1,252 matches
-
evenimente celebre. Cercetători precum Paul Mus și Mircea Eliade susțin că stūpele sunt un simbol cosmologic. Inițial, fiecare stūpa păstra o relicvă a lui Buddha, care avea darul de a însufleți monumentul. Cu timpul, stūpele vor fi folosite și pentru relicvele sfinte ale arhaților. Aceste construcții se mai numesc și dhatugarbha sau, în păli, dagoba. Este posibil ca denumirea de „dagoba”, folosită în Srī Lanka, să fie la originea unui alt termen foarte cunoscut al civilizației orientale, pagoda. O dată cu regele Aśoka
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în păli, dagoba. Este posibil ca denumirea de „dagoba”, folosită în Srī Lanka, să fie la originea unui alt termen foarte cunoscut al civilizației orientale, pagoda. O dată cu regele Aśoka, cultul stūpelor s-a răspândit în întreaga Indie. Călugării disprețuiau cultul relicvelor, ei păstrând în amintire cuvintele lui Buddha de a nu venera persoana, ci mesajul. Unele școli se opuneaucu tărie acestui lucru, văzând cum devoțiunea credincioșilor făcea din Buddha o ființă divină. Dar în ciuda acestei opoziții - sau poate tocmai datorită acesteia
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
față de cauze umanitare, ecologice și, în plus, de apărare și de ilustrare a acelei categorii particulare rebotezate cu numele de minoritate. Aceeași explicație este valabilă și pentru respingerea preceptelor religioase apartenențelor ca și pentru ironia față de identificarea națională prin cultivarea relicvelor. Ignorînd total elgeanțele circumscrise durabil unui teritoriu sau unui statut politic, această regulă de viață privilegiază apartenențele colective efemere. Ea nu se opune ferm participării civice și electorale, dacă e să credem sondajele care arată că participarea se relevă a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
prin șirul domol al zilelor, era uneori și ea gata să plângă! Din vara aceea, viața bunicii mele mi-a dezvăluit fațete noi, neașteptate. Și, mai ales, mult mai personale. Înainte, trecutul i se rezuma la câteva talismane, la câteva relicve de familie, ca evantaiul de mătase care îmi amintea de o frunză subțire de arțar sau ca faimoasa „poșetuță de pe Pont-Neuf”. Conform legendei familiale, fusese găsită pe podul amintit de către Charlotte Lemonnier, atunci în vârstă de patru ani. Alergând prin fața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț, cu un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un strigăt de bucurie, arătându-le tuturor cronometrul: „Un minut cincisprezece secunde!” Era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
post de radio, ci însăși vremea noastră. Tot ce spusesem, scrisesem, gândisem, combătusem, apărasem, tot ce iubisem, urâsem, evitasem - toate acestea aparțineau acelei vremi. Noi rămâneam în fața vidului, ca niște personaje de ceară dintr-o colecție de curiozități, ca niște relicve ale unui imperiu defunct. În trenul care mă aducea la Paris, am încercat să dau un nume tuturor anilor petrecuți departe de Saranza. Exilul ca mod de existență? Nevoia obtuză de a trăi? O viață pe jumătate trăită și, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deoarece societățile și indivizii folosesc riturile și miturile În mod creativ și flexibil, descompunând complexele mitico-rituale În unități mai mici, cu care reconstruiesc permanent configurații noi: spre exemplu, pelerinajul implică elemente ale riturilor magice (purificări, acte divinatorii, vindecarea magică, utilizarea relicvelor etc.), ale sacrificiilor și ofrandelor, ale riturilor de trecere (inițieri și probe de consacrare) și ale sărbătorii. De asemenea, miturile eroice conțin structuri epice din miturile cosmogonice, escatologice și etiologice. Pentru a permite Înțelegerea morfologiei complexe a acestor constructe simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
De la cuvinte la concepte" De la amurgul mitului...tc "De la amurgul mitului..." Cuvântul mit nu este un termen neutru, creat de savanți pe baza identificării fenomenelor denumite de acesta și a analizei riguroase a caracteristicilor specifice. Dimpotrivă, el este un termen-„relicvă”, un termen pe care civilizația europeană și, odată cu ea, cercetarea științifică l-au preluat dintr-o cultură percepută la momentul „fabricării” acestui concept drept exotică - este vorba despre Grecia antică. Pentru gânditorii greci, termenul mythos nu a fost Însă un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pp. 7-10; B.I. Mullahi, 2003, vol. XI, p. 732; S. Price și E. Kearns, 2003, p. 451). Elementul comun În toate aceste manifestări este expunerea publică (pentru a fi văzut, adorat, respectat) a unui simbol consacrat (religios sau laic). Atât relicvele sfinte, cât și regele sau steagul