5,917 matches
-
unei antologii). E drept că bosa aceasta e mai vizibilă la Manasia decât la alții și că argumente s-ar găsi chiar în text (poemul Planeta maimuțelor e un exemplu), numai că o atare încadrare ar orienta greșit lectura. Spre reportaj, eventual fantezist, nu spre poezie. Pe de altă parte, cum spuneam, Ștefan Manasia nu e la prima „abatere”: toate cărțile lui tind să valorizeze o stranie cazuistică încrucișat animalieră. Aici, cel puțin, mutația nu e la vedere. Oamenii și visele
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
reprezintă un spațiu al întâlnirii eseistului cu autorul de interviuri, al reporterului cu călătorul. Acest spațiu al scriiturii este guvernat de narator, care adună celelalte ipostaze sub semnul efortului de surprindere a realității în multiplele ei reprezentări. În eseurile, interviurile, reportajele și notele de călătorie, grupate în trei volume - Destinul cuvintelor (1971), Pre texte (1973) și Alte pre texte (1977) -, Constantin Țoiu urmărește câteva probleme importante ale literaturii și artei în genere, insistând mai ales asupra relațiilor care se stabilesc între
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
de încercări. Pe unele, credem, se aștepta să le întâmpine, pe altele nu. Dedicat din adolescență gazetăriei, ca redactor la „Revista elevilor”, la „Tânărul muncitor”, la „Scânteia Tineretului”, Cosașu se va încadra liniei unice din epoca proletcultistă, compunând cu fervoare reportaje și articole de uz propagandistic. Spun cu fervoare pentru că nu o făcea formal, rece, ca destui alții. Credea în „revoluție” și în efectele ei benefice, în comunismul realizabil și benefic, credea în pofida rădăcinilor mic-burgheze de care încă se simțea prins
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
Prea mult pentru a-l fi folosit ca să semneze acel Servim... de a cărui precaritate artistică era conștient. Va spune el însuși, în Logica, peste ani, că acele încropiri erau „nule din punct de vedere literar“. Au urmat cărți de reportaje (Opiniile unui pământean, 1957, Energii, 1960, Lumină, 1961), pentru care Cosașu se va documenta la Bicaz și pe alte șantiere devenite atunci instituții naționale emblematice. Sunt texte marcate, neîndoielnic, de conformism, dar scrise bine, cu alertețe narativă și vizibilă îndemânare
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
Dósa abandonează unul câte unul toate reflexele locale. Dacă în prima carte, poezia lui era oricum una „rece”, lipsită de efuziuni sentimentale, în aceasta se poate vorbi chiar despre una pur și simplu „înghețată”, aflată la limita de sus a reportajului interior. Nu întâmplător, până și cel mai personal poem de aici e unul în care voința însăși e anulată, iar individul adoptă o postură, așa zicând, minerală: „forfota portavioanelor/ pe încălțările mele de lucru/ muștele se pregătesc de decolare// oamenii
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
în lumea literară, ultimele, slabe, ecouri, cuprins, mai pe urmă, în antologii și istorii, cu sintagma „sfârșit și început de secol”, era, iată, resimțit din plin și de cei care-l trăiau pe pielea lor. Cu tot stilul ei de reportaj, care-o expune la perimare timpurie, mărturisirea lui A. Mirea ridică perdeaua de pe un timp interesant. Un interval tulbure, când unii se căpătuiau miraculos, în vreme ce altora le mai ardea, împotriva oricărei rațiuni, de literatură. Un timp cu profesori și poeți
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
Gheorghe Grigurcu Reportajul e o specie-problemă. Din măcar două motive. Unul este cel al inflorescenței sale artificiale, în anii obligațiilor realismului-socialist, dar o bucată de timp și după „liberalizare”, cînd continua a funcționa ca o portavoce predilectă a propagandei, falsificînd datele realității conform
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
funcționa ca o portavoce predilectă a propagandei, falsificînd datele realității conform utopiei ideologice. Fapt ce-a dus dacă nu la compromiterea definitivă a conceptului, cel puțin la o motivată suspiciune în raport cu acesta. În al doilea rînd se pune întrebarea dacă reportajul face parte, fie și ca o rudă săracă, din literatură. Subiectul e analizat pe larg, într-un volum al d-sale recent apărut, de Mircea Braga, fost coleg, puțin mai tînăr, de facultate al subsemnatului. Autorul pleacă, așa cum se cuvine
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
parte, fie și ca o rudă săracă, din literatură. Subiectul e analizat pe larg, într-un volum al d-sale recent apărut, de Mircea Braga, fost coleg, puțin mai tînăr, de facultate al subsemnatului. Autorul pleacă, așa cum se cuvine, de la reportajul interbelic, ilustrat de cîteva condeie de mare înzestrare precum Geo Bogza și F. Brunea- Fox, care justifică specia sub unghi estetic. Mai întîi însă există o justificare etică, deoarece nu aveam a face în acea binecuvîntată perioadă cu tipul mercenar
