3,034 matches
-
din care tensiunile și conflictele nu au lipsit niciodată, dar care până atunci, cu excepția gravelor tulburări din anii ’20-’30, provocate în special de extrema dreaptă, rămăseseră în general aulice și intelectuale. În anii ’60 în schimb, agitația studențească a redevenit violentă și antiintelectuală, reușind să clatine serios, dar nu decisiv, tot ceea ce era de schimbat și sfârșind prin a submina cu mare succes fundamentele și însăși rațiunea de a fi ale universității. Dacă societatea occidentală pare perfect refăcută după șocul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a vîrstei băiețești, la adolescență și la îndoielile ei îcomune tuturor), apoi la scepticism, la pierderea oricărei credințe, pînă la treapta finală a maturității, unde ne odihnim cugetul în meditativul „Dacă?“ Cînd am străbătut acest drum, o luăm de la început, redevenind mereu prunci, băieți, bărbați, pentru a pune veșnica întrebare: „Dacă?“. Unde e limanul, de la care nu mai ridicăm niciodată ancora? Prin ce eter vrăjit, de care nu se satură nici cei mai osteniți dintre fiii ei, plutește lumea? Unde se-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Într-adevăr opera lui Eminescu, adică o operă străbătută de dragoste pentru viață și pentru oameni, o acerbă critică la adresa inegalității sociale și nu un «produs tardiv al romantismului german», așa cum pretindea critica burgheză. Abia acum opera lui Caragiale a redevenit opera lui Caragiale - adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Deschiderea spontană la celălalt Când suntem vigilenți și dornici de a nu ne afișa emoțiile, fața noastră este asimetrică. În schimb, atunci când ne dăm frâu liber emoțiilor, când „ne lăsăm luați de val”, ca să folosim o expresie modernă, chipul nostru redevine simetric și mai deschis. Observați cele două fotografii de mai jos; într-una dintre ele, Syna este interesată de interlocutor, în cealaltă este mai închisă. Atunci când o persoană nu ne apreciază, lasă să se creadă acest lucru prin intermediul pleoapelor inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
gloanțe în fostul ei iubit. În aceeași seară, Moose Malloy, monstrul cu forță de gigant, moare. De vreme ce fusese trădat de Velma, nu mai avea nici un motiv să trăiască. Din acest moment, explicațiile încep să curgă, misterele se destramă, iar personajele redevin ceea ce au fost întotdeauna: Velma, o obsedată de glorie și bani, care-și caută idealul - nesfântul Graal - trădând și ucigând: ea l-a împușcat pe Moose, după ce-l ucisese pe Marriott, șantajistul care-i descoperise biografia deloc onorabilă; Moose rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și dorința de a supraviețui într-o lume care i-a luat libertatea de a fi ceea ce și-a dorit cu disperare să fie. Amenințată cu dezvăluirea identității reale, Helen Grayle se prăbușește din lumea iluzorie în care se refugiase, redevenind o Velma oarecare - cântăreața obscură dintr-un bar obscur. Puterea de seducție a „micii Velma” trebuie să fi fost remarcabilă de vreme ce între victimele ei se numără și un monstru primitiv precum Moose Malloy, și un individ al cărui rafinament e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încasat suficienți pumni și a fost târât în destule situații neplăcute doar pentru că nu s-a putut abține să dea o replică tăioasă. Să nu ne grăbim să tragem din aceste exemple concluzii greșite. Confruntat cu adevărații „băieți răi”, Marlowe redevine individul intratabil, recalcitrant, insensibil la evidenta disproporție de forțe cu care se confruntă. Dialogul cu atotputernicul Lois Morny - flancat de omul său forte, Eddie Prue (în care putem vedea un asasin cu sânge rece din categoria Lash Canino) - oferă încă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
câteva banale cotituri ale evenimentelor, ne reîntoarcem la situații bine cunoscute din Somnul de veci. Reașezate în block-start, personajele își preiau rolurile anterioare: Carmen e din nou sursa unor buclucuri aparent minore, Vivian e din nou sora protectoare, Eddie Mars redevine cavalerul servant, Norris, același majordom ce pare să știe mai multe decât spune, iar Marlowe, o muscă mare și suspicioasă, ajunsă într-o ciorbă al cărei gust nu-i place deloc. Pe vremea generalului Sternwood, serviciile detectivului erau cotate la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-mi anuleze punctele de suspensie În favoarea unor simple puncte” (apud Funeriu, 1995, p. 230). După Revoluția din decembrie 1989, când numărul editurilor și al publicațiilor a crescut În ritmuri nemaiîntâlnite vreodată, a crescut și numărul greșelilor de tipar, care au redevenit, după expresia lui Iorgu Iordan, o adevărată „instituție națională”! Trebuie să recunoaștem că nu am văzut după Revoluție nicio carte care să mai aibă o erată atașată la finalul paginilor, dovadă clară a scăderii vigilenței În corectură. Doar În România
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Mă sculam, lumina părea că alină preț de câteva secunde dogoarea în care se împotmolea un vechi ventilator, ceasul indica ora la care soldații se întorceau de la operațiunile nocturne. Încercam să-l recompun în fața oglinzii pe omul ce trebuia să redevin a doua zi dimineață. Suportam câteva secunde efortul, apoi mă întorceam la copilul ascuns în munții Caucazului. Într-o zi, acel refugiu și-a pierdut puterea. Un soldat cu ambele brațe amputate a fugit noaptea, a țâșnit în fața santinelei cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deveniseră de mult timp adevăratul lui domiciliu. Săptămânile petrecute la depou îi dăduseră o siguranță de profesionist. Reperă de mai multe ori prezența unei patrule militare. Își schimba ținuta, își punea salopeta de lucru și se dădea drept feroviar. Apoi, redevenea soldat: fochiștii refuzau rareori să ajute un „apărător al patriei“. În ziua aceea, Pavel era în uniformă. Trenul pe care-l ochise încă de dimineață era deja descărcat și trebuia să plece dintr-o clipă-n alta. Destinația îi convenea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
