1,973 matches
-
de Cehov. Volumul de față este și povestea vocației acestui itinerar artistic. Cartea configurează în același timp un continuu manual de învățătură ce pune în lumină valori pe care secolul XX și XXI le tot iau în răspăr, ca să le redescopere, când artiștii mari își recunosc condiția de fii rătăcitori, după anii dedicați reinventării roții sau minimalismului. Pentru cine cunoaște istoria teatrului, marile școli de interpretare, în vremurile modeme, cartea de față este o cortina de cuvinte trasă la sfârșitul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
generației ’60, care se sustrage limitărilor ideologice ce exilau viziunea poetică în teritoriul precar al realităților socialiste. Acesta este subminat de o conștiință estetică subversivă, care nu va întârzia să impună valorile autentice, aruncând punți spre marea poezie interbelică. Șaizeciștii redescoperă lirica eului și temele grave ale modernității și recuperează, fără ezitări, fără com plexe, decalajul generat de confiscarea ideologictotalitaristă a literaturii. Particularitățile neomodernismului, care se va prelungi până în anii ’70, sunt numeroase: Stereotipiile tematice și discursive din anii proletcultismului sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
specifice lumii țărănești tradiționale, și fiul său cel mic se accentuează un conflict de idei, generat de noul crez politic al lui Niculae. Simbolic însă, când „o istorie frauduloasă“ invadează viețile oamenilor, pierduta unitate a familiei se reface și fiii redescoperă valorile tatălui și frumusețea lăuntrică a bătrânului țăran. Nu întâmplător, în visul lui Niculae (la un an după moartea lui Moromete), tată și fiu sunt din nou împreună, în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
biblică a prorocului Iona este „deturnată“ prin destinul lui Iona pesca rul spre tema mai generală a condiției omului modern, „înghițit de o balenă“ („Solitudinea ma înghițit ca o balenă“, afirma Nietzsche). Tema mitică a arheului, a ființei ce își redescoperă originile și identitatea primordială (mitul Mumelor), se reunește în personajul lui Marin Sorescu cu tema teatrului absurd - „vina tragică de a se fi născut“ (scrisoarea adresată mamei). Toate aceste teme converg către gestul final al eroului. În opinia mea, acest
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și, în opoziție cu atitudinea contemplativă a lui Mo romete, alege implicarea activă în schimbarea lumii. Înțelege curând însă că în numele acestei ideologii se săvârșesc abuzuri grave și mor oameni. Devenit el însuși o victimă a sistemului totalita rist, Niculae redescoperă valorile tatălui său și le va duce mai departe după moartea lui Moromete: Tată, șopti el, eu nu team părăsit niciodată, știi bine... Și eu vreau să spun ca și tine că binele na pierit niciodată din omenire... Item 4
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
oricum pe categoriile istoricității. Spiritul romantic refuză modelul clasic invariabil, abstract și atemporal, preferând diversitatea, concretul și temporalitatea (continuitatea este abandonată în favoarea discontinuității), într-un demers inductiv, care pleacă de la realitatea individuală și istorică. Să nu uităm că artiștii romantici redescoperă natura ca organism, istoria cu particularitățile ei, folclorul, culoarea locală. Pentru ei nu mai există o conștiință în genere, ci doar una istorică. Din dorința de a elimina presupozițiile dogmatice, romanticii încep să se orienteze spre imanență. Însă imperativul unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ele încearcă să se sistematizeze pe cont propriu, ignorând ostentativ orice model cu pretenții imperiale de universalitate. Ceea ce le imprimă această tendință centrifugă, care le împinge să se desprindă de metafizica tradițională, este tocmai conștiința istorică recent dobândită. Ele își redescoperă propria istorie și încep să-și creeze propria filozofie. b) Accepțiunile termenului Pe lângă această utilizare 8, termenul de Historismus a capătat uneori și alte accepțiuni. Referindu-se la ele, Schnädelbach vorbește despre două "forme degenerate", care au emanat din istorism
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iluminismului dogmatic, raționalist, în favoarea premiselor create de "iluminismul istorist" (vezi II, 1Ba). Acum, individul, nu omul în general, apare integrat într-un "proces istoric". Am zice mai mult: nu numai că este integrat, dar chiar contribuie decisiv la făurirea istoriei. Redescoperim aici ceea ce am numit vocația demiurgică a romanticilor. Am anticipat care sunt consecințele acestor istoricizări. O dată cu "istoricizarea istoriei" sunt puse sub semnul întrebării "modelele supraistorice capabile să garanteze a priori raționalitatea sau măcar inteligibilitatea procesului istoric". Pe de cealaltă parte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