breslei sunt aduse În spațiul public, pentru a fi astfel accesibile, pentru a facilita comunicarea cu ele, pentru a permite (În plan magic) transferul de puteri sau valori consacratoare dinspre unitățile constitutive ale procesiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al celebrării și primul moment În care puterea Își asociază prezența marelui eveniment liturgic. Monarhul intră În biserică, iar corul și Înaltul cler cântă imnul axion („vrednic este”). După cântarea Întru slava sfintei (slavoslovia), alaiul Întreg iese, iar racla cu relicva este dusă În curte de către patru preoți. Acesta este Începutul celebrării publice: racla sfintei Înconjoară de trei ori biserica, fiind urmată de alaiul condus de principe și de mitropolit (R. Păun, 2007, pp. 104-105). Această sinteză, bazată pe descrieri de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ai clerului și ai instituțiilor Puterii, unități militare, grupuri de sportivi, alte categorii implicate În defilare (pompieri, poliție, elevi etc.), artiști (cântăreți, dansatori, muzicieni, oameni de circ). Mulțimea participanților este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume colorate - care trimit cel mai adesea la imaginile consacrate de tradiție ale reprezentanților „arhetipali” ai comunității). Această mobilizare dezvăluie „puterea demonstrativă a spectacolului unei colectivități
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
organizatori. Acest lucru se poate realiza printr-un travaliu simbolic În interiorul unei procesiuni sau parade consacrate sau prin dublarea acesteia printr-o manifestare paralelă. Prima situație poate fi exemplificată prin ambiguitățile procesiunilor religioase. Astfel, Ashley (2001, pp. 55-59) subliniază vulnerabilitatea relicvelor și imaginilor sacre „scoase” din mediul monastic (unde accesul era strict reglementat): documentele istorice arată că, pe durata procesiunii, obiectele sacre puteau genera fie momente de exaltare, vindecare sau pedepsire de tip magic, fie acte de contestare și profanare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interioare. Centrul sacru este frecvent asociat cu o „urmă” concretă a revelației puterii divine. Povestirile despre miracolul inițial nu sunt suficiente pentru a-i asigura o permanentă actualitate. Puterea sacră este și trebuie perpetuată și „arătată” În obiecte. Așa apar relicvele. Aceste obiecte sacre au câteva caracteristici comune. Întâi, ele sunt În mod intrisec umane, deoarece reprezintă fie rămășițe ale unor oameni, fie lucruri făurite de oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perpetuată și „arătată” În obiecte. Așa apar relicvele. Aceste obiecte sacre au câteva caracteristici comune. Întâi, ele sunt În mod intrisec umane, deoarece reprezintă fie rămășițe ale unor oameni, fie lucruri făurite de oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de cult sunt considerate miraculoase, fie prin asocierea cu anumite evenimente, fie pentru că ele evocă admirația și credința. O a treia caracteristică a relicvelor și imaginilor venerate, În contrast cu locul sacru, este mobilitatea lor” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lucruri făurite de oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de cult sunt considerate miraculoase, fie prin asocierea cu anumite evenimente, fie pentru că ele evocă admirația și credința. O a treia caracteristică a relicvelor și imaginilor venerate, În contrast cu locul sacru, este mobilitatea lor” (M. Nolan, S. Nolan, 1989, pp. 160-161; A. Morinis, 1992, p. 6; J.S. Strong, 1987, vol. XII, pp. 275-281). În speranța de a perpetua miracolul inițial, pelerinii „descompun” locul sacru În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1987, p. 399) relevă rolul „furtului”, al acțiunii subversive. Astfel, Încălcând anumite interdicții fixate de oficianții ritului, pelerinii speră să spargă monopolul acestora asupra centrului și să ia cu ei „acasă” (prin atingeri secrete, rupere, spargere) ceva din materia sfințită. Relicvele devin obiectul unei mai mici sau mai mari industrii, care fragmentează la nesfârșit unitatea centrului Într-o multitudine de micro-produse, construite și distribuite fără Încetare. În sensul propriu al termenului, acestea nu pot fi decât obiecte brute, fragmente din corpul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de acolo; altele reproduc, prin analogie, materialele care dau identitatea lăcașului sacru; iar altele nu au nicio legătură cu lăcașul, sunt obiecte de cult comune, despre care se crede Însă că, prin contactul cu centrul consacrat, au dobândit puteri aparte. Relicvele sunt achiziționate În speranța că vor permanentiza puterile legate de centrul pelerinajului, vor asigura sănătatea, vor produce vindecări miraculoase, vor permanentiza protecția divină, vor oferi prestigiu și legitimitate cultică. Relicvele aduse după o asemenea călătorie inițiatică funcționează ca un pelerinaj
