5,519 matches
-
de funcționare, după cum o arată toate studiile de mitologie și deci este nepotrivit să utilizăm termenul „imaginar” pentru a desemna orice producție mentală fantezistă. Totuși, și dumneavoastră ați subliniat-o, această permeabilitate a termenului, această plasticitate a lui și această receptare oarecum supradeterminată astăzi a fost ceva favorabil, a suscitat condiții oportune pentru a permite tuturor acestor lucrări care au dominat mijlocul secolului al XX-lea, fie ale lui Bachelard, Eliade, sau ale unor mitologi ca Lévi-Strauss, să fie mai bine
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
a restaura o temporalitate reflexivă, o temporalitate a vieții interioare care acum o duce greu din cauza acestei omniprezențe de imagini și apoi, va fi poate singurul mijloc de a redescoperi adevăratul raport cu imaginea, un raport care necesită condiții de receptare, ca și condiții de împărtășire pe care acest consum individual poluat și poluant nu le mai permite astăzi. Sînt gata să cred că tehnica va continua să ne înconjoare de un flux de imagini, în număr tot mai mare, dar
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
umor, insă miza este serioasă: realizarea unei imagini cît mai cuprinzătoare a operei caragialiene, cu metode care, în funcție de perioada în care au fost scrise studiile, variază. Sedusa inițial de lingvistică ce vine în ajutorul "poeticii", transformată în scurtă istorie a receptării, după ce a trecut prin zonă sofisticatelor instrumente naratologice, cartea convinge și, după cum ne asigură chiar autorul, "se termină cu bine". Primul studiu, datat 1984, propune o reconstituire a lui homo caragialensis pe baza unor "resorturi" vitale: a ști, a face
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
ale textului. Dacă profilul personajului și al mediului sau se reliefează cu claritate numai prin apelul la proza scurtă este o întrebare la care Liviu Papadima revine în a treia secțiune, scrisă în 1995, în care schițează tendințele dominante în receptarea operei lui Caragiale. Un posibil răspuns este că "proza scurtă caragialiana se oferă intuiției, cu o forță constrîngătoare, ca imagine a unui întreg" (p. 166), pe cînd "comediile(...), desi provenind dintr-un interval de timp mai redus și mai compact
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
în serviciul "luptei de clasă". Redescoperirea comicului și descoperirea "textualistului" Caragiale se vor face mai tîrziu, prin abordarea operei sale din perspectiva evoluției interne a formelor literare, ignorîndu-se pe cît posibil contextualizarea de multe ori deformatoare. Printre ipostazele scriitorului în receptarea critică trecute în revistă în ultimul studiu se numără și cea postdecembrista, cînd Caragiale a redevenit contemporan și s-au putut întîlni "situații, personaje, replici, instituții, mentalități sărind de-a valma afară din pagina și bulucindu-se în cotidian" (p.
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
mila, ci mai curînd groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc" - conchide Ileana Mălăncioiu. Multe observații în ceea ce înseamnă prezența Antigonei sau a lui Hamlet mi se par a fi surse de inspirație, căi luminate și nebătute, întru receptarea și interpretarea unui regizor de teatru. Ileana Mălăncioiu pune reflectoare spectaculoase pe anumite zone ale pieselor, nedirijînd lectura, ci doar anunțînd că sînt spații de popas și deloc locuri comune, sterpe, defrișate, anoste și antipatice. Tragedia lui Hamlet stă în
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
ies, la un moment dat, pentru a deveni protagoniști, și se retrag somptuos în masă, pentru a-și armoniza vocile cu ceilalți și a susține continuu tema principală. Comentariul nu este arid, filosofic-teoretic, conceptualizant în sine, la primul nivel de receptare pentru că materialul pe care-l modelează autoarea (ca pe un lut ascultător) este "viu", este ieșit și însuflețit din cărți obsedante, din idei care nu dau pace, care trăiesc peste secole. Autoarea le incită libertatea aruncînd în aer, de multe
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
teatrale, reducerea invitațiilor la prestigioase festivaluri internaționale, imposibilitatea de a fi conectat la ce se întâmplă în lume și de a le raporta corect la cote valorice. Astfel, în cercul nostru strâmt și provincial, apar tot felul de deformări în receptare, entuziasme periculoase, nume umflate cu pompa de consistența unor bloane de săpun în fapt. Cei mai mulți sunt dezorientați. Atât profesional, cât și social. Asta se vede pe scenă, dureros de tare. Din câte se pare, stagiunea 2000-2001 nu are nici un motiv
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
