1,273 matches
-
postmodernismul poate fi chiar numele schimbării în interiorul modernismului. În acest sens, Steven Connor 184 observă sinuozitatea gândirii hassaniene, care merge de la negarea rupturii totale dintre modernism și postmodernism, până la interpretarea postmodernismului mai curând în termenii opoziției cu modernismul decât ca "reformulare" a acestuia. Astfel, o convingere care pare a traversa majoritatea lucrărilor sale este aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185, care se va nuanța și mai mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
variabile (de exemplu, în cazul unui fluid ideal - inviscid - ele demonstrează faptul că accelerația, adică rata de modificare a velocității este proporțională cu gradientul presional (vezi și http://en.wikipedia.org/wiki/Navier Stokes equations). Acestea sunt ecuații ale momentumului, o reformulare a relației velocitate presiune și au următoarele avantaje: velocitatea și presiunea (mărimi fizice) pot fi direct calculate; metoda este aplicabilă în 2-D și în 3 D; condițiile de contur sunt ușor de intodus în problemă. Dezavantajele sunt reprezentate de faptul
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Învățați pe angajați să lupte pentru ideile lor. Este un mod eficient nu numai de a scoate la iveală noi idei și opțiuni, ci și de a le explora ramificațiile. Supunerea ideilor la o dezbatere aprinsă ajută, de asemenea, la reformularea lor prin procesul de invenție-extensie. Mai mult, lupta pentru propriile idei Îi obligă pe oameni să-și „facă temele”, să reflecteze asupra conceptelor proprii și să fie mai originali În gândire. Cele mai bune companii nu evită conflictul, ci Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
depinde de acceptarea (sau nu) și a unei astfel de perspective. 4. Literatura europeană și universală: o nouă perspectivă comparatistă Literatura comparată care n-a avut niciodată, în treacăt fie spus, un statut foarte precis cunoaște în ultimul timp noi reformulări și definiții. Se vorbește de un nou spirit comparatist, vechea, tradiționala accepție a literaturii comparate, concepută ca simplă disciplină academică, nu mai dă satisfacție. Sunt formulate noi obiective și imaginate noi metode. Se desprind, în mare, două categorii de noi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și deducție, în funcție de existența și experiența tuturor literaturilor. Nu discutăm acum problema competenței universale și nici a cercetării în echipe pe domenii specializate, ci doar operativitatea, din punct de vedere comparatist, a criteriilor universale. Ceea ce duce în mod direct la reformularea și la redefinirea conceptului tradițional nu numai de literatură europeană, dar și de literatură universală. După cel de al doilea război mondial este, în principiu, unanim admis că în conceptul de literatură universală intră toate literaturile lumii, inclusiv literaturile africane
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
avertisment la adresa suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție autoironică a ceva de dinainte, ci și o repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
învață numai în momente de criză, de cotitură. Mezirow nu este așa de radical, ci explică mai nuanțat procesul învățării ca pe o succesiune ciclică de secvențe: experiența, incapacitatea de a mai face față cu succes rolurilor sociale de îndeplinit, reformularea, reconstrucția propriei concepții asupra realității și a locului său în această lume, reintegrarea în societate dintr-o nouă perspectivă. El vede aceste transformări graduale ca pe un proces de dezvoltare, de emancipare, noile perspective fiind în mod progresiv mai inclusive
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învață numai în momente de criză, de cotitură. Mezirow nu este așa de radical, ci explică mai nuanțat procesul învățării ca pe o succesiune ciclică de secvențe: experiența, incapacitatea de a mai face față cu succes rolurilor sociale de îndeplinit, reformularea, reconstrucția propriei concepții asupra realității și a locului său în această lume, reintegrarea în societate dintr-o nouă perspectivă. El vede aceste transformări graduale ca pe un proces de dezvoltare, de emancipare, noile perspective fiind în mod progresiv mai inclusive
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
țările din centrul și sud-estul Europei, acest fapt datorându-se În bună măsură și punctelor de pornire diferite ale reformelor inițiate 1. În majoritatea acestor țări, au existat două sau chiar mai multe valuri de reformă, eșecurile, succesele temporare și reformulările măsurilor de reformă constituind dovada inexistenței unui model de bună practică În ceea ce privește procesul de modernizare. Acest fapt poate fi pus și pe seama unui complex de variabile, a căror analiză are mai mult relevanța unui studiu de caz și nicidecum a