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
justificare etică, deoarece nu aveam a face în acea binecuvîntată perioadă cu tipul mercenar al „scriitorului-reporter”, îndeplinind o funcție „normativă”, ci cu texte informate de avangardă ori situate sub semnul „autenticității”. Dar care ar fi statutul literar ca atare al reportajului? Putem vorbi de un asemenea statut? Pentru a da un răspuns afirmativ, ne vine în ajutor fenomenul disoluției și amestecului speciilor și al genurilor consacrate ce-și caută un nou echilibru în evoluția modernismului, într-un proces cu alură inevitabilă
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
inevitabilă. Avem pe de-o parte o funcție informativă a textului, pe de alta una „inefabilă”, de ordin estetic. Făcînd un ocol prin considerațiile unor Jean Caune, Emmanuel Pedler, Jürgen Habermas, eseistul nostru subliniază devansarea strictului cod informativ în cazul reportajului, care poate plonja în zona creației: „Dacă, într-un caz, mesajul e direct și liniar, deci codificat astfel încît facilitează accesarea «corectă» și imediată, în celălalt caz mesajul e deopotrivă entropic și supraabundent și are valoare aditivă sporită (fiindcă se
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
mai mari - datorită, însă, nu doar caracteristicilor mesajului, ci și capacității de tratare a acestuia de către receptor. Cînd se integrează culturii prin filtrul literaturii, deci - altfel spus - cînd este literatură, abordabil sociologic ca triunghi emițător (creator)-mesaj (operă)- receptor (cititor), reportajul își dezvoltă prezența încă o dată într-un registru dublu: ca proces de comunicare și, simultan, ca mod de comunicare”. Dar se ivește o chestiune specială. Dacă reportajul se caracterizează cu precădere prin relatarea „evenimentului trăit”, care sînt limitele lui? Nu
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
cînd este literatură, abordabil sociologic ca triunghi emițător (creator)-mesaj (operă)- receptor (cititor), reportajul își dezvoltă prezența încă o dată într-un registru dublu: ca proces de comunicare și, simultan, ca mod de comunicare”. Dar se ivește o chestiune specială. Dacă reportajul se caracterizează cu precădere prin relatarea „evenimentului trăit”, care sînt limitele lui? Nu avem atîtea și atîtea scrieri de tip histoire vécu? Cronicile, însemnările de călătorie, memoriile, jurnalele, epistolarele, chiar eseurile, de nu și romanele, dacă, bunăoară, G. Călinescu privea
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
care sînt limitele lui? Nu avem atîtea și atîtea scrieri de tip histoire vécu? Cronicile, însemnările de călătorie, memoriile, jurnalele, epistolarele, chiar eseurile, de nu și romanele, dacă, bunăoară, G. Călinescu privea Inimi cicatrizate al lui M. Blecher drept „un reportaj superior”! Nu ajungem astfel la pericolul revărsării reportajului, la un reportaj sans rivages? La prezența unui reportaj gigantic, a unui monstru care înghite o mare parte din literatura lumii? Interesant, speculațiile lui Mircea Braga, în loc de-a încerca să înlăture
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
atîtea scrieri de tip histoire vécu? Cronicile, însemnările de călătorie, memoriile, jurnalele, epistolarele, chiar eseurile, de nu și romanele, dacă, bunăoară, G. Călinescu privea Inimi cicatrizate al lui M. Blecher drept „un reportaj superior”! Nu ajungem astfel la pericolul revărsării reportajului, la un reportaj sans rivages? La prezența unui reportaj gigantic, a unui monstru care înghite o mare parte din literatura lumii? Interesant, speculațiile lui Mircea Braga, în loc de-a încerca să înlăture un asemenea pericol, îl... cauționează. Susținînd că „«actualitatea
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
tip histoire vécu? Cronicile, însemnările de călătorie, memoriile, jurnalele, epistolarele, chiar eseurile, de nu și romanele, dacă, bunăoară, G. Călinescu privea Inimi cicatrizate al lui M. Blecher drept „un reportaj superior”! Nu ajungem astfel la pericolul revărsării reportajului, la un reportaj sans rivages? La prezența unui reportaj gigantic, a unui monstru care înghite o mare parte din literatura lumii? Interesant, speculațiile lui Mircea Braga, în loc de-a încerca să înlăture un asemenea pericol, îl... cauționează. Susținînd că „«actualitatea » reportajului literar devine
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
călătorie, memoriile, jurnalele, epistolarele, chiar eseurile, de nu și romanele, dacă, bunăoară, G. Călinescu privea Inimi cicatrizate al lui M. Blecher drept „un reportaj superior”! Nu ajungem astfel la pericolul revărsării reportajului, la un reportaj sans rivages? La prezența unui reportaj gigantic, a unui monstru care înghite o mare parte din literatura lumii? Interesant, speculațiile lui Mircea Braga, în loc de-a încerca să înlăture un asemenea pericol, îl... cauționează. Susținînd că „«actualitatea » reportajului literar devine desuetă” și că „evenimentul este privit