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că, prin contactul cu centrul consacrat, au dobândit puteri aparte. Relicvele sunt achiziționate În speranța că vor permanentiza puterile legate de centrul pelerinajului, vor asigura sănătatea, vor produce vindecări miraculoase, vor permanentiza protecția divină, vor oferi prestigiu și legitimitate cultică. Relicvele aduse după o asemenea călătorie inițiatică funcționează ca un pelerinaj inversat: ele permit credincioșilor să păstreze puterea centrului sacru, fără a mai fi nevoie de un alt pelerinaj. În același timp, ele devin, la rândul lor, centrul unor pelerinaje „microscopice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și de a reflecta o multitudine de discursuri religioase (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 15). În sfârșit, În jurul locului sacru apar o mulțime de „locuri” profane: târguri și bazare ambulante, unde se dezvoltă un comerț Înfloritor (nu neapărat cu relicve); case, sate sau orașe care asigură cazarea și hrănirea pelerinilor; instituții ocupate cu protejarea pelerinilor și asigurarea ordinei; locuri și instanțe ale divertismentului. Călătoria În cuvintele inspirate ale lui A. Dupront (1987, p. 373), pelerinajul este „o plecare pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au aceeași importanță simbolică. După Roberto Da Matta, autorul unei analize frecvent evocate (1977, pp. 216-228), diferența dintre procesiunea religioasă, procesiunea de carnaval și paradă vine din semnificațiile simbolice atribuite mișcării. În procesiuni, mișcarea este de la centru către periferie - statuia, relicva sacră sau un Înalt oficiant religios sunt scoși din sediul lor obișnuit (biserică, moschee, templu - adică dintr-un centru consacrat) și sunt plimbați și expuși publicului printr-un spațiu exterior (sat, oraș, regiune). Pe parcursul acestui traseu sunt anulate diferențele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele și alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse etc. Cu ocazia acestor procesiuni sau pelerinaje, oamenii au confirmarea depozitării elementelor sacre În interiorul comunității și, În același timp, pot să prezinte altor comunități bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pol un sistem de exprimare a oprobiului public și de sancționare a persoanelor care au Încălcat anumite norme sau și-au manifestat nemulțumirea și revolta față de o anumită autoritate. Atestat mai ales În Europa (În epoca antică și medievală, cu „relicve” În mediile populare până În modernitate) și transmis prin imigranții europeni și În America de Nord (L. Johnson, 1990), acest ritual este cunoscut și sub denumiri precum rough music, Katzenmusik, Haberfeldtreiben, shivaree, staghunt. Formele sale de manifestare Îl plasează mai aproape de familia sărbătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
distanțele În timp și spațiu nu constituie un obstacol În fixarea originii și sensului unui fenomen de folclor, cules În secolul al XIX-lea sau XX, Într-o formă culturală (atestată sau presupusă) din Antichitate sau preistorie. Adepți ai teoriei relicvelor, acești cercetători văd În folclor un depozitar al formelor din vechime, puțin prăfuite și discret alterate, dar În niciun caz radical modificate ori resemnificate. Similitudinile, transformate În filiații istorice și culturale, Îi vor permite lui N. Densusianu (1986) să afirme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu mai este un corpus finit, ci un ansamblu de categorii (coduri) și operații mitologice, concretizate În figuri și narațiuni fabuloase. Recursul la istorie și la substratul arhaic devine acum secundar, fiindcă mitologia există și se individualizează nu ca o relicvă a unor forme străvechi, ci ca un sistem mereu viu de ordonare și semnificare a realității Înconjurătoare, cu ajutorul unor unități simbolice luate din toate subsistemele culturii populare (de la datini la cântece lirice, de la ghicitori la legende etc.). În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Numeroase zone sunt Înscrise În Patrimoniul Universal, unde un loc de frunte Îl ocupă Marea Barieră de Corali. În Parcul Național Wollemi s-a descoperit cea mai veche specie de copac cunoscută, pinul Wollemi (160170 milioane de ani), fiind o relicvă a timpului În care era acoperit de pădurile tropicale ale Gondwanei. În nord-vestul Tasmaniei s-a descoperit un pin Huon vechi de 10.500 de ani, cel mai bătrân organism viu din lume181. Mișcarea ecologistă se practică În Australia din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]