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
se bazează pe valori și că nu este suficient să fie stabilite într-o formă scrisă, ca lex lata, ci trebuie să fie garantate prin recunoașterea de către drept a existenței în paralel a unei lex ferenda, care să arate necesitatea reformulării lor și apariției unor noi drepturi. Asta înseamnă că drepturile sunt într-o evoluție constantă, ridicând în permanență noi întrebări, fiind o provocare la adresa opiniei tradiționale." (M. A. Sinaceur, Islamic Tradition and HR în Philosophical Foundations of HR, Paris, U
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de la simplu la complex, de la omogen la eterogen. Ea nu este întâmplătoare sau ciclică, ci progresivă. i) Adaptabilitate schimbarea e acompaniată de o mai bună adaptare a sistemului la mediu. Fiecare dintre aceste idei atrage obiecții care vor conduce la reformulări teoretice variate. Printre cele mai cunoscute critici, enumerăm: faptul că schimbarea nu este universală, ci există o mare varietate și eterogenitate, constatate empiric, ale comunităților, civilizațiilor (argument relativist); faptul că schimbarea nu e uniliniară, de la simplu la complex sau de la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu provine din nu știu de pătură resentimentară, motivată cumva a-și revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu indică obscure servituți, cu atît mai puțin polițe la eventuale presiuni venite dinspre un mental încă așa de marcat colectivist. Spun aproape, deoarece din nou
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
judicativului regulativ: "retragerea timpului" / 395 6.3. Fenomenul inflației de autorizare și sfera publică / 403 Note finale / 409 Indice bibliografic. Lucrări citate și consultate / 413 Abstract / 421 Résumé / 423 Rezumat / 425 Notă asupra ediției Lucrarea de față are drept scop reformularea problemei logice și filosofice a judecății după exigențele unei descrieri și apoi ale unei reducții fenomenologice. Am folosit de-a lungul timpului, în unele texte publicate, termeni (de exemplu: "dictatura judicativului", "judicativ constitutiv", "formalizarea logos-ului" etc.) și chiar unele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dezvoltarea unor mișcări sociale transnaționale (inclusiv teroriste) și, în general, comprimarea spațiului și a timpului din punctul de vedere al implicațiilor lor sociale, într-un sfârșit simbolic, dacă nu al istoriei (teza lui Fukuyama), atunci cel puțin al geografiei (în reformularea lui Paul Virilio). În perspectivă, intensificarea interacțiunilor transnaționale, uniformizarea limbajului comunicării la nivel global și uniformizarea stilului de consum constituie pilonii genezei în derulare a unei societăți globale. În lumina operaționalizării ei pe baza dimensiunilor de manifestare și a reprezentării
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
Generalizarea lui Burzio Generalizarea lui Burzio (1986: 178) − Un verb care nu atribuie un rol tematic subiectului nu atribuie Caz (acuzativ) obiectului, și invers − a constituit un punct de interes/de pornire în multe studii. Generalizarea a fost supusă unor reformulări și unor ajustări, dar a fost și contestată. Belletti (1988) nuanțează generalizarea formulată de Burzio. Folosind date din limba finlandeză, în care Cazurile au realizări morfologice specifice − obiectul marcat cu acuzativ are citire definită, iar obiectul marcat cu partitiv are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din ce în ce mai apăsat la vitalitatea religiilor, capabile să reacționeze creator la delocalizările pricinuite de globalizare, să ofere sens individului și comunităților pe drumul traumatizant al modernizării. Potrivit lui Clifford Geerz, atenția cercetătorilor trebuie să se îndrepte astăzi către procesele de transformare și reformulare ale fiecărei religii în momentul în care ea pătrunde, de voie sau de nevoie, în perplexitățile și dereglările vieții moderne. în Encyclopédie des religions, Jean Baubérot se simte totuși dator să sublinieze, pe de o parte, că procesul de secularizare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
defini, convențional, ca un ansamblu de activități prin care se asigură resursele materiale necesare desfășurării tuturor activităților în cadrul unei autorități contractante de care aceasta are nevoie pentru a-și putea atinge obiectivele. Însă se impune și în achizițiile publice o reformulare a domeniului care deschide calea spre o abordare globală, coerentă, oferind posibilitatea de integrare a „fenomenelor” din domeniul achizițiilor publice cu celelalte domenii. Abordarea sistemică a domeniului achizițiilor publice evidențiază elementele componente ale acestuia și relațiile care se stabilesc între
