2,574 matches
-
putu să nu se întrebe dacă nu era chiar senzația pe care ar fi avut-o o tânără în noaptea nunții. Tocmai în asemenea nuanțe excelau "casele iluziilor". Aici, oameni îmbătrâniți în rele - atât bărbați cât și femei - mai puteau recăpăta, în schimbul unei taxe, emoții altfel pierdute de trupurile lor suprasaturate de plăceri. Ajunse la un cot al coridorului și se trezi în fața unui alcov cu zeci de oglinzi. Se apropie șovăielnică de ele, întrebându-se dacă ar putea fi uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cine... cine? Se opri din nou conștient de faptul că individul cu fața grosolană spune ceva în sensul că acești bani i-au fost plătiți în dimineața respectivă lui Cayle Clark, în urma unui apel urgent. Într-un târziu, Fara își recăpătă glasul: - Bine, dar banca n-avea nici un drept să plătească banii fără a fi autorizată de mine, protestă el. Glasul îl întrerupse cu răceală: - Atunci să informăm centrala noastră că banii au fost obținuți prin fraudă? Firește, se-va emite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara își strecură în buzunarul interior teancul de bancnote. Trebuia să facă un mare efort, mintal și fizic, pentru a se concentra asupra următoarelor cuvinte ce se rostiră: - Nu trebuie să presupui că ai scăpat de necazuri. Pentru a-ți recăpăta atelierul de reparații din Glay ai nevoie de forță și curaj. Fii înțelept, viteaz și hotărât și nu vei da greș. Nu șovăii să recurgi la pistolul pe care l-ai cumpărat pentru a-ți apăra drepturile. Planul de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acestui joc. Acum îl obseda altceva. Firește, avea să-și asume anumite riscuri, dar la un nivel superior: să câștige cinci sute de mii de unități - cel puțin - în acel "Palat al Gologanilor". Știa că va fi greu să le recapete, dar nu șovăia să încerce, cu speranța de a izbuti. Se simțea acum capabil și răbdător, pregătit pentru orice eventualitate. De îndată ce va pune mâna pe bani, va obține de la colonelul Medlon un grad în armată. Poate că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înainte de 1944 a fost obligată fie să colaboreze cu noul regim, fie să plece în străinătate, fie să intre în închisorile politice. Academia Română a devenit mai întâi Academia Republicii Populare Române (1948), apoi Academia Republicii Socialiste România (1965). Și-a recăpătat vechiul nume în 1990. Este condusă de un președinte, iar membrii ei sunt aleși pe viață. În Academia Română există 181 de academicieni. Academia are o bibliotecă și o editură proprie. În subordinea ei sunt numeroase institute de cercetare. Academia Vasiliană
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Conferința de Pace de la Paris (1946) (vezi Conferința de Pace de la Paris, 1946) a fost tratată ca țară înfrântă, iar Aliații au permis URSS să instaureze în România un regim comunist, care a fost înlăturat abia în decembrie 1989. A recăpătat nordul Transilvaniei, dat de Hitler Ungariei, dar a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei (Cernăuți), Cadrilaretul. Alba Iulia - oraș din centrul Transilvaniei, numit în Antichitate Apulum și în Evul Mediu Bălgrad; a fost capitala voievodatului autonom al Transilvaniei (vezi Transilvania). Este orașul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
în Evul Mediu s-a constituit ca mare putere, prin cuceriri teritoriale. Între secolul XI și XVI a fost regat, apoi prin alianța cu Lituania, a devenit republică, fiind cucerită în 1795 de Napoleon Bonaparte (vezi Napoleon Bonaparte). Și-a recăpătat independența în 1918. În Evul Mediu, regii poloni au manifestat deseori intenția de a cuceri Moldova și armatele polone au trecut deseori granița Țării Moldovei, în incursiuni devastatore (vezi Jan Sobieski, în 1686), fiind deseori înfrânți (vezi Ștefan cel Mare
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
formată din: Imperiul Otoman, Anglia și Franța. Conferința de Pace de la Paris din 1856 prevedea înființarea adunărilor ad-hoc în Principatele Dunărene (vezi Principatele Dunărene). Războiul de Independență (1877-1878) - este numele dat războiului ruso-româno-turc deoarece țări supuse Imperiului Otoman își vor recăpăta după secole independența (România, Bulgaria, Serbia). La 9 mai 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu (vezi Kogălniceanu Mihail) va citi în Parlament proclamarea independenței României. Armata română va susține bătălii eroice la: Plevna, Vidin, Smârdan, Rahova. A fost un război
