3,182 matches
-
se comunică. O face pentru alții și o face pentru el. În limbaj se echilibrează o stare sufletească individuală și se organizează un raport social. Considerat în dubla sa intenție, se poate spune că faptul lingvistic este în aceeași vreme reflexiv și tranzitiv. Se reflectă în el omul care îl produce și sunt atinși, prin el, toți oamenii care îl cunosc. În manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare”219. Cele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în continuare este o rapidă trecere în revistă a modului în care poezia eșuează (parțial) în tentativa de a rămâne fidelă realității, de a fi, cu alte cuvinte pe de-a-ntregul tranzitivă. În primul rând, pentru că, dacă menținem opoziția tranzitiv/reflexiv în interiorul semnificației, așa cum ne obligă o minimă rigoare (ar fi cu totul inadecvat să vorbim despre tranzitivitate ca despre o dimensiune exterioară literaturii, din moment ce nu este exterioară limbajului), și nu uităm nici o clipă că funcția de reprezentare este una mediată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
zero poate fi cel mult fixat prin convenție, dar în practica literaturii putem spune cel mult că există texte care tind către el. Nu este însă mai puțin adevărat că „există două forme ontologice fundamentale de raportare la realitate, una reflexivă și alta tranzitivă, forme în care își are originea procesul de construcție a categoriilor individualității pe care le promovează poezia”221. În acest sens, putem vorbi, într-adevăr, despre întoarcerea realității în poezie, dar discuția se dovedește cu atât mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult problemele legate de sfera semnificației de cele ce țin de sfera referinței, conceptul de tranzitivitate lasă, într-un anume sens
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mari, când se vorbește de distincția între proză și poezie se are în vedere, de regulă, separarea între un discurs care este constituit, înainte de toate, dintr-o „succesiune de evenimente, de fapte” și un discurs care exaltă dimensiunea expresivă (sau reflexivă), excluzând, principial, posibilitatea comunicării. În acest ultim caz, caracteristic, dacă nu pentru întreaga lirică modernă, cel puțin pentru mitul teoretico-polemic impus de Hugo Friedrich, poetul este și unicul destinatar posibil al propriei opere. „Obscuritatea poeziei apare tocmai ca o consecință
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ar putea exista fără fundalul poeziei deviante, tipic moderniste, așa cum aceasta din urmă, la rândul ei, s-a afirmat în relație cu elocvența romantică. Fără perechea ei invizibilă, dar prezentă, poezia tranzitivă n-ar avea relevanță 240. Într-adevăr, poezia reflexivă, lirică, metaforică și ezoterică pare întrucâtva a fi fost „exilată”, astăzi, în subteranele poeziei realiste, tranzitive, întocmai după cum limbajul comun fusese alungat din scenă, ca „nepoetic”, de modernismul înalt. Un motiv în plus de a susține că un real folos
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale asumă suveranitatea individului ale cărui preferințe sunt date, exogene și nu fac obiectul preocupărilor teoretice, variante ale neoinstituționalismului sociologic și antropologic consideră că instituțiile modelează procesele noastre reflexive, modelează felul În care raționalitatea este percepută și exercitată. Alford și Friedland (1991) afirmă că a pune transformările instituționale pe seama indivizilor creați de acestea Înseamnă să ne Întoarcem la o concepție presociologică a individului. Instituțiile au creat, sacralizat și furnizat
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Boudon, R., Texte sociologice alese, București, Editura Humanitas, 1990. Bourdieu, P., Outline of a Theory of Practice, Cambridge, Cambridge University Press, 1977. Bourdieu, P., Les structures sociales de l’économie, Paris, Seuil, 2000. Bourdieu, P., Wacquant, L.J.D., An Invitation to Reflexive Sociology, Chicago, University of Chicago Press, 1992. Brinton, M.C., Nee, V., (eds.), The New Institutionalism in Sociology, Stanford, Stanford University Press, 1998. Burt, R.S., Social Contagion and Innovation: Cohesion versus Structural Equivalence, American Journal of Sociology, Vol. 92, 1987: 1287-1335
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Paideia, 1993. Vlăsceanu, M., Instituții și organizații, În Neculau, A., Psihologie socială. Aspecte contemporane, Iași, Polirom, 1996. Vlăsceanu, M., Organizațiile și cultura organizării, București, Editura Trei, 1999. Vlăsceanu, M., Organizații și comportament organizațional, Iași, Polirom, 2003. Wacquant, L.J.D., Towards a Reflexive Sociology: A Workshop with Pierre Bourdieu, Sociological Theory, Vol. 7, 1989: 26-63. Wasserman, S., Faust, K., Social Network Analysis. Methods and Applications, Cambridge, Cambridge University Press, 1994. Weber, M., Social and economic organization, New York, The Free Press, 1964. Weick, K.E.
