3,026 matches
-
anii când el Încerca fără succes să intre În viață, societățile occidentale basculau spre ceva sumbru. Încă din vara lui 1976, era clar că totul avea să se termine prost. Violența fizică, manifestarea cea mai desăvârșită a individuației, avea să reapară În Occident din cauza dorinței. 10 JULIAN ȘI ALDOUS „Când trebuie modificată sau Înnoită doctrina fundamentală, generațiile sacrificate În rândul cărora se operează transformarea Îi rămân acesteia În esență străine și adesea Îi devin de-a dreptul ostile.” (Auguste Comte - Appel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul e OK, da ? Trish își ia geanta. Ai găsit chestiile de curățat ? — Ăă... mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai să-ți împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. SÎnt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărînd cu trei pahare. ZÎmbește către Katie și-i dă un pupic pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surîs. Și, fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
familiar, solnițe, paftale, solenoizi, mai departe limba se împleticește. Pictorul, un taciturn, nu zice nimic. Se ridică de pe ce stătea și dispare într-un colț obscur care s-ar putea afla aproape sau departe, e imposibil de spus, din care reapare purtând o sticlă verde, fără etichetă, și trei pahare desperecheate. Sigur, nu sunt chiar pahare așa cum nici sticla nu e chiar sticlă, dar n-avem încotro, va trebui să le dăm mai departe numele artificiale, superficiale, fără de care povestea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi pe scoarța cerebrală, cugetă Pascal. Uitați-vă, face profesoara, aici, aici, aici și aici. În locurile astea, de câte ori întind cărțile, îmi apar aceleași figuri. Hai să mai dau odată să vedeți. Jucătoarea repetă operația. Într-adevăr în locurile indicate reapar valetul de caro, dama de treflă, un opt de pică și popa de cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca Iadul? s-a mirat el. — Purgatoriul, am spus eu. CAPITOLUL ȘASE PURGATORIUL... Despre acel purgatoriu al meu în orașul New York: am stat în el cincisprezece ani. Am dispărut din Germania la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Am reapărut, fără să fiu recunoscut, în Greenwich Village. Acolo am închiriat un apartament deprimant la mansardă, cu șobolani care chițăiau și se fugăreau prin pereți. Am continuat să locuiesc în mansarda aceea până acum o lună, când am fost adus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
coborât toate scările până jos ca să aducă din limuzina lui Jones bagajele iubitei mele Helga. Revederea mea cu Helga îl făcuse să se simtă din nou tânăr și curtenitor. Nimeni n-a știut ce punea la cale până ce n-a reapărut în pragul ușii mele cu câte un geamantan în fiecare mână. Jones și Keeley au rămas consternați din pricina bătrânei inimi sincopate și fisurate a lui Krapptauer. Vice-Bundesfuehrer-ul avea culoarea sucului de roșii. — Tâmpitule! strigă Jones. Nu, nu... mă simt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
București. A terminat și Facultatea de Comerț Internațional de la A.S.E.. După epopea Revoluției de la Județeană, taică-su, Costache Trocaru, a stat o vreme ascuns în Baltă. Se spunea că și-ar fi găsit adăpost chiar la Chiru acela. Apoi a reapărut. Era de-acum patronul unei Societății comerciale, „Cotroco @ Cotroco SRL“, în care al doilea acționar și director comercial era fiul său, Aurel. Aducea minereu din Sudica pentru combinatul de alumină din pădure de la Obancea. Când afacerile mergeau mai bine, Aurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a părut că devin penibil și m-am oprit). După câteva zile, când m-am dus din curiozitate la Antipa, am văzut insecta la locul ei. Am întrebat o femeie cu ecuson dacă nu cumva a dispărut și apoi a reapărut misterios, dar ea mi-a spus că insecta e acolo de ani de zile și că n-a furat-o nimeni, e curios, am zis, pentru că știu pe cineva care are o insectă asemănătoare, ba chiar identică, iar ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
