5,534 matches
-
unul lângă altul, cu obrajii alături, o poză din tinerețe. Semănau, avea fața ei ascuțită, nasul prelung, sprâncenele stufoase, o femeie puternică dăduse naștere unui bărbat cald. Deschide cu grijă laptopul, nici un mesaj de la Tina... * — Și am început, Frumoasă Neli, repetițiile la Shakespeare, Titus ne omora cu regia lui, Maestrul nu era mulțumit deloc, îmi tot zicea că Regele Lear nu e o piesă despre un bătrân care are două fete ticăloase, nu e numai atât, că spectacolul ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai era pe 1 octombrie, cum ar fi trebuit și cum știam toți, s-a mutat pe 7 octombrie, știi și tu, că ai fost la spectacol, asta e, trebuia să mai lucrăm... Într-o după-amiază, pe la ora 14, după repetiții, oboseli, discuții, indicații, nervi, dureri de cap, Maestrul zice că se duce la maică-sa, la țară, la Cristeștii lui de munte, că o aduce pentru premieră, avea o figură schimbată, era extrem de concentrat, mai vroia ceva, altceva decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cum poți? Un tren sună undeva aproape, și strigătul lui lung, zbârlit, mișcător, fremătând, alb ca argintul, e durerea din inima mea, cum de nu-l auzi?, e atât de departe Snagovul?, ești atât de departe?, este Teatrul și sunt repetițiile alea atât de importante? Mai importante ca mine? Probabil că da. E timp frumos, dar eu aud ploaia de 36 de zile, lupt cu dragostea pentru tine și sper să fiu puternică. Am luptat cu cerul și cu pământul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
punctul de vedere în fața directoarei, o foarte bună manageră, Teatrul „Cișmeaua Roșie”, condus de ea, avea mare succes și la public, și la critică, directoare care, din nefericire, avea toată încrederea în posibilitățile acestui regizor... Îmi ajung patru săptămâni de repetiții! — Măcar de l-ai fi văzut pe Nicolaso Pertusato, clovnul italian din Las meninas! — Poftim? Femeia s-a uitat lung la el, dar a tăcut, credea în entuziasmul lui, mai mult decât vizibil... În ziua în care a fost premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că actorii trec prin șocul publicului. Dar, de fapt, în sinea lui, într-un secret pe care nu-l spusese nimănui - deși Hamlet știa că actorii nu pot ține nici o taină, ei spun tot -, Maestrul credea că publicul, luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sau doar fugar cerul printre stelele căruia mi-a fost dat să mă plimb. PAGINĂ NOUĂ MIHAI BERECHET ― Auzi, îmi spune Berechet după ce așază tablaua cu dulceață pe masă, trebuie să știi că actorilor le place teribil la teatru, cu excepția repetițiilor și spectacolelor. Și râde cu glas mare, rotund, așa cum îi plăcea lui, și mă privește, așteptându-mi opinia care, evident, nici nu se punea problema să fie alta. Am râs. Râdeam atunci, mă miram oarecum, căci mai auzisem mari regizori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
niciodată. Încercam și eu tot ce era mai bine ca să trec acest examen. Oricum, aveam o condiție fizică ireproșabilă, așa că mă și vedeam ajuns. Adevărul este că eram și stătut, de mai bine de patru luni nu jucasem deloc. Termin repetițiile, anunț că sunt gata, vine Marinuș, se uită, nu zice nimic, apoi se duce la Ralea și spune clar că el nu joacă alături de ăsta. Clar, fără dubiu, fără să poată fi contrazis. Ralea îmi comunică și gata, capitolul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
tocmai i se născuse primul copil era exact rolul de care aveam nevoie. Îndată după asta am avut o ciocnire cu Bopsi Dinulescu, semn că mi se urcase la cap, că mă consideram important acolo, la Național. Eram la o repetiție, la Romulus cel Mare, cred, și Bopsi, ce dracu i-o fi venit, mă beștelește strașnic pentru că spuneam prost - zicea el - o replică. Mamă, ce mi-a sărit muștarul! Au rămas cu toții siderați, căci i-am spus-o fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mă beștelește strașnic pentru că spuneam prost - zicea el - o replică. Mamă, ce mi-a sărit muștarul! Au rămas cu toții siderați, căci i-am spus-o fără să clipesc: ― Bopsi, am avut profesori grozavi și nu primesc lecții de la tine. Clar? Repetiția a continuat, nimeni nu a spus nimic. A doua zi îmi vin în fire, mă duc la Bopsi și-i cer scuze, el se scuză la rândul lui, spunând că-i pare rău, cred că am și lăcrimat un picuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
