realismului socialist, dar chiar se pune problema, la început de an 1968, a ștergerii din istoria literară a perioadei marcate politic de la începuturile instalării regimului comunist, respectiv din anii ’50 și mai tîrziu. De asemenea, autonomia esteticului tinde să înlocuiască, în
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4595_a_5920]
-
de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între melodrama etno cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă prin viol sau prin câteva scatoalce prevăzute se pare în Coran. Comicul stă să alunece pe panta tragicului, dar regizorul
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
și Michi). Pompierul îi spune naratorului: „Tot ce trăim noi e decupat din Monciu-Sudinschi”. Sorin Stoica citise Biografiile comune și celelalte cărți ale lui Monciu- Sudinschi și, deși avea în vedere în ale sale o altă realitate, era atras de realismul reportericesc al înaintașului uitat de toți. De altfel, mărturisește în singurul lui interviu: „Am scris reportaj, ceea ce e iar o școală formidabilă”. Și încă: „Există foarte puțină ficțiune în ce am scris”. Îi place să i se remarce talentul de
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
află la guvernare au sentimentul că și-au sacrificat voturile, el confirmând că așa este, că voturile au fost sacrificate pentru țară și opinând că acest lucru s-a întâmplat pentru că nu s-a explicat suficient. "Fac un apel la realism al politicienilor. Eu știu că foarte mulți dintre cei aflați la guvernare au sentimentul că și-au sacrificat voturile. Eu le confirm că, da, și le-au sacrificat pentru că nu au explicat suficient. Dar le-au sacrificat pentru țară", a
Băsescu: Mulţi de la guvernare au sentimentul că şi-au sacrificat voturile, le confirm că aşa e () [Corola-journal/Journalistic/46233_a_47558]
-
al doilea pe care o ocupă în canonul interbelic are legătură nu atât cu conținutul operei, cât cu dispariția scriitorului din prim-planul vieții literare românești, urmată de tragica și prematura sa moarte la Auschwitz. Care, și pe fundalul instalării realismului socialist în România postbelică, a împiedicat o recuperare rapidă a lui B. Fundoianu după încheierea marii conflagrații mondiale. Ediția din 1978 sau monografiile lui Mircea Martin și Marin Bucur, din anii ’80, n-au reușit decât să îl readucă pe
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
literaturii experimentale, a luxului stilistic. Topografiile propuse de Radu Mareș în anii șaptezeci sunt vagi, rețelele simbolice, aproximative. Ca și în romanele altor colegi, „locurile” sunt desenate cu atenție, dar cu grija de a nu le așeza sub semnul unui realism compensatoriu. Locurile sunt desprinse de istoria lor. Suntem încă în vremurile oniricilor: „Fapt e că orașul n-are o istorie a sa. Există ruinurile ascunse sub pământ (un tumul gigantic) ale unei cetăți scitice. Dar această rădăcină a primei istorii
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
suntem, cum se exprimă această fidelitate? Secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, epoca marilor romancieri și a marilor romane, au impus linia realistă, linia unei fotografieri foarte exacte a lumii omului, cu exterioritatea și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și omenescul, dar și dincolo de omenescul, și posibiul, dar și „imposibilul”, în această din urmă categorie intrând, între altele, imaginarul
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]