60,360 matches
-
umezise mult lăsînd să se prelingă o zeama neagră, pestilențiala. I-am spus să nu mai fumeze Hondurasul ăla împuțit, și i-am oferit o havana, atît de jinduita de toți, în ciuda interdicției naționale, ori tocmai de aceea... M-a refuzat. Pe urma Peter s-a aplecat la urechea celuilalt și i-a spus ceva. Al doilea, pe care îl chema Willy, ascultase cu multă luare aminte explicația, ce-o fi fost, pe urmă se apropiase de mine și, prin semne
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
democratic din istorie a fost și a rămas ținta unei contestații exagerate, lipsite de obiectivitate și, filosofic, precară. Murti-bingismul este creația intelectualilor nemulțumiți de liberalismul burghez. Că fascism sau comunism, murti-bingismul este produsul imaginației și fantasmelor unor intelectuali care au refuzat, cu o încăpăținare nemaipomenită, evidență: și anume că nici o orînduire n-a rezolvat într-o măsură mai mare decît aceea burgheza problemele materiale și morale ale oamenilor. Sfîrșitul istoriei, de care vorbea Fukuyama, chiar aceasta înseamnă. Rămîne o enigmă de ce
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
asta, puțin mai încolo. Recitit azi, Epistolarul nu pune în paranteză regimul în care au fost scrise aceste, să le zic, Scrisori persane ale ceaușismului, ci îi sapă credibilitatea. Ele mărturisesc despre o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale adevărului, pun idolii la îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului. Acum, Epistolarul mi s-a părut o carte înseninătoare, un
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
ale ceaușismului, ci îi sapă credibilitatea. Ele mărturisesc despre o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale adevărului, pun idolii la îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului. Acum, Epistolarul mi s-a părut o carte înseninătoare, un duel colectiv între oameni politicoși, cu o certă doză de umor, voluntar sau - uneori - involuntar. Un asemenea duel ar mai fi posibil azi
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
Mircea Daneliuc. L-am descoperit, pe acest mare regizor al istoriei filmului românesc, mai plin de amărăciune și de exasperare că oricînd. Se află la sfîrșitul unor filmări, care s-au desfășurat "în condiții mai grele decît în studenție!"... Daneliuc refuză să se mai dezlănțuie în diatribe; a ajuns la concluzia că, "într-o țară în care opinia publică nu există", ele nu ar avea nici un efect, decît, cel mult, amuzamentul galeriei... În toată tristețea asta, e și un lucru bun
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
imaginarului. E o reacție a negativului la negativ. O reacție debordanta, patetica, la adresa unei lumi, a unor instituții și moravuri alienante, impuse de regimul totaltiar ce voia să reformeze înseși temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care o refuză, silindu-se a-i lua locul. Formulă psihică a respingerii realului aberant o reprezintă acele sentimente existențiale revelatoare despre care vorbea Heidegger, precum plictiseală, anxietatea, disperarea, caracteristice pentru un univers moral asumat, un univers al obstacolelor, al frămîntărilor și decepțiilor
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
comedianților). Comediei umane i se adaugă una cosmică. Absurdului subiectiv al retoricii găunoase i se adaugă absurdul obiectiv al cataclismului ontologic: "chiar în clipa aceea cînd frații urcați pe butoaie/ în piață/ predicau în deșert/ albiți de salivă prostimii mojice/ (refuzînd să învețe și astfel să iasă din starea/ de dobitoc somnolent, de catîr/ și să-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cu întregul, aventură e ea însăși un întreg, "o insulă în marea vieții" cum o numește Simmel, pentru că își determina singură începutul și sfîrșitul, declarîndu-si independența față de momentul anterior sau ulterior. Vine din senin și nu își reclamă urmări, pentru că refuză să fie "parte a unui continent". Și totuși, abia această insulă ne atrage atenția asupra continentului. De îndată ce e recunoscută și asumată de sine, aventură e asimilată în urzeala narativa a vieții noastre: exteriorul ei se lasă cuprins de interior. Tocmai
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
pentru soluționarea parțială a problemei țărănești ci și propensiunii sale spre cezarism și a unei domnii personale, autoritative. Sigur, pînă în 1920, după semnarea tratatelor de pace la Paris, România Mare devenise o realitate fizică impunătoare. Dar Ionel Brătianu a refuzat să pună în aplicare, crede autorul, cerințele fundamentale ale concilierii naționale interne (cu minoritarii care reprezentau peste 28% din totalul populației țării) și chiar internaționale, pregătind, astfel, calea spre dezastru. E și opinia pe care am aflat-o în amintită