inflexibilitatea acestuia față de propriile idiosincrazii, infirmități, nostalgii. Servindu-se de limbajul figurat al unor iluștri eseiști și politologi occidentali, criticul descrie consecințele complicității cu răul, simbioza vănător-vânat, în care "abia după dispariția vânătorului, vânatul îi resimte absența, ba chiar își redescoperă și afinitatea cu el". Acest tip de fixație la codul jumătăților de măsură, resimțite în cele din urmă drept dureri fantomatice, califică evoluția lui Ov. S. Crohmălniceanu, așa cum apare ea atât în "Amintiri deghizate", cât și în corespondența cu S.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de André Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. Țepeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel ș.a.), suprarealismul românesc a rămas fidel definiției date de părintele său: atotpoternicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acele conglomerate care încheagă în același timp stări de suflet și realități externe." (Creație și analiză) Observațiile generale se văd întretăiate de nuanțe, precizări de finețe și de ce ar fi altfel? la fel de valabile ca în teoriile mai noi, care le redescoperă. Varianta Ibrăileanu a concepției despre personajele plate și rotunde (E. M. Forster) sună așa: "...tipurile secundare sînt mai frapante decît cele principale. Tipurile principale rareori ne rămîn în minte atît de conturate ca cele secundare. Un tip care circulă de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a elimina un astfel de decalaj hedonic, ambii parteneri trebuie să-și acorde din când în când un timp suficient de lung, cum ar fi vacanțele sau weekendurile prelungite, care să le permită să se adap teze și să se redescopere reciproc nu numai din punct de vedere sexual, ci și general uman. Disfuncția orgasmică Cam o treime dintre femeile active sexual au tulburări orgasmice. După cum menționam mai sus, calificativul cel mai exact pentru ele nu este cel de frigiditate, ci
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
clipe comportă o dimensiune în plus, căci el este dator să privească victoria democrației în lumina a ceea ce a fost, spre a-i sesiza temeiurile și legăturile cu alte experiențe de același fel. Memoria trebuie pusă la lucru pentru a redescoperi, după aproape o jumătate de veac, mecanismele ce pot înlesni exercițiul democratic, deloc ușor, faptele, împrejurările, personalitățile ce au ilustrat prea scurta noastră epocă liberală. Desigur, lumea a evoluat între timp și noile generații au a ține ochii deschiși spre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a evita tot felul de năpaste. Creangă răspândește astfel o înțelepciune și prin aceasta se dovedește un clasic. Din punct de vedere al formei Creangă ascultă de legile generale ale morfologiei basmului, dar conferă narațiunilor lui valoare de parabolă. El redescoperă chintesențele general umane, lăsând loc moralistului care merge până în ascunzișurile ultime ale gândirii și ale rostirii și umoristului, care râde fiindcă nu vrea să plângă. Dacă adăugăm la aceasta și geniul său verbal, faptul că găsește în mod fericit cuvântul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
partidelor comuniste Vestice, "decomunizarea" avansase în oarecare măsură, nu condamnarea, ci tratarea obiectivă a comunismului și a tradițiilor sale rămăsese încă o chestiune redutabilă în spațiul cultural francofon. N-ar trebui să uităm că, exact atunci, un Pierre Bourdieu îl "redescoperise" pe Marx, dar și activismul de tip sartrian, după ce păruse să le uite cu prilejul Revoluțiilor din 1989, nici că la celebra PUF apărea un fel de manifest pro-comunist, emis de mai multe voci, ale cărui semne de întrebare nu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
diversificate într-o multitudine de dorințe materiale și sexuale care pot apărea chiar și în afara nevoii reale în orice moment prin intermediul exaltării imaginative. Spiritul valorificator al omului nu creează valorile. Acestea preexistă independent de el. Spiritul uman ar trebui să redescopere valorile-călăuză din cauză că omul este expus opțiunii valorificatoare între o multitudine de dorințe contradictorii. Supraconștiința etică nu este altceva decît reminiscența biogenetic imanentă a unității originare preconștient impulsivă, instinctiv călăuzită și scutită de orice rătăcire, devenită la nivel uman instinct supraconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ontologice dublată de imperativul configurării unei noi paradigme culturale și economice, vizînd omul concret, "situat în lume", dar și proiecția spirituală a acestuia. Putem vorbi despre un fundament metafizic al economiei ca știință? Autorul răspunde afirmativ, reclamînd nevoia de a redescoperi "sensul" Ființei, adică esența pro-fundă a lumii în care trăim. Departe de banalitatea cotidiană, actele de a oferi sau de a primi sunt gesturi economice investite cu sacralitate; omul este o ființă menită a "gestiona" în mod generos "economia" Ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pronunțat caracter tehnic. Economia intră în