minunez să mă găsesc pe acolo - și încă într-un rol bun: Filumena Marturano, pusă în scenă de Sanda Manu, cu Radu Beligan și Marcela Rusu. Eu urma să-l joc pe Michele, cel de-al treilea copil al Filumenei. Repetițiile au fost o adevărată demonstrație de cum trebuie să se facă teatru profesionist. Marcela mai ales, dar și Beligan, știau textul de la prima întâlnire, chestie pe care n-o mai văzusem înainte. Foarte repede am urcat pe scenă și spectacolul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai aud glasul Marcelei Rusu. PAGINĂ NOUĂ RADU BELIGAN Oamenii importanți se recunosc după reacțiile din momentele critice, pentru că atunci se dovedesc calitățile, atunci se arată și defectele, iar rezultanta este exact vectorul valorii. Era într-o după-amiază, eram la repetiție cu Richard al III-lea. Beligan juca rolul titular. Trebuie să spun din capul locului că, în opinia mea, a fost cel mai tulburător Richard pe care l-am văzut vreodată. Din nefericire, juca în acel spectacol - altminteri interesant, montat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o poveste destul de încurcată și, în orice caz, lungă al dracului. Vichi mă sfătuise să scriu o parte din text pe cearceaf sau chiar pe ceva hârtii pe care să le disimulez în pat, nu puteau să-mi ofere nici o repetiție pentru că erau cu toții foarte ocupați, dar, cum spusese Beligan, eram un actor bun, așa că la treabă! Mă duc eu acasă, mă frământ ca toți dracii și hotărăsc că nu e bine, monologul trebuia spus altfel, trebuia jucat, la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
le știe nimeni, cred că nici el. M-a primit în teatru cu grijă, explicându-mi, așa ca să nu mă simt jignit, care sunt ierarhiile, ce trebuie făcut ca să nu am probleme, când, cum trebuie să vină un actor la repetiții și la spectacole. A fost teribil de grijuliu cu Mihai, primul meu băiat, când îl aduceam la teatru, ne vorbea adesea de soția lui și de papagalul care era ca și copilul său și care făcea tot felul de pozne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să înțeleg că apropierea de un astfel de om nu era întâmplătoare, ci făcea parte dintr-un scenariu al unui film scris pentru mine, în care eu eram singurul actor care interpreta tot ceea ce se putea interpreta, fără duble, fără repetiții, așa cum numai viața este, uneori. Multe din experiențele sale au fost mai târziu și ale mele, așa cum s-a petrecut, de fapt, cu experiențele tuturor celor pe care i-am cunoscut, pentru că a trebuit să îi cunosc, și am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
meserie, pentru că numai după ce știi tot, ca o adevărată calfă, poți să-ți găsești propriul drum de artist. Atmosfera asta nu am întâlnit-o niciodată la Teatrul Național. Adevărul este că ar fi fost și imposibil, deși se spune că repetițiile cu Esrig erau adevărate ore de actorie. În rest, se repeta pentru a se ajunge mai repede pe scenă, pură treabă de profesioniști calculați și reci, care vorbesc, fără să creadă ceea ce spun, despre transă, adevăr scenic și alte asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la Institut, Zoe ne aștepta în ușă ca un diavol, mânioasă cumplit că batem mingea în loc să repetăm. ― Dragă, spune Moni, să nu fii supărată, copiii au luptat și au pierdut ca niște premianți. A fost una din cele mai cumplite repetiții pe care le-am făcut, Zoe urla continuu, era nemulțumită, Moni n-avea treabă, se culcase cu picioarele pe catedră, imun la tot ce se întâmpla în jurul lui. La un moment dat, Elena Albu nu știu ce face, Zoe se apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să montăm noi singuri ceva, cum ar fi Bumbury. Oscar Wilde este spumos, spunea el, roluri, slavă Domnului, pentru toată lumea; zis și făcut, cerem de la Sonia de la bibliotecă textul îl luăm acasă și ne revedem a doua zi gata de repetiție. Citim noi, dar era aiurea, aveam cu toții accent englezesc, o făcătură care nu ne stătea deloc bine. Nu știu cine - la urma urmelor nici nu mai are importanță - i-a spus lui Gonța că noi ne dorim un spectacol numai pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