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
mai privește pe terapeut ci drept în fața lui) - Este vorba despre ambianță. Tuturor le este teamă să nu fie concediați și se uită urât unii la alții. (Pacientul este centrat pe situația pe care o descrie, terapeutul își ameliorează empatia). Reformulare Reformularea poate fi de trei tipuri: repetiție, precizarea termenilor și formularea ipotezelor. Repetiția este, într-o oarecare măsură, „metoda papagal”: terapeutul verbalizează cuvânt cu cuvânt, cât mai exact posibil, ceea ce spune pacientul. Acesta ascultă ceea ce tocmai a spus, ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
privește pe terapeut ci drept în fața lui) - Este vorba despre ambianță. Tuturor le este teamă să nu fie concediați și se uită urât unii la alții. (Pacientul este centrat pe situația pe care o descrie, terapeutul își ameliorează empatia). Reformulare Reformularea poate fi de trei tipuri: repetiție, precizarea termenilor și formularea ipotezelor. Repetiția este, într-o oarecare măsură, „metoda papagal”: terapeutul verbalizează cuvânt cu cuvânt, cât mai exact posibil, ceea ce spune pacientul. Acesta ascultă ceea ce tocmai a spus, ceea ce-i focalizează
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și expresii inutile („dacă am înțeles bine”, „Ați spus mai înainte...”). Ii este teamă ca pacientul să nu fie iritat de aceste repetiții, lucru care nu se întâmplă aproape niciodată! A nu repeta exact ceea ce spune pacientul diminuează considerabil impactul reformulării: - terapeutul riscă să „traducă” în mod diferit ceea ce pacientul verbalizează; - pacientul își focalizează atenția asupra formulării și asupra terapeutului mai degrabă decât asupra trăirii sale. A relua cuvânt cu cuvânt ceea ce spune pacientul permite o bună recentrare a terapiei în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o va face împreună cu pacientul. Rezumatul In cadrul metodei celor 4R, rezumatul este o reformulare lărgită. El permite: - obținerea unor comentarii din partea pacientului, ceea ce favorizează relația colaborativă; - stabilirea faptului că o listă de probleme are un început și un sfârșit; - verificarea faptului că pacientul și terapeutul sunt pe „aceeași lungime de undă”, că înțeleg lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în ce situație ne aflăm, deci centrează pacientul asupra problemei care trebuie tratată, ceilalți „R” decurgând din acesta. Dar cei 4R pot fi folosiți indiferent de ordine. Un terapeut poate întări, apoi reformula, recontextualiza și rezuma, poate utiliza mai multe reformulări sau recontextualizări pe rând... Acești „4R” sunt patru note a căror utilizare flexibilă construiește o frumoasă melodie relațională. Experiența demonstrează că este important să aplicăm metoda în manieră pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apoi reformula, recontextualiza și rezuma, poate utiliza mai multe reformulări sau recontextualizări pe rând... Acești „4R” sunt patru note a căror utilizare flexibilă construiește o frumoasă melodie relațională. Experiența demonstrează că este important să aplicăm metoda în manieră pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie adaptat conținutului discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
centrează pacientul asupra gândurilor sale și asupra a ceea ce resimte acesta mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul. De exemplu: Pacientul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! Terapeutul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! (Reformulare). Ce vă trece prin minte atunci când spuneți că ea nu va mai reveni niciodată? (Evidențierea gândurilor automate). Pacientul - N-aș putea trăi fără ea! Terapeutul (începând interogarea socratică) - N-aș putea trăi fără ea! (Reformulare). Pe o scală de la 0
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu va mai reveni niciodată! (Reformulare). Ce vă trece prin minte atunci când spuneți că ea nu va mai reveni niciodată? (Evidențierea gândurilor automate). Pacientul - N-aș putea trăi fără ea! Terapeutul (începând interogarea socratică) - N-aș putea trăi fără ea! (Reformulare). Pe o scală de la 0 la 100, unde vă situați când spuneți că n-ați putea trăi fără ea? 0=cred că voi reuși perfect să trăiesc fără ea, 100=nu voi reuși deloc, cu toate pozițiile intermediare posibile? (Evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]