imposibilitatea de a te regăsi undeva, în lumea asta, cu infinitul acestei absențe. Șah simțise, desigur, și el, unitatea asta de măsură infinită, care este moartea. Vorbindu-mi despre cel care te trădase, a dezvăluit un amănunt comic, dar a redevenit imediat serios. „Locuiește la Destin, în Florida, spunea el. Un astfel de nume, sper că tipul nu vorbește franceza, te face să devii superstițios...“ Tăcu, regretându-și intonația și termină sec: „De altfel, biroul lui se află la Saint-Petersburg. Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prin descoperirea «bucală» a lumii (bebelușul care duce toate lucrurile la gură). În funcție de scenariu, visul poate evoca unul sau altul dintre nivelele amintite. Exprimă adesea o dorință de regresie la modul oral de organizare infantilă, fie la nivel fizic (a redeveni un bebeluș), fie afectiv (a rămâne în planul fuziunii). Prin imaginea limbii, visul pune accentul pe gust, pe o savoare plăcută sau neplăcută pe care o provoacă realitatea, pe capacitatea de a diferenția emoțiile, gândurile, dar și persoanele și situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
parte, de a-i face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și Înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este o „supernova” idealizată, aflată În opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul Însuși al lumii”, după extraordinara metaforă din Scrisoarea către Diognet (secolul al II-lea). Dihotomia Biserică-lume se vede Înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica În lume” și ferment al istoriei. 10 decembrie 1942. „Mă bucur enorm pentru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu „Trompeta Carpaților”. Atitudinea ziarului este aceea a unui oficios liberal moderat. Militând, mai întâi, alături de rosettiști, începe apoi o violentă campanie împotriva „roșilor” (C. A. Rosetti, I. C. Brătianu), apărând reformele impuse de Al. I. Cuza; după puțină vreme va redeveni un organ al opoziției, Bolliac arătându-se nemulțumit de politica internă a lui M. Kogălniceanu. În ceea ce privește „partea literară”, Bolliac o concepe într-un sens larg, adică înglobând studii și articole de istorie, geografie, filologie. El publică documente istorice, cronici străine
BUCIUMUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285890_a_287219]
-
aceste situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie să se „desprindă” de Rău și să redobândească starea de Bine. El trebuie ca din vinovat să redevină virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca un efort al Eului de a se desprinde de Rău. De fapt, acesta este efortul de a se desprinde de el Însuși, de acea parte din sine care a comis Răul. Este un efort de purificare, dorința de a redeveni pur, prin despărțirea de Rău, o Întoarcere către Bine. Ori, acesta este atât un efort sufletesc, cât și o aspirație morală. Regretul este Întotdeauna un efort de restaurare a Eului. Regretul Înseamnă suferință, o suferință psihomorală care Închide persoana, este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aflat, cu surprindere, că Napoleon plecase în seara zilei de duminică. Direcția? Probabil spre golful Juan. De acolo, Parisul nu părea prea departe. începuse, ceea ce istoricii au numit „cele 100 de zile”. Un interval scurt, în care Napoleon a redevenit împărat. Bourbonii au fugit în Belgia, s-a format o nouă coaliție antifranceză ÎRusia, Anglia, Prusia, Austriaă, armata franceză a învins-o pe cea prusacă la Ligny. A venit, însă, catastrofa de la Waterloo. Acolo, s-au aflat față în față
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În aceași după-amiază, În sufrageria noastră, redevenea bărbatul scund, timid, În haine negre din poliester, cu guler de plastic. Autoritatea mătușii Zoë mergea În sens invers. La biserică era supusă. Pălăria rotundă și gri pe care o purta arăta ca un capăt de șurub, care o prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care să o servească și pe care să stea? Timpul mă încerca în fiecare secundă, în fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care tocmai intra. Era urmat de Marcela Plumbariu și de prietena sa niponă. Se uită lung la mine și un zâmbet începuse să-i îmbujoreze fața, dar fu înghiontită pe ascuns de Marcela, care îmi adresase o privire înveninată, și redeveni serioasă. Întorcându-se, îi aruncă lui Maritsu doar reproș din ochii săi. Aceasta din urmă, își coborî capul, dar și-l înălță imediat zicându-i ceva primei. Și așa a început cearta. Împăratul nu se sinchisea de aceste ciorovăieli, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar nu s-o considera eligibilă pentru vreun rang în armată sau pentru Senat! Mai știi? Întâlnește privirea ei mustrătoare și redevine sobru pe loc. Nu cumva să-și închipuie că nu o ia în serios! Nu și-ar mai putea răscumpăra vina nici măcar cu o decorație militară sau senatorială. — Poți să-i amendezi, să-i decazi din drepturi, continuă Livia înțepată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să dăltuiască ceva care să rămână pe veci al lui. Căci celelalte bunuri vor reveni unuia sau altuia după ce va muri. Numai acesta, odată al său, nu va înceta niciodată să-i apar țină. Pieptul i se umflă, respirația redevine precipitată. Știe bine că are spiritul și talentul să reușească. Își lasă brațul drept inert în jos, să se bălăbănească în voie. Dacă nu i-a fost hărăzit să și trăiască viața în desfătare, alături de femeia pe care nu va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]