A șters farfuria cu propria batistă, a pus-o pe masă și a îngrămădit pe ea produse de patiserie scoase dintr-o pungă maro. M-am dus la baie să mă spăl pe dinți și pe față și, când, am reapărut, câteva minute mai târziu, exfoliată și strălucitoare, Sally turna cafea în trei căni. — Mă duc să-i duc și lui Hugo, mă anunță el. L-am privit cu nedumerire, strângându-mi cordonul kimonoului mai mult în jurul taliei. —Cum ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
garanție. Cáceres nu e de stânga, dar încheie acum înțelegeri cu partidele de stânga și, când acestea îi vor prezenta factura pentru voturile acordate, în aceste facturi vor fi incluse întreprinderile americane. — Situația pare promițătoare. — Acum depinde de yubani. Când reapăru José Correcaminos, privirile încercară să pătrundă dincolo de impenetrabilitatea lui de indian. — Ce au spus? Dacă sunt șosele, nu e învoială. Sierralta se îndreptă spre ușă: — Bine... Treaba e grea, dar o să vedem. Mă duc să-l aduc. Se întoarse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Era limpede că mușteriul era pus pe harță. Evident, apă trecută prin filtru reciclabil. —Crid că avem pe undeva o sticlă de apă, a spus barmanul nu prea convins. După ce s-a aplecat și a scotocit pe sub bar, acesta a reapărut cu mâna goală. Îmi pare rău, tomnule. Majoritatea tomnilor care vin aici, vor alcool. Trabucuri. Înțelegeți, ca să sărbătorească. Nou-venitul a început să dea energic din mâini ca să scape de fumul provenit de la trabucul lui Hugo. —Ei bine, nu toți vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai la Lucia. Mă faci să cred că nici nu te-ai mai putea descurca fără ea. Ești slab, scriitorule. Mă dezamăgești. Toată ziua Lucia, toată noaptea Lucia, hai să fim serioși. Uită-te la mine. Ridică ochii din pahar. Reapăru senzația aceea tâmpită care îi spunea că iar va fi tras de urechi, scos din joben și arătat spectatorilor, pentru a se face de râs. Încercă să protesteze, însă nu-i ieșiră cuvintele din gură. Ești iepure, de aceea nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cumpărătorilor, întrun hypermarket oarecare dintr-un orășel oarecare, aruncând din când în când priviri îngrijorate către ferestrele mari care lăsau să se vadă norii negri și fulgerele decise să sugrume cu gheare de foc întreaga lume. * Cursorul pâlpâi indiferent. Apoi reapărură cuvintele, iar laptopul continuă să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu scene din viețile lui Christos și ale sfinților, cum ar fi Sfanțul Petru în Temnița [Figurile 6 și 13]31. Paralelă hristologică include nu numai arestarea lui Rinaldeschi în grădina [Figurile 4 și 14]32 și rană sângerânda, care reapare (probabil miraculos) în ultima scenă [Figurile 4 și 9], dar și frânghia pe care o căra [Figură 8], probabil cea cu care este spânzurat în scenele următoare, unde bătălia dintre îngeri și demoni apare că o parte din Judecată de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
secolele V-VIII (maxim început de IX), ultimul tip de locuință era semnalat sporadic și s-au folosit îndeosebi locuințele parțial adâncite sau adâncite (datorită răcirii accentuate a climei, față de veacurile I-IV), spre finalul mileniului I, în timpul culturii Dridu reapar în număr mare locuințele de suprafață, din cauza încălzirii climatice. De altfel, pentru intervalul de timp X-XI se constată în mod cert răspândirea locuințelor de suprafață pe întreg teritoriul românesc, inclusiv în bazin (L1-Dănești, L5, L6 de la Bârlad-Prodana, L13 la Gara-Banca
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