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
cu imaginile televizate ale telefoanelor erotice. Acelea care-ți revelează, în secundar, cât de puțină varietate oferă domeniul, ce monotonie, puțină imaginație îngăduita acolo unde face lege instinctiva necesitate. A te împăca, a conviețui cu visele tale cele mai rele, refuzându-le orice caracter de premoniție și chiar când își permit ignominia de a te aruncă în conflicte cu defuncții și, desigur, venerații părinți ori te pun în situații de scandaloasa intimitate cu cine n-ai gândit, este semnul puterii câștigate
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
ședea pitita după un scaun peste care atîrnă o rochie... Cînd dăduseră de ea, în timp ce femeia urlă în chinurile facerii și voiseră s-o alunge... O fetiță de 4 ani să nu vaza o asemenea oroare. Nu izbutiseră. Încăpăținata, fetița refuză să plece. Era numai curiozitate, cu viitorul ei înainte gata încărcat, gata suprasaturat de întîmplări și evenimente, cu foamea ei de a înregistra tot ce vedea și de a păstra în memorie lucrurile... pentru cine? nu se știa, desi acum
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
Bosnia și care îl repudiază pe copilul din burtă ei că pe un odios intrus, ca pe un violator intern, la fel de autoritar și nerăbdător că violatorii propriu-ziși. "Istorisirea" ne prinde în patetismul sau dezlănțuit, fiind realizată cu arta. Femeia violată refuză să dialogheze și în cele din urmă dialoghează inutil cu o americancă de la un centru medical al NATO. Între ele există o prăpastie. Prima își strigă deznădejdea, în timp ce a doua îi acordă... asistență psihiatrică, folosind în mod mecanic cunoștințele conspectate
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
sau "istorist"), poziția critică față de structuralism (prin reluarea dialogului cu textul pe care acesta îl întrerupsese), aspirația spre o lume care să stea sub semnul, plăcerii "narativității", ironiei, pluralismului și, nu în ultimul rând, al "formelor deschise". Asemeni barocului, posmodernismul refuză "închiderea", "delimitarea", lăsând, tot timpul, "lista deschisă". Și pe bună dreptate: nu spunea oare Flaubert, în epistola sa către Louis Bouilhet, că nu există prostie mai mare decât dorința de a încheia ("la bêtise consiste à vouloir conclure")? Notațiile din
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
să recunoaștem, la cotele celui cuprins în replică unui Bernard Shaw proaspăt întors din Uniunea Sovietică: "Foamete în Rusia? Dar am mâncat excelent la Moscova!" sau al "sinistrei declarații" din 1935 scitate de Alexandru Călinescut a lui André Malraux, cănd refuzase, în calitate de membru al comitetului de lectură de la Gallimard, tipărirea cărții despre Stalin a lui Boris Suvarin, spunând: Cred că aveți dreptate, dumneata, Suvarin, și prietenii dumitale, însă eu voi fi alături de voi atunci când veți fi cei mai puternici"), îl face
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
în urmă indezirabil pentru regimul comunist, un regim al mistificării. Dar Dorin Tudoran incomodează pe aproape toată lumea. El nu se solidarizează euforic nici cu anticomuniștii, pentru a sărbători prăbușirea comunismului, ci îi privește critic și pe ei. În orice împrejurare, refuză să se îmbete cu iluzii. Inclusiv pe șine se judecă exact, cu o obiectivitate inumana, ceea ce inspiră respect, dar și teama și chiar un fel de aversiune, ca un indiciu că judecătorul nu va face nimănui vreo concesie. Până și
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
inaccesibil. Nostalgia era boală celor plecați, pentru care întoarcerea nu era posibilă: soldați și marinari, prizonieri, sclavi. Soarta lor, odată căzuți la pat cu această boală, era de cele mai multe ori pecetluita: moartea, uneori prin blîndă, treptată stingere a pacientului care refuză să mai trăiască privîndu-se de alimente și băutură, alteori prin extremă violență, sinucideri spectaculoase, cu repetate și disperate lovituri îndreptate împotriva propriei persoane. Medicii se temeau de această maladie a memoriei și a imaginației totodată, socotind-o contagioasă și imposibil
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
la emancipare (traducere C. Litman, Ed. Hasefer, București, 1996, pp. 240-241) Carol Iancu atrage atenția asupra broșurii, citând câteva segmente mai avântate: "Dacă prințul Bismarck are dreptul să expulzeze pe iezuiți și pe socialiști, Slavici se întreabă de ce li se refuză românilor aceeași atitudine față de evrei, care reprezintă ao conjurație contra societății moderneă. ăNoi nu-i persecutam pe socialiști fiindcă avem mai puțini decât Germania, dar putem persecuta în anumite întrebări pe evreii pe care îi avem mai mulți decât îi