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
ACEST CUVÎNT SĂ RĂSUNE LINIȘTIT, APROAPE BLÎND. ȘOC ȘI UȘURARE. O CLIPĂ, PRĂPASTIA DINTRE PRESUPUNEREA SA INIȚIALĂ ȘI REALITATEA DOVEDITĂ ACUM I SE PĂRU PREA MARE PENTRU A O SĂRI FĂRĂ VREUN EFORT DE VOINȚĂ SUPRAOMENESC. ÎN SECUNDA URMĂTOARE ÎȘI RECĂPĂTASE STĂPÎNIREA DE SINE ȘI ELIMINASE DEJA ÎNCORDAREA. PRIVIREA LUI SE ÎNDREPTĂ FULGERĂTOR CĂTRE GĂRZILE ÎN UNIFORMA PALATULUI CARE STĂTEAU LA MARGINEA GRUPULUI DE OAMENI ÎN CIVIL ȘI EL ÎI APRECIE DREPT SPECTATORI INTERESAȚI, MAI DEGRABĂ DECÎT PARTICIPANȚI. OFTĂ, VĂZÎND CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
LUI ȘI-L DUSERĂ SPRE AUTOAVION. APARATUL DECOLĂ RĂSUCINDU-SE BRUSC PE O PARTE, DATORITĂ UNEI MANEVRE PRIPITE. PIERZÎNDU-ȘI RĂSUFLAREA, HEDROCK CĂZU PE SCAUNUL DE LÎNGĂ OMUL CARE-I DĂDUSE PAROLA ARSENALULUI PENTRU ZIUA RESPECTIVĂ. DUPĂ VREUN MINUT ÎȘI RECĂPĂTĂ GLASUL, ȘI SPUSE CU MULTĂ CĂLDURĂ: \ O FAPTĂ FOARTE BRAVĂ, ÎNDRĂZNEAȚĂ ȘI EFICACE AȘ PUTEA SPUNE, CU TOATE CĂ MI-AȚI DAT UN ȘOC. RÎSE AMINTINDU-ȘI MAI BINE SCENA ȘI ERA PE PUNCTUL DE A CONTINUA, CÎND ÎL IZBI FAPTUL CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Gura i se strîmbă și lansă o "Proștii!" Sigur că pe urmă aveau și să-i spînzure efigia. După o clipă, gîndul acesta începu s-o doară. Își mușcă buza si se așeză luptîndu-se cu ea însăși pentru a-și recăpăta stăpînirea de sine. Într-un tîrziu chemă apartamentul Prințului Del Curtin. Acesta vorbi el întîi: ― Mă duc la masă, Innelda. Vii și tu? Rămase surprinsă: ― Ce, s-a făcut atît de tîrziu? Nu, nu vin, am să cer să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz. Telejurnalul de la începutul după-amiezii era mai optimist. Ascultîndu-l își recăpătă încrederea. Totul era împotriva Arsenalelor. Izbuti să gîndească ― deși cam strîmb. Vai cît de jos se coborîse dacă se putea înveseli la auzul propriei ei propagande! Însă așa era. În atît de mare măsură încît nervii i se liniștiră deajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE SIMPLU. NU SE MAI PUTEA SUPUNE ÎNCĂ O DATĂ GENULUI DE PRESIUNE GRAVITAȚIONALĂ CARE-L ȚINUSE ATÎTA VREME ÎN INCONȘTIENȚĂ. DUPĂ CÎTEVA APRECIERI ȘI CALCULE, FIXĂ PÎRGHIA DE PROPULSIE APROAPE DE POZIȚIA MARȘARIER. ȘI AȘTEPTĂ. ÎNTREBAREA ERA ÎN CÎT TIMP ÎȘI RECĂPĂTASE CUNOȘTINȚA DUPĂ OPRIREA ACCELERAȚIEI? TRECURĂ DOUĂ ORE ȘI TOT NU SE ÎNTÎMPLASE NIMIC. CAPUL ÎNCEPU SĂ-I CADĂ ÎN PIEPT, OCHII SĂ I SE ÎNCHIDĂ. DAR ȘOCUL DECELERAȚIEI NU SE PRODUSE. SE ÎNTOARSE SĂ SE UITE LA MOTOARE. DAR APARATELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
RIDICĂ ȘI PRIN ACEASTĂ ACȚIUNE ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ ZĂCUSE CU FAȚA ÎN JOS. CÎND SE MIȘCĂ, MÎINILE ȘI PICIOARELE SE ÎNCURCARĂ ÎNTR-O PLASĂ DE FUNII ÎNTREȚESUTE. TREBUI SĂ PUNĂ MÎNA PE O FUNIE SAU ALTA PENTRU A-ȘI RECĂPĂTA ECHILIBRUL. RĂMASE CLĂTINÎNDU-SE ACOLO ÎN BEZNĂ. PÎNĂ ATUNCI, ÎȘI PĂSTRASE CALMUL LUPTÎNDU-SE DIN RĂSPUTERI SĂ DEDUCĂ ÎNȚELESUL FIECĂREI EXPERIENȚE ÎN SINE. ACEASTA ÎNSĂ ÎL DEPĂȘEA. PANICA ÎL CUPRINSE APROAPE CA O LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cum transmite Triner ordinul unui subșef. Nu-l scăpă din ochi. Subșeful protestă, dar Triner era mai deprins să dea ordine decît să le primească. Lătră furios la subordonat și cu fiecare cuvînt pe care-l rostea părea să-și recapete aplombul. Își trase scaunul lîngă birou și începu să-i zîmbească lui Hedrock, în timp ce-i vorbea mieros, pe un ton confidențial: ― Dar care-i bancul? Despre ce e vorba? Tocmai faptul că încerca să se arate supus îl dădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un gînd, atît de ascuțit încît părea să aibă calități de-a dreptul fizice. Atît de dureros încît fiecare clipă în care exista era o frîntură de iad. Trebuia să-l aducă înapoi; indiferent cu ce sacrificii, trebuia să-l recapete pe Hedrock. Ciudat, se gîndi pînă la urmă, tocmai ea, care fusese atît de rece și oțetită și calculată, aproape inuman de imperială ― ciudat cum în ultima instanță se dovedise și ea ca toate femeile care se îndrăgostesc de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
