1,533 matches
-
-i permitea să-și exercite oficiul dacă nu-i va prezenta domnitorului mai întâi scrisorile de recomandare din partea Papei, scrisori pe care, venind direct din Bulgaria, Bandini nu a putut să și le procure. Mons. Bandini a trebuit să se resemneze întorcându-se la Bacău în așteptarea scrisorilor. A scris imediat