1,695 matches
-
său de cel al marilor noștri filozofi constituie dovada însemnătății autorului german pentru cultura română. Precizăm însă că pentru a nu ne abate de la tema acestei cărți care urmărește doar să atragă atenția asupra rolului jucat de gânditorul german în redefinirea filozofiei nu vom face o paralelă între acesta și filozofii români, ci ne vom rezuma la a face o serie de trimiteri și aprecieri comparative pe parcursul discuției despre Dilthey. Dincolo de unele deosebiri deloc neglijabile, viziunea lui Blaga și cea a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
arată că din punctul de vedere al istoriei științelor, "aici începe istoricizarea științelor numite ulterior de către Dilthey Geisteswissenschaften"146. De altfel, o asemenea trimitere fusese adusă în discuție încă din 1911 de către Theobald Ziegler, care, accentuând importanța lui Dilthey în redefinirea romantismului, nota că încercarea filozofului german "de a înțelege și a explica istoria spiritului uman în integralitatea lui, precum și diversele științe ale spiritului în ansamblul lor, pornind de la profunzimea acestui spirit și de la totalitatea lui", a făcut să se vorbească
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
obiectul ei, adică prin acela la care ea se raportează materialiter" (op. cit., pp. 42-43). Dacă "monismul metodologic" nu funcționează decât parțial în cazul lui Dilthey, celelalte două "presupoziții", așa cum vom arăta, își găsesc locul, într-un fel sau altul, în redefinirea filozofiei ca Weltanschauung. În fine, să mai notăm că Andrei Marga vorbește despre un "naturalism metodologic" "conform căruia cunoașterea se realizează cu o metodologie generală de felul celei aplicate în științele moderne ale naturii", altfel spus cu "o metodologie experimentalistă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acestea se emancipaseră de sub tutela principiilor ordonatoare ale filozofiei. Totodată, subliniem faptul că prin eforturile lui în această direcție, Dilthey se dovedește încă o dată receptiv la Zeitgeist-ul său, oferind prin tipologia propusă o rezolvare pe măsura amplorii acestui fenomen de redefinire a științelor devenite autonome. 190 Ibid. Mai mult decât atât, Comte împarte sociologia în statică socială și dinamică socială. Prima vizează condițiile vieții sociale, iar cea de-a doua evoluția acesteia (cf. Paul Menzer, Note la A. Comte, op. cit., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care, pe fondul amintit, începe să devină tot mai dubitativ și mai critic. Ne oprim aici, întrucât ceea ce urmează în expunerea făcută de Dilthey nu este altceva decât o reașezare de accente pe coordonatele deja stabilite, precum și o serie de redefiniri ale conceptului de "filozofie" în raport cu domeniile limitrofe: religia și arta. Putem trece deci așa cum am anunțat la considerațiile lui Dilthey asupra conceptului hegelian de "filozofie". ) Alături de Schelling, Schleiermacher și Schopenhauer, Hegel este integrat de Dilthey în una dintre cele două
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-n cazul de față se poate observa cu ușurință adaptabilitatea cu care Dilthey își înzestrează în general paradigmele. Conceptele traversează epocile și oferindu-i creației un motiv și un cadru de desfășurare; ele se află într-un continuu efort de redefinire, dar nu sunt "personificate" în sens hegelian, în virtutea unui joc al logicii atotputernice, ci se remodelează în funcție de multiplele circumstanțe și structuri istorice în care reapar; altfel spus, ele sunt reconstruite pe baza caracteristicilor individului, ale societății, ale culturii, ale spațiului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că poate fi, pe cont propriu, un întemeietor. Odată cu asumarea creativității, omul devine tot mai conștient de vocația lui demiurgică și se transformă, cu metafizica lui cu tot, într-un emul al lui Dumnezeu. Acest fapt este ilustrat de numeroasele redefiniri și "autoîntemeieri" în domeniul științelor spiritului în ansamblu și al filozofiei în special (II, 2Bh). Considerată la fel de îndreptățită în limitele premiselor pe care și le asumă, dar la fel de unilaterală și insuficientă în raport cu vechile exigențele ale unei cuprinderi universale și ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ansamblu și al filozofiei în special (II, 2Bh). Considerată la fel de îndreptățită în limitele premiselor pe care și le asumă, dar la fel de unilaterală și insuficientă în raport cu vechile exigențele ale unei cuprinderi universale și ale unei cunoașteri universal valabile, fiecare dintre aceste redefiniri și "autoîntemeieri" apare ca o construcție teoretică puternic personalizată și e definită drept viziune despre lume. Se va replica, poate, că potrivit viziunii lui Dilthey asemenea redefiniri și "autoîntemeieri" nu sunt totuși specifice epocii moderne, ci țin de însăși condiția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale unei cuprinderi universale și ale unei cunoașteri universal valabile, fiecare dintre aceste redefiniri și "autoîntemeieri" apare ca o construcție teoretică puternic