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în paralel o intensă activitate publicistica și de critică plastică, în presă și la radio-televiziune. Publică la Editură Meridiane (1966), volumul de estetică intitulat Culoarea - suflet și rețină. În 1968 i se conferă ordinul "Meritul cultural", decorație pe care o refuză, ca protest pentru politica culturală oficială. În 1969 e nevoit "să se transfere" în Occident și să ceară azil politic. În prezent trăiește la Gallese, provincia Viterbo, în Italia. Din 1969 expune în Italia și în străinătate; invitat de două
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
publice care s-o întreacă în direcția credibilității și a simpatiei în masă ("Ana te iubim..."). În vîrtejul de pătimi ațintite spre achiziții și spre deținere de privilegii, ea constituie o excepție fericită, un reper de consecventă și austeritate. A refuzat îndărătnic posturile și rangurile, s-a angajat să nu participe la tîrgul plasării de miniștri, directori, șefi de cabinet, s-a retras în mijlocul Alianței Civice, o asociație cu o structură aparte, avînd țelul de a ființă că o instanță de
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
ineditului. Abia după obținerea în chinuri a explicației transparente, ca normă etică și estetică - ambiție crucială! - se deschide o pîrtie a improvizației și a nedefinitului, cum prezice subtil ea însăși într-o maximă din Spaimă de literatură: "Există poeți care refuză să comunice și alții care rămîn secreți chiar în cadrul comunicării. Și mai exista misterul în stare să precipite dincolo de senzația celorlalți că au înțeles totul". Perfecțiunea simplității spre care tinde, epurînd epitetele inutile, măștile stilistice, substituirile, adăpostește o capcană, o
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
statut al drepturilor minoritarilor. Această a fost condiția expresă, formulată de marile puteri, a recunoașterii revenirii sau venirii noilor provincii la patria mama. Dar Ionel Brătianu, incontestabil făuritorul României Mari, nu se împacă deloc cu aceste condițiuni (de altfel, a refuzat să semneze, de aceea, tratatele de pace, părăsind Conferință, venind, apoi, Vaida-Voevod care le-a semnat în numele țării) și le va ignora. Să mai adaug faptul nefericitei distribuții minoritari-majoritari. Minoritarii erau concentrați în mediul urban iar majoritarii în cel rural
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
cînd moare pe neașteptate) a fost conducătorul de fapt al țării, mai puternic fiind decît chiar regele Ferdinand, a procedat prin nesocotirea indicațiilor condiționate ale Conferinței de la Paris. Dl. Sorin Alexandrescu numește asta, pe drept, "cecitatea" lui Brătianu. El a refuzat, cu superbie, autonomia regionalista, înfăptuind repede (prea repede) centralizarea integrală a țarii prin legi, reforme, legea învățămîntului din 1922, instituții. E adevărat, crede autorul nostru, prin această "cecitate" s-a înfăptuit unificarea politică a țării, încît guvernarea liberală din 1922-1926
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
și demnitarii din Consiliul de Coroană n-au avut alternativă, decît supunerea. Sînt documente și informații care atestă că sovieticii erau înțeleși cu ungurii și bulgarii pentru a ne atacă simultan pe trei fronturi, în cazul cînd România ar fi refuzat ultimatumul. Și un război pe trei fronturi România nu avea mijloace să ducă. În condițiile vitrege date, cedarea, de tipul strategiei brîncovenești, a fost singura alternativă posibilă. Țară s-a împuținat tragic, dar și-a păstrat statalitatea. Și regele a
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
la complexul politic regățean și a suferit de țară refuzului de a accede (cînd a fost solicitat) la asumarea răspunderii politice în stat, altfel spus un refuz al acțiunii. Să citez: "Moralitatea lui este mai presus de îndoială - el a refuzat toată viața orice act moralmente suspect- dar aceasta moralitate a constat aproape întotdeauna în tăria de a nu face ceea ce făceau ceilalți, nu în curajul de a combate ceea ce făceau aceștia... Maniu mi se pare, retrospectiv, un politician nu atît
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
fi însemnat să mint, cu bună știință, si nu eram în stare. Nu din virtute, nu din "eroism", nu din rigoare etică excesivă! Mă aflu la vârsta când eroii de dupa furtuni îmi produc ilaritate. Pur și simplu nu puteam: mă refuză hârtia. (Ceea ce, după cum se vede, înseamnă că am incercat). Și astfel, cum cărți din categoria artei pure nu știu să scriu, cărți cu "pile" (în care cititorul, după descifrarea a 50 de pagini căznite, află că nu se gaseste brânză
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]