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
la un reportaj sans rivages? La prezența unui reportaj gigantic, a unui monstru care înghite o mare parte din literatura lumii? Interesant, speculațiile lui Mircea Braga, în loc de-a încerca să înlăture un asemenea pericol, îl... cauționează. Susținînd că „«actualitatea » reportajului literar devine desuetă” și că „evenimentul este privit mai degrabă ca ficțiune, ceea ce înseamnă că informația e deturnată «cultural»”, eseistul nu pune oare sub semnul întrebării însăși concepția „literaturii de frontieră” aplicată adesea reportajului? N-avem altceva de făcut decît
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
pericol, îl... cauționează. Susținînd că „«actualitatea » reportajului literar devine desuetă” și că „evenimentul este privit mai degrabă ca ficțiune, ceea ce înseamnă că informația e deturnată «cultural»”, eseistul nu pune oare sub semnul întrebării însăși concepția „literaturii de frontieră” aplicată adesea reportajului? N-avem altceva de făcut decît să ne întoarcem la spectacolul descompunerii spețelor, al mixturii elementelor rezultate dintr-o astfel de descompunere, precum un soi de bulion al unei decreații-creații în lanț. Totul devine posibil într-un spațiu unde reperele
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
lanț. Totul devine posibil într-un spațiu unde reperele devin ele însele stimuli ai relativizării. O feerie a emfaticei noastre incapacități de-a menține exactitățile cînd e vorba de literatură. „Situațiile devin cu atît mai elastice cu cît, între «tehnica reportajului» și autenticitate, aproximăm drept realistă ficțiunea înseși, mai ales cînd regimul autenticității își supune în bună parte proza zilelor noastre, evoluată încă din postmodernitate către faptul divers și senzaț ional, confiscate printr-un demers neonaturalist în formula decupajului premeditat”. Așadar
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
regimul autenticității își supune în bună parte proza zilelor noastre, evoluată încă din postmodernitate către faptul divers și senzaț ional, confiscate printr-un demers neonaturalist în formula decupajului premeditat”. Așadar o mișcare de maree. Mai întîi evenimentul (factor sacrosanct al reportajului) trece în ficțiune, apoi ficțiunea nu șovăie a trece în realitate. O delicioasă închidere a cercului! Teoretician de marcă, Mircea Braga face figura unui iluzionist, sub bagheta căruia iluzia și realitatea devin interșanjabile. Mircea Braga: Despre ordinul suveran al receptării
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin gura întredeschisă, șuierul împrăștie duhori, precum o mlaștină în care au putrezit toate vietățile”. O povestire buzattiană este Scorpionul galben, cea mai bună a volumului. Raul trebuie să facă un reportaj publicitar despre litoralul tunisian. Ajuns în Egipt, după ce e fascinat de o femeie misterioasă, Selchis, naratorul Raul se trezește numit fie Ra, fie scribul, și astfel rătăcește sensurile realității. Radu Țuculescu recurge la soluția fantasticului ivit din suprapunerea miturilor. Conversia
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
împotriva unor militanți ai drepturilor omului, odată cu apropierea celei de-a 25 comemorări a represiunii din Piața Tiananmen, potrivit France Presse. Această fostă redactor-șef adjunct al revistei Economics Weekly a apărut joi la televiziunea de stat chineză, într-un reportaj în care a recunoscut că a greșit. Astfel de confesiuni publice, de regulă asemuite practicilor totalitare, cunosc o a doua tinerețe sub regimul Xi Jinping, notează AFP. Presupun că sunt responsabilă de acțiuni care au încălcat legea și au adus
Jurnalistă, arestată pentru că a divulgat secrete de stat by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/32505_a_33830]
-
și cît e exaseprare în mascarada lor e greu de spus, dar cei trei interbelici își reneagă tot și se leapădă de tot, scuipă pe tot și terfelesc tot, renăscînd apoi în forma unor gazetari postbelici care iau interviuri, scriu reportaje, făuresc pamflete, laudă comunismul, luptă pentru pace - într-un cuvînt se schilodesc singuri cu o poftă paroxistică, ce denotă fie disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
jimblă", "bumbac", "prin noi înșine", de regulă explicate cititorului german, ortografierea lor pe alocuri ciudată amuzîndu-l însă pe cunoscătorul limbii române. Mama lui își amintește de negustorii de legume cu coșul pe cap strigînd: "Aaardeiradicidelunecartofi...". Amestec reușit de evocare și reportaj, conceput pe două planuri, al trecutului și al prezentului, evocînd Bucureștiul văzut cu ochii familiei (în special ai mamei) care a locuit aici 14 ani și ai autorului care stă o săptămînă, scris cu vădită simpatie, romanul lui Christian Haller
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]