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sau filosofiei politice este aceea de a conduce la creșterea gradului de înțelepciune în privința felului de a fi al oamenilor și politicii, înseamnă să distingem net între ceea ce este simpla opinie și cunoașterea autentică.41 Teoria politică înseamnă un discurs reflexiv asupra sensurilor politicii și a schimbărilor petrecute în politică, reflecție asupra conceptelor politice de bază: libertate, egalitatexe "„egalitate", democrațiexe "„democrație", dreptatexe "„dreptate", autoritate, puterexe "„putere", guvernarexe "„guvernare" (vezi Losco și Williams, 2003). Teoria politică este per se o abordare pluralistă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
mulțimea alternativelor este infinită, dar relația este tranzitivă. Chiar dacă mulțimea alternativelor este finită, relația de preferință rămânând tranzitivă, poate fi vidă în următorul mod să presupunem că. De aici. [d.1.x.5*]: Reflexivitate (Rf). O relație de preferință este reflexivă dacă și numai dacă oricare ar fi o alternativă x din S, aceasta se află în relație de preferință slabă cu sine. [d.1.x.6*]: Completitudine (C). O relație de preferință slabă este completă dacă și numai dacă, într-
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
d., atunci prima alternativă trebuie să fie preferată slab ultimei alternative din șir. [d.1.x.10*]: Un profil de preferință individuală ( )iR este o mulțime a alternativelor ordonată printr-o relație de preferință binară, i.e. relația de preferință este reflexivă completă și tranzitivă. [d.1.x.11*]: O regulă de alegere colectivă (RAC) este o relație funcțională f, în așa fel încât, pentru orice mulțime de profile individuale (câte o ordine pentru fiecare individ), este determinată o singură relație de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pentru fiecare individ), este determinată o singură relație de preferință socială [d.1.x.12*]: O funcție de bunăstare socială (SWF) este o regulă de alegere colectivă f care ia valori în mulțimea ordinilor pentru societate, i.e. relații de preferință socială reflexive complete și tranzitive. [d.1.x.13*]: O funcție de decizie socială<footnote Distincție introdusă de Sen în (1970a). O funcție de bunăstare socială este și o funcție de decizie socială, dar nu și invers. Pentru demonstrație, a se vedea Seidl (1975). footnote
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că funcțiile de decizie socială solicită tranzitivitatea preferinței sociale, în vreme ce funcțiile de decizie socială solicită doar aciclicitatea acestora. [t.1.x.1*]<footnote [t.1.x.1*] este lema 1*l din [Sen, 1970a, p. 16]. footnote>: Dacă R este reflexivă și completă, atunci o condiție necesară ca C(S,R) să fie definită pe X este aceea ca R să fie aciclică pe X. Demonstrație [t.1.x.1*]. Necesitate: Presupunem că R nu este aciclică, deci că există o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de alternative în X, pentru care. Din [o.1.x.1*] știm că dacă, atunci mulțimea de alegere este vidă<footnote Ceea ce arată că tranzitivitatea este suficientă pentru a avea o mulțime de alegere nevidă atunci când R este, de asemenea, reflexivă și completă. O implicație a [t.1.x.1*] este aceea că tranzitivitatea nu este necesară. footnote>. Este, de aceea, clar că, și în cazul nostru, mulțimea de alegere este vidă pe X, i.e. nu există nicio cea mai bună
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
x preferat strict lui y, nici y preferat strict lui x nu este determinat de exercițiul drepturilor individuale decisive, dar (C) toți indivizii au aceeași preferință, x este preferat strict lui y. În al doilea rând, fie R o extensie reflexivă, tranzitivă și completă a ordinii parțiale P (preferința strictă) definită în primul pas.” [List, 2003, p. 12]. Soluția este, așa cum am menționat mai sus, una de tip lexicografic: „Cele trei condiții (A), (B), (C) sunt enunțate în ordine lexicografică. Condiția
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pereche de alternative împreună cu tranzitivitatea, fie nici sxP y , nici syP x nu sunt determinate de exercitarea unui drept individual, dar (C) toți indivizii au aceeași preferință, x preferat strict lui y. [d.5.4.2*]: R este o extensie reflexivă, tranzitivă și completă a ordinii parțiale P (preferința strictă). [d.5.4.3*]: Condiția Pareto restricționată lexicografic ( rlP ). Pentru orice profil R din D, și toate perechile de alternative x și y, dacă [nu este cazul ca x să fie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ad hoc și post factum, adică încercări de a găsi explicații după ce datele concrete au fost culese și prelucrate sau după consumarea anumitor fapte ori evenimente. (Este ceea ce, în mod obișnuit, numim interpretare.) 3. Indiferent dacă teoria a fost elaborată reflexiv (doar pe baza unor minime date factuale) și anterior cercetării propriu-zise, cvasisimultan cu cercetarea (emergență) sau în urma efectuării acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