culinară sau aventuri erotice.” (... suntem deținuți politici, care nu discută...); Pag. 526: „Biriș vroia dogme” (Biriș voia dogme. Verbul „a vroi” nu este atestat); Pag. 553: „... sufletele arhaice ale țăranilor cei mai arhaici” (...celor mai arhaici); Pag. 575:„... pentru a reapare, surâzător...” (... pentru a reapărea...); Pag. 587: „Eu aveam casă și masă gratuită la cămin” (... casă și masă gratuite); Pag. 600: „... răceala marmoreanei frumuseți” (... marmoreenei...); Pag. 604: „După dezamăgire, se naște ranchiuna și ura” (... se nasc...); Pag. 608-609: „Acolo se servea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
suntem deținuți politici, care nu discută...); Pag. 526: „Biriș vroia dogme” (Biriș voia dogme. Verbul „a vroi” nu este atestat); Pag. 553: „... sufletele arhaice ale țăranilor cei mai arhaici” (...celor mai arhaici); Pag. 575:„... pentru a reapare, surâzător...” (... pentru a reapărea...); Pag. 587: „Eu aveam casă și masă gratuită la cămin” (... casă și masă gratuite); Pag. 600: „... răceala marmoreanei frumuseți” (... marmoreenei...); Pag. 604: „După dezamăgire, se naște ranchiuna și ura” (... se nasc...); Pag. 608-609: „Acolo se servea gustarea și masa de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că o ploaie de vară. E liniște. E pace. De mult nu m-am simțit atât de bine. Împăcat cu mine. Cu lumea... Klick. <seba>: victor? <victor47>: da. Tu? <seba>: maya <victor47>: nu te-am mai vazut <seba>: ocupată. A reapărut tipul din Timi <victor47>: ia te uita! Mă bucur <seba>: o să vină la oradea <victor47>: da? <seba>: da. Mîine. Nu o să pot intra peste weekend <victor47>: nu-i nimic, distracție plăcută <seba>: mulțumesc. Ai mei nu prea vor <victor47>: ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ce mai Însemnau toate acestea, de vreme ce chiar Întreg Pămîntul ar fi ajuns să sfîrșească odată și odată, de la om la gîză. Nu ar fi scăpat nici o suflare, nici bacteriile nu ar fi rezistat, pentru ca, ipotetic, Într-o nouă geneză-Darwin, să reapară, pe scara evoluției, fie și În miliarde de ani, vreun alt Adam, vreo altă Evă. Un alt Thomas, o altă Ingrid, care - Într-un alt tîrziu - să facă iarăși sex protejat; numai pofte. Sămînța bărbatului nu trebuia refuzată, aruncată, digerată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sosiseră deja și au cântat „La mulți ani!” pe mai multe voci decât erau ei ca număr de persoane. Iuliana a numărat cinci băieți și șapte fete, în afara altor două în ținută de ospătar, care s-au retras pentru a reapărea după câteva minute cu platouri încărcate cu aperitive selecte din cele mai scumpe. S-au făcut câteva prezentări, pe scurt, într-o manieră de libertinism care depășea orice limită a bunului simț, mai ales că ținuta fetelor a fost amestecată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu, oamenii continuau să iasă în același ritm, să se plimbe în același ritm, să se vadă spunîndu-și probabil exact aceleași cuvinte. Cînd m-am ridicat de pe bancă, oarecum hipnotizat de monotonia securizantă pe care o degaja scuarul, Cafeneaua timizilor reapăru în spatele meu. sau mai bine spus, cînd m-am întors am văzut-o. era acolo, acolo unde o știam, unde nu se lăsase văzută cînd fusesem împreună cu Paul, dar unde o vedeam acum fiind singur. am simțit brusc un fel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Ti-e foame, nu-i așa? Felix tăgădui cu capul, dar Otilia, răspunzând singură la întrebare cu un "firește că ți-e foame!", se repezi ca vântul pe o ușă. Se auziră izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii și Otilia reapăru în curând cu o farfurie pe care se aflau două prăjituri de casă. - N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci. Spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el și-i întinse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]