ascultătorilor, nici nu-și mai pune nădejdea succesului în discernământul auditoriului, cum o făceau Demostene, Cicero, Quintilian sau Augustin. Iertată să ne fie invocarea acestor nume, de vreme ce ,noua retorică" nu mai are nici un raport cu argumentarea și persuasiunea. Este și receptarea un barometru, atât al calității discursului, cât și al libertății opțiunii receptorilor, când libertatea e autentică și nu lozincă goală. Lipsiți de acest privilegiu, auditorii din adunarea politică imaginată de Cantemir (Istoria ieroglifică), hipnotizați de tirania absolută, ,frumos crăngăitul Corbului
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
mai extensibilă) dovedește că localismul păgubos poate fi depășit. Văicărelilor autorilor autohtoni "neînțeleși", ocoliți de cititori și ignorați de critici, Dan Lungu le opune modelul scriitorului relaxat, care nu face o dramă nici din procesul creației, nici din cel al receptării. E ceva americănesc în acest fel de a vedea lucrurile, chiar dacă, la o privire mai atentă, programul zilnic al autorului se dovedește extrem de încărcat: "Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
Irina Marin Tentația analizelor pragmatice o regăsim și în volumul Caragiale. Discurs și expresie al lui Aurel Buzincu, apărut anul acesta la Editura Universității din Suceava. Autorul este preocupat de receptarea operei caragialiene în zilele noastre și pornește de la "insatisfacția față de actualitatea lui Caragiale." " Nu față de actualitatea lui în sine," ni se precizează mai departe, "ci față de modul de a se concepe, reprezenta și explica actualitatea artistului prin datul - întâmplător în raport cu
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
gură", "plămădind frazele, cercând efecte de sonoritate" 14) - într-o specie literară care merită reevaluată, adusă în sfera de atenție a cercetării. Neîndoielnic, Iorga a contribuit decisiv, încă în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, la mutația produsă în receptarea operei lui Ion Creangă și la recunoașterea ei în spațiul valorilor certe ale literaturii române. Vor trece aproape trei decenii (învolburate) până ce humuleșteanul să revină în sfera preocupărilor marelui savant, devenit între timp un istoric de autoritate europeană, invitat - după
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
și, puțin și silnică, la școala lui primară, iscodește scenele, de humor..." E. Lovinescu năzuia la "definiții" date scriitorilor, G. Călinescu închipuia ficțiuni pe seama lor, iar mai nou N. Manolescu vrea să surprindă "imaginea" unui autor, adică sinteza întregii sale receptări critice. Tehnica de a crea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist al lui N. Iorga, inclusiv în pagina cărților sale de istorie, unde vrea mereu să învie trecutul din câteva date cronicărești sau izvodite din documente, să ofere
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
cunoscute. Cum cunoscut este și faptul că funcționează două jurii, unul de nominalizări, format doar din critici de teatru, și un juriu final, care acordă premiile în seara Galei, format din scenografi, regizori, actori, critici. Un juriu complex, care nuanțează receptarea, analiza, în care dialogul conține argumente punctuale, specifice fiecărei profesiuni. Din păcate, întotdeauna s-au făcut greșeli, nedreptăți, unele majore, întotdeauna au existat nemulțumiri, comentarii. Uneori s-au dat premii la o ediție pentru compensarea unor erori din alți ani
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
Se pot număra două-trei cronici de entuziastă întâmpinare, care dau însă - privind retrospectiv lucrurile - impresia unei compensații artificiale. Epitelele și hiperbolele unor critici de obicei reținuți, precum Mircea Iorgulescu sau Ion Simuț, distonează cu tăcerea multor alți comentatori, într-o receptare, aparent, nedrept de spațiată. Dacă într-adevăr aceste Scrisori de dragoste constituie "unul dintre cele mai extraordinare romane de iubire din literatura română" (Mircea Iogulescu), fiind "excepționale atât ca documente psihologice, cât și ca literatură" (Ion Simuț), e greu de
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe, asociate condițiilor de producere și receptare a textului, mai curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei distincții, Lansdown susține că autonomia literaturii nu trebuie înțeleasă în mod esențialist, prin urmare nu se referă la existența unor elemente "pur literare" ascunse undeva în inima textului
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
argumentînd că un asemenea subiect, venind de la un asemenea autor (adică emigrant dintr-o țară comunistă) ar interesa publicul francez. Admițînd că un criteriu estetic sau de valoare trebuie aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu estetic pur, sau sînt simple miraje? Nu e o întrebare retorică, iar cărți precum cea a lui Richard Lansdown conturează posibilitatea unui
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
Doar proletizarea, care-o ajunge din urmă, întocmai cum "acum două mii de ani, filosofii în zdrențe învățau prin agorale legile vieții eterne, pentru doi oboli de aramă întinși mai mult ca o pomană." Căutînd o soluție, Busuioceanu înșiră principii de receptare, particularizate pe literatura noastră, rafturi de idei, mari evoluții ale spiritului, pe distanțe scurte, ce-i pe contemporanii lui de oamenii doar cu un secol mai vechi. O pledoarie sumbră, dar cu atît mai de urmărit, și de pus alături
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
atît de redusă numeric, a obosit puțin în exploatarea formulelor de publicitare. În fine, acest spațiu are o atmosferă nobilă pentru artă. Și firescul ei. De aceea, mă obligă și pe mine, spectatorul, să mă comport la fel: liber în receptare, în atitudine, în bucurie sau tristețe, liber să decid, cu argumente, dacă m-a prins și m-a convins ce-am văzut sau nu. Libertatea este savuroasă atunci cînd există în mintea și trupul unei societăți, unui individ, unei arte
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se întîmplă des acest lucru, aici sau în altă parte, acolo unde pot să văd o dată sau de mai multe ori un spectacol. Exercițiul critic are nevoie, și el, de răgaz pentru receptare, pentru intrarea în atmosfera justă a montării, pentru depistarea momentului cel mai apropiat de valoarea reală a punerii în scenă și de asumarea ei de către actori, care nu ating întotdeauna starea relevantă la premieră. Asta, desigur, cînd nu îl practici
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
să scriu ceea ce am scris... Ba, mai mult, că am scris cu aprobarea Securității pentru a arăta Occidentului că și la noi este libertate... - După 1989, cărțile dumneavoastră (traduse în mai multe limbi) au fost bine primite în străinătate, dar receptarea criticii autohtone v-a fost, de multe ori, ostilă. De ce? Seamănă sau nu opacitatea și malițiozitatea unor comentatori actuali cu obtuzitatea și virulența cenzorilor comuniști? - Adevărul e că, după Revoluție, nu mă așteptasem să fiu contestat în campanii succesive, denigrat
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
Mandala" (1966) - îi sporesc faima și intensifica interesul pentru scrierile sale în noi arii lingvistice ("The Happy Valley" și "The Aunt's Story" fuseseră traduse, respectiv în franceză și în italiană, încă din 1951). Primul moment cu adevarat semnificativ pentru receptarea internațională a operei lui îl constituie probabil apariția, în 1957, a versiunii germane a românului "The Tree of Mân" sub semnătură lui Heinrich Böll și a soției sale. Ulterior românul a mai fost tradus în cehă, suedeză, maghiară și română
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
medium;"><spân lang="ro-RO"><b>putem identifica și dacă apoi ne putem conecta la valențele proiective emancipatoare </b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">declarate ale acestor reprezentări. </spân></spân></p> În ce fel ne este influențată receptarea de faptul că aceste reprezentări sunt <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>încărcate de interpretările noastre asupra istoriei recente</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, de memoria și aspirațiile noastre? Putem oare, ca femei
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
trăit sau nu în comunism), cu istorii personale diferite și cu afilieri ideologice diverse, </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>să negociem un teritoriu comun</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> pentru receptarea acestor imagini? Cum putem începe discuția despre </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>crearea unor proiecții colective</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> despre cine credem că am fost, suntem și vom
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
com/h53vrjl) Despre realismul socialist în artele plastice românești s-a scris puțin. Studiile cele mai vizibile privesc în special mecanismele interne de producție a artei, cadrul instituțional și normativ, și relațiile de putere dintre instanțele artistice și cele politice. Receptarea acestui tip de imagine artistică, încadrarea comentariului asupra sa în discursul post-comunist nu a avut parte până acum de mare atenție din partea specialiștilor. Artă românească realist socialistă este în prezent <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">subsumata ariei tematice
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]