locurile lor, palizi și înspăimîntați. Hedrock știa că nu e vorba decît în mică măsură de o frică personală. Era mai mult decît limpede că toți cei de față avuseseră brusc o viziune teribilă a sfîrșitului Arsenalelor. Așteptă să le recapete atenția, apoi le vorbi repede: ― Domnilor, calmați-vă. Marea voastră organizație nu este cîtuși de puțin în primejdie. Situația de față nu s-ar fi stîrnit dacă nu m-ați fi urmărit cu atîta îndîrjire. Așa, ca să știți, însuși întemeietorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
jivaros și destinat torturii, francezul trișează moartea cu aceeași grație suicidară cu care o trișează personajul lui Jack London. Provocând execuția sa cu trucul ironic al rezistenței la orice armă, francezul își croiește destinul, iar Corto, trezit din vis, își recapătă memoria, ca după o expediție dincolo de Styx. Căci doar el, Corto, este capabil de a traversa ușile ce zăvorăsc acest teritoriu al magiei. Cu ochii către stele, marinarul cu cercel în ureche este carne din carnea acestor Caraibi cufundați în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
relațiilor diplomatice cu Borduria și expulzarea ambasadorului Sponsz.” Capitolul 15, în care Tintin și prietenii săi regăsesc drumul către Moulinsart, iar autorul din spatele poveștii se duce să se odihnească, la rândul său Să lăsăm în urmă Azania, țara care își recăpăta pacea după încercările anilor din urmă, să lăsăm în urmă portul din care pleacă spre larg nava care îi adăpostește pe Tintin și pe prietenii săi, să lăsăm în urmă zilele lungi ale traversării, zile în care căpitanul Haddock cercetează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcîndu-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putea să-ți ating osul. Uite așa. — Ce vreți? Nu știu nimic. Din nou alb, tot pentru numai câteva secunde. Când se sfârși, Uri își dădu seama ce se întâmpla, agonia era atât de cruntă, încât își pierdea și-și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mea ca niște ramuri dintr-o alegorică pădure a răului. În mod simbolic, autobuzul pentru Desire trecu vuind pe lângă mine, gazele motorului său Diesel înăbușindu-mă aproape. Închizând pentru o clipă ochii ca să meditez și în felul acesta să-mi recapăt forțele, se vede că am adormit, căci îmi aduc aminte că am fost trezit în mod grosolan de un polițist care stătea alături de mine și mă lovea în coaste cu vârful pantofului. Vreun miros pe care îl exală organismul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să obțină suficient ca să poată răspunde la întrebările voastre. Douăzeci de minute mai târziu, probele de țesut fuseseră prelevate și plasate într-o serie de tuburi de sticlă. Tuburile fură așezate în fantele dintr-o cutie frigorifică metalică. Sicriul își recăpătă locul din groapă, dispărând în umbră. Haide să plecăm de aici, le spuse Emily Weller copiilor ei. Trebuie să beau ceva. În timp ce se îndepărtau, cu mașina, i se adresă lui Tom: — Îmi pare rău că a trebuit să faci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pese că erai infectat. — Infectat? — Nu trebuia să faci ce ai făcut. Ești o rușine pentru profesia de medic. Să împovărezi alți oameni cu bolile tale genetice. Și să nu-ți pese. În toată acea agitație, Bennett reuși să își recapete controlul. Se îndreptă spre ușă. — Domnișoară Murphy, nu mai am nimic să vă spun. — Mă dai afară? Vei regreta asta, spuse ea. O vei regreta foarte, foarte mult. Și ieși furtunos din birou. Simțindu-se secătuit, dintr-o dată, Bennett se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o ființă vie, o creatură rațională, și tu l-ai creat. Tu ești motivul pentru care el există pe acest pământ. Nu ai dreptul să-l abandonezi, doar pentru că e incomod și are probleme la școală. Se opri ca să-și recapete respirația. Era furioasă. — Oricum, eu nu-l dau, spuse ea. Și nu vreau să mai discutăm despre asta. — Dar ... Nu acum, Henry. Henry cunoștea tonul acela. Ridică din umeri și plecă. — Mulțumesc, spuse Dave, înclinându-și capul, pentru ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]