În profunzimea lucrurilor și să descopere relația dintre ele, cum și mărturisește În limba lui Împleticită și savuroasă: „Căci intrăm În adîncime Și dă tîlmăciri mulțime.” Primul element al acestei tîlmăciri este el (care de fapt este un eu), Înamoratul reflexiv, atent la opiniile tuturor („Foarte multă văz plăcere/La a tuturor părere”), fire „delicată și subțire”, hotărît să lege capetele firelor și să dea o judecată bună despre natura intimă a lucrurilor; nu Înainte Însă de a cerceta bine: „Nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe care le aflăm În toate poemele reflexive și evocatoare din epocă. Ele formează cadrul pastoralei tradiționale, cu ușoare mișcări de regie: introducerea, În primul rînd, a notei de mister și Întărirea decorului nocturn, schimbarea fusului orar. Este limpede că Heliade n-are simțul elementelor și nu leagă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vieții sale, el este dintotdeauna prizonier a ceea ce Malraux numea condiția umană, și dintotdeauna caută ieșiri din acest prizonierat. El e ființa care desmărginește orizontul, iar ceea ce-l ajută la desțelenirea limitelor e, fără îndoială, filosofia. Filosofia este un demers reflexiv, de interogare a lucrurilor cu scopul de a descoperi esența lor, tot filosofia este cea care permite omului să se pună și pe sine sub interogație: cine sunt eu? care este sensul vieții mele ? cum îmi asum eu condiția de
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
în mod variat conectate la teorii formale specifice, dar aspectul crucial este ca setul organizat de acțiuni: poate fi scris pe hârtie, învățat și repetat. Modelele sunt puse în practică de indivizi în situații specifice. Avem în vedere aici "practicianul reflexiv" a cărui practică este un proces intuitiv și creativ. O categorie importantă de trăsături ce definesc munca asistentului social este reprezentată de trăsăturile personale. Trăsăturile și calitățile acestea se dezvoltă în timpul experiențelor lui. Uneori aceste calități reprezintă talentele personale, acestea
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
izolarea cercetărilor preocupate în mod prioritar de dezvăluirea formelor de alteritate economică. Acestea sunt așadar abordate în mod constant cu referire la capitalism (la societățile "moderne", industriale etc., în funcție de denumiri), ceea ce înseamnă că diversele enunțuri teoretice sunt supuse unei verificări reflexive imposibil de dus la bun sfârșit, de vreme ce această verificare este complicată de decupajele epistemice și condamnată să confrunte materiale și abordări eterogene. Această reflexivitate necesară îi constrânge pe antropologi să nu rețină din societățile "moderne" din centrul sau de la periferia
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
speculativă: fațeta raporturilor sociale care îl desemnează se pretează de fapt, ca și altele, la o practică descriptivă care îl autonomizează și se inserează într-un proces științific de alterizare. Pentru a rezolva dilemele care rezultă de aici, noile incantații reflexive ale antropologiei nu sunt de prea mare ajutor, deoarece tind, pe de o parte, să fie utilizate pentru a reintegra structurile epistemologice, chiar și pe cele radicale, într-o expectativă disciplinară nealterată, iar pe de altă parte, ele sunt resorbite
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
relaxată, mai securizată și mai plăcută alături de ceilalți. a. Ascultarea activă Este o atitudine foarte utilă atât în rezolvarea propriilor conflicte (conflicte interne/intrapersonale), cât și în medierea conflictelor. În acest caz vorbim de acel tip de ascultare atent, empatic, reflexiv, bine intenționat. Poate fi folosit: • pentru informare: obținem de la interlocutor percepția/ imaginea pe care o are asupra situației create, modul cum se situează pe sine în contextul relațional creat. • ca suport moral, emoțional (întru liniștirea celuilalt): îi arătăm celeilalte părți
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]