după al nu știu câtelea „încă o dată, concentrează-te”, o tăcere prevestitoare de multe. În liniștea asta se aude glasul lui Răducu, într-o moldovenească absolută: ― Concentrează-te, bă, în crucea mă-tii, că ’nebunim aici! S-a dus dracului repetiția, am râs ca proștii de nu ne mai puteam stăpâni, dar așa cuceream, încet și sigur, o redută pe care nu aveam s-o mai părăsim niciodată. Fata din Andros s-a jucat de 700 de ori. Cred că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mă cheamă la el în birou și-mi zice că a doua zi plec la mare în turneu cu Chirița și că-l voi juca pe Ion în locul lui Bibanu, care nu știu ce treabă avea. Salutare și-un praz verde, fără repetiții, de azi pe mâine. Învăț eu textul, stau în mașină cu Ileana Stana cu care aveam scenă directă, îmi explică ea ce și cum, mă îmbărbătează cât poate și gata, intru în scenă, cad, sar, iau aplauze, nu aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde răzbate vuietul tumultuos al instrumentelor de suflat și al celor cu coarde (și unde Anna ia ore de pian), trec la rândul lor ca mânați de tumult. Acolo tocmai au loc repetițiile orchestrei, programate întotdeauna așa de târziu ca să poată participa și cei ce peste zi lucrează. Cel mai bine ar fi s‑o luăm acum pe Kärntnerstrasse unde‑i o circulație nebună, gâfâie Sophie, și să ne pierdem în mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
elitist” (doar cu numele, evident), dominat de o formă gravă de autosuficiență și dispreț față de toți Ceilalți, o castă a decadenței spirituale de care numai Dumnezeu ne mai poate scăpa în momentul de față. Căci, cu excepția icnetului orgasmic tâmp cu repetiție emis din corzile vocale și a actelor de „interrelaționare” economică parafate cu un veșnic surâs caricatural faustic la adăpostul unei legislații gândite unisensual și dictatorial pentru umanitatea de azi, răcnetul asurzitor al vieților organic strivite și de-a valma la mijlocul
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Tu călcând pe noi covoare,/ Mlădioasă te distrai/ Cu un braț de lăcrămioare/ Pe gurița cea de rai.” (“În toi e luna mai”). În câteva dintre poemele sale remarc efectul reușit al unui artificiu cu rezonanță în muzică și poezie - repetiția, în speță poemul “Să cânt, dar și să tac”, în care versul al patrulea se repetă în fiecare dintre cele opt catrene ale poemului: “Promisiuni și jurăminte,/ Și un parfum abroziac/ De tine îmi aduc aminte -/ Mă fac să cânt
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
după cursurile obligatorii cu ore suplimentare de pregătire pentru elevii care doresc să lucreze în plus pentru participarea la concursuri sau cu activități recuperative pentru elevii cu ritm lent de lucru, alteori pregătim activitățile de proiect, articolele pentru revista școlii, repetițiile pentru serbări... În general, pe la ora 15.00-16.00 mă întorc acasă, pregătesc prânzul pentru familia mea, mă ocup de fiul meu cel mic ( cel mare e student), adică îi verific temele. Mă așez la computer și îmi fac și
ASOCIAŢIA FRANCOFILÃ LUGOJ SE PUNE LA MINTEA PREŞCOLARILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361510_a_362839]
-
din copiii cu înclinații muzicale. La această formație a fost cooptată și Ana. Mariei nu-i plăcea ce face sora ei. Considera că-i pierdere de timp să zdrăngăneștitoată ziua la chitară. Prefera ca timpul petrecut de sora geamănă cu repetițiile, mai bine să-l petreacă la joacă cu ceilalți copii pe coclaurile din împrejurimi. Anei îi plăcea ce învăța la cursul de chitară și mai ales faptul că atunci când știa să cânte și erau invitate cu formația Plai, cum o
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
și d eplin de substanță, în esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]