personalizată și e definită drept viziune despre lume. Se va replica, poate, că potrivit viziunii lui Dilthey asemenea redefiniri și "autoîntemeieri" nu sunt totuși specifice epocii moderne, ci țin de însăși condiția sisifică a filozofiei, sortite s-o ia mereu de la capăt. Am arătat însă că istoricizarea conștiinței are ca efect și o tot mai pregnantă "istoricizare a filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cel puțin un merit: acela de a reconsidera și a restaura statutul paideutic al disciplinelor tradiționale care, în „era curriculumului modern”, fusese supus criticilor defăimătoare ale adepților interdisciplinarității, precum și oratoriei deșănțate a nondirectiviștilor și teoreticienilor „curriculumului centrat pe learner”. Ideea redefinirii disciplinelor ca membre ale „comunității Marelui Discurs Omenesc” nu a avut răsunet în anii ’60, dar a fost redescoperită în anii ’80, din perspectivă postmodernă, când J. Pagano (1981) i-a dezvăluit sensurile curriculare și paideutice profunde 13. 13.4
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
estompează. Pe fundalul acestei unități se profilează - remarcă eseistul - „atât înnoirile impuse sistemului epic de către un creator, cât și gradul de coincidență dintre resursele care îi determină ficțiunea și tipurile de integrare a realității, specifice unei epoci anume”. Autodefinirea și redefinirea periodică a romanului ca gen literar, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, e surprinsă, urmărită, învederată și explicitată la nivelul categoriilor naratologice și poetice, al ideologiei și viziunii, al tehnicilor și convențiilor definitorii (convenția de oralitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
o finețe intelectuală și stilistică deosebită au făcut din fiecare lucrare a ei un eveniment intelectual, lucru observat chiar și de critica românească, mai ales după apariția studiilor consacrate lui Eminescu. Cartea „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică (1996) propune o redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă” povestită realist), rolul fantasticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
mari experiențe politice contemporane, precum și evaluarea funcționării unei pluralități de sisteme politice și de regimuri democratice. Avînd totodată rădăcini profunde într-un trecut îndepărtat, dar și origini mai recente, evoluția științei politice poate fi înțeleasă plecînd atît de la definirea și redefinirea obiectului său de analiză, cît și de la surprinderea noilor tehnici și metode necesare pentru a atinge un maximum de exigență științifică. Nu poate fi atunci trecută cu vederea dintr-o asemenea investigație natura statului, complexitatea puterii, prezente și în cursul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
vrea să aprofundeze va găsi trei contribuții foarte utile, destul de diferite între ele, în studiile lui Sola (1996), Almond (1996) și, cu referiri aparte la realizările italiene, Morlino (1989b). În al doilea rînd, evoluția științei politice are loc odată cu definirea / redefinirea obiectului de analiză și cu elaborarea de noi tehnici și de noi metode pentru a atinge un maxim de științificitate. De-a lungul timpului, se transformă și obiectul (ce este politica), și metoda (ce este știința), astfel încît evoluția disciplinei
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
face ca știința politică să-și recapete poziția pe care o deținea în secolele trecute și să stea din nou în centrul științelor sociale". Nevoia de științificitate Easton duce la consecințe extreme un proces început cam prin anii `20, de redefinire a politicii, o îndepărtare de științele umaniste și o apropiere de cele naturale, mergînd chiar pînă la o imitare paradigmatică. S-ar putea vorbi despre o adevărată ruptură epistemologică, întrucît aplicarea principiilor fundamentale ale comportamentismului se pare că se orientează
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
poate realiza, dacă nu se ajunge la acel corpus de cunoștințe, incluzîndu-le și pe cele operaționale, pe care știința politică l-a elaborat și la care mai lucrează încă. Sistematizarea și conștiința Într-o continuă și probabil perenă interacțiune între redefinirea propriilor obiecte și revizuirea metodelor în contact cu inovațiile din diverse sectoare ale științei, analiza politică contemporană tinde să in-cludă din nou în domeniul său atît contribuțiile fundamentale ale clasicilor, cît și noutățile aduse de specialiștii contemporani. Politologii contemporani nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a selecționat deja numărul candidaților din fiecare circumscripție, dar nu este deloc sigur că a reușit să-l reducă definitiv la doi și că acei doi candidați reprezintă mereu și numai aceleași partide. În realitate, oricît ar părea de dificil, redefinirea și restructurarea sistemului de partide rămîn posibile și acolo unde există sisteme electorale de tip pluralitar. Dar importanța istoriei politice dispare atunci cînd un sistem majoritar de acest tip este introdus pentru prima dată sau funcționează de puțin timp. Atunci