modernitate atunci cînd se produce o instrumentalizare a politicului. Atunci ea părăsește sfera lui oikos pentru cea a lui polis. Este momentul în care filosofia politică clasică basculează spre filosofia politică modernă. Renașterea a redescoperit filosofii clasici, greci în particular. Acumularea ideilor se-colelor trecute permite acum trecerea de la antici la moderni. Caracteristica sa fundamentală rezidă în abandonul noțiunii de hazard sau de noroc. În filosofia clasică problema regimului social optim se pune în raport cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cabalistice și hermetice. Descoperirea unui nou continent atrage cu sine și o lărgire a orizonturilor temporale. Cu personalități deosebite, precum Nicolas de Cues (cardinal roman), Francis Bacon (cancelar al Angliei), Pico de la Mirandola, Rabelais sau Marsilio Ficino, amestecul moștenirii platonice redescoperite cu elemente de astronomie, astrologie, cu alte forme de alchimie a spiritului, transformă profund civilizația europeană și legitimează această expresie celebră de Renaștere. Ciclurile astrale, căutarea cvadraturii cercului, întoarcerea vîrstei de aur, resurecția Atlantidei și descoperirea unei noi insule, a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
asemenea, gnostice"... * Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă" (AlbertEinstein) Gnoza e cunoaștere, cunoaștere prin iubire, iubirea luminii, lumina credinței. Gnoza e recunoaștere a realității, realitatea e Dumnezeu, în chip invizibil vizibilă într-un veșnic mister. Știința redescoperă adevărul mistic cu alte mijloace. "Cercetarea, explorarea infinitului marc și a infinitului mic contribuie la gloria lui Dumnezeu, care se reflectă în fiecare element din univers" (G. Galilei). Se pun astfel bazele unei gnoze științifice, un nou mit, un "mit
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
educației prin prestarea unei noi „instrucțiuni civice“. De notat în acest context că medierea, acest mod de reglementare a conflictelor, a existat întotdeauna, adesea spontan. Este interesant de relevat faptul că practicile de mediere - școlară, penală, familială, comunitară, comercială... - sunt redescoperite cu precizie în momentul apariției unei crize a sistemelor judiciare de reglementare a litigiilor - fie în plan penal, administrativ, al dreptului muncii, al familiei, al consumului... paralel cu o criză economică. Speranța la comportamente noi. Învățarea noilor modalități de reglementare
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
și biografiei greu de verificat. Răspunzând indirect acestor obiecții, Doubrovsky va reafirma răspicat că Opera, în ansamblul ei, rămâne obiectul de studiu al unui exeget, și nu autorul. Traseul de urmat este dinspre operă spre scriitor pentru ca, în final, să redescoperim opera. Întotdeauna, susține criticul, vor exista opere fără autor, dar scriitori fără operă sunt de neconceput. În fine, nu pot fi ignorate subtilele nuanțări pe care el le face trasând distincții de necontestat între imaginar și fictiv. Preluând o idee
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
numeroase dizlocări sintactice: "Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e" Asocierile noastre, fie și succinte, cu operele lui Baudelaire, Blaga și Arghezi, dovedesc că articolul, atât de fascinant pe marginea viețuitoarelor anacronice, evidențiază posibilitățile lui Camil Petrescu de a redescoperi, prin intermediul inconștientului său creator, memoria culturală colectivă care aparține întregii umanități. Textul, pe care l-am invocat drept argument interpretativ, în nuanțele sale absconse, joacă rolul unui text-arhivă, cu certe valențe arhetipale. Desigur, ni s-ar putea reproșa că articolul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spre modernitate a lui Camil Petrescu. El se situează într-o deplină sincronie cu spiritul epocii (Zeitgeist). Deja, în anii '30 ai secolului, fizica intuiește existența plasmei ca o a patra formă de manifestare a materiei. Picasso, Chagall și Ciucurencu redescoperă tușa apoasă, dar sugestivă a lui Watteau, iar Timpul, în viziunea lui Dali, devine fluid (vezi tabloul Persistența memoriei). Asociații de acest tip se pot face nenumărate, însă ne mulțumim să îi amintim din domeniul muzical pe Stravinsky și Enescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
remarcat de hermeneuți. Moartea lui Hamlet înseamnă și declinul ireversibil al epocii. II.5. Câmpul arhetipal eminescian Deși, la prima vedere, romanticul Eminescu și adeptul introspecției Camil Petrescu par suficient de diferiți, perspectiva arhetipală ne oferă șansa de a-i redescoperi prin unele afinități insolite, însă dificultățile de ordin teoretic și argumentativ sunt nenumărate. Să nu omitem că, de la apariția Operei lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu (1936), și până în contemporaneitate, eminescologii s-au ambiționat în a evidenția cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]