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să frîngă bipartidismul în circumscripții și să cîștige un anume număr de mandate în circumscripțiile din zonele în care este majoritară concentrația lor. Sistemul pluralitar și bipartidismul Această prezență a minorităților ireductibile și concentrate pe o arie geografică impune o redefinire a legii sociologice formulate de Maurice Duverger cu mai bine de patruzeci de ani în urmă: Se poate vorbi de o suprapunere aproape generală între scrutinurile majoritare cu un singur tur și bipartidism: țările dualiste sînt majoritare și țările majoritare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
prin care au trecut cam în pe-rioada primului război mondial, au prezentat o configurație asemănătoare. Așadar, imediat după război au intervenit în sistemele de partid specifice democrației occidentale două clivaje nu sociale, ci politice. În cadrul dreptei s-a înregistrat o redefinire a intereselor și a identității care a generat aproape peste tot, evident cu intensități diferite, mișcări fasciste. În interiorul stîngii, revoluția bolșevică și cererea lui Lenin ca partidele socialiste să adere la cele 21 de teze ale partidului comunist al Uniunii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și deci a rolului, sarcinilor și aparatelor guvernelor contemporane în regimurile democratice. Se modifică diverse granițe, mai mobile și mai favorabile societății și economiei. Există riscul ca ricoșeul retragerii guvernului din unele arii să se repercuteze nu numai într-o redefinire a drepturilor sociale ale cetățenilor, și într-o redimensionare a drepturilor lor politice și civile [Zincone 1992]. Pentru că toate datele sugerează că sectoarele mai dezavantajate ale societății au o participare politică mai mică, este de presupus că dacă acestea își
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
unei instituții militare (destul de rar) poate deschide drumul către revenirea civililor la putere, dar nu garantează democratizarea împotriva zvîcnirilor defensive ale ofițerilor implicați în regimul autoritar. Pe lîngă aceasta, practicabilitatea regimului democratic ce înlocuiește guvernele și regimurile militare depinde de redefinirea unor condiții pe baza cărora erau construite acele guverne și acele regimuri și, în mod special, de modalitățile de includere a claselor populare în procedurile de participare politică influentă. Instabilitatea regimurilor autoritare Meritul fundamental al analizei lui O'Donnell constă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Ei reinterpreteaz) lumea, în așa fel încât aceasta s) se potriveasc) interpret)rilor eronate date de ei unei vechi teorii. ,,Teoriile” din categoria neocolonialismului pot fi respinse, demersul fiind justificat de faptul c) ceea ce ele ofer) nu sunt explicații, ci redefiniri menite mai puțin s) descrie fenomenele, cât s) salveze o teorie. Examinarea demersului scriitorilor neocolonialiști ne avertizeaz) asupra practicii comune de a pretinde construirea sau reconstruirea de teorii, în timp ce, de fapt, avem de-a face cu angaj)ri în exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și cetățenia, în Adrian Neculau, Gilles Ferréol (coord.), op. cit., p. 184). 381 "Dezbaterea privind identitățile și reprezentările merită, din acest punct de vedere, un examen atent. Întrebările privesc rasismul și imigrația, relațiile etnice și conflictele interculturale, tinerii și periferiile orașelor. Redefinirea 'legăturii sociale' (lien social, n.t.) este însoțită, din această perspectivă, de o reflecție asupra ideii de cetățenie." (Ibidem, p. 182). 382 Ibidem, p. 184. 383 Ideea a fost enunțată de Claude Lévi-Strauss pentru a sublinia importanța limbajului și a
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
umane, în condiții lucrative și sub acțiunea factorilor de stress<footnote Strategii reliefate în Verzea, I., Luca, G.-P., Management general, Editura Performantica, Iași, 2005, pg. 222-223. footnote>: 1. Îmbunătățirea autocontrolului emoțional și comportamental, precum și a abilităților de autoconducere; 2. Redefinirea priorităților, reconsiderarea obiectivelor, a criteriilor de evaluare și a scalei de valori personale, realizate în funcție de necesitățile individuale și condițiile reale de mediu; 3. Ameliorarea și reconsiderarea permanentă a manierelor de abordare a problemelor apărute și de soluționare adecvată a acestora
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
28 Vezi Stan (2005: 173). Lista inițială propusă de Fillmore include șase roluri semantice: Agent(iv)ul, Instrumentalul, Dativul, Factitivul, Locativul și Obiectivul. Ulterior s-au produs anumite modificări ale inventarului general, dintre care relevante pentru discuția de față sunt redefinirea Obiectivului ca Pacient sau Temă și reinterpretarea Dativului ca Experimentator. 29 Pentru o sinteză asupra problemei și a variațiilor/criticilor cu privire la listele de roluri tematice, vezi Stan (2003: 169-234) și Levin, Rappaport Hovav (2005: 35-50). 30 Vezi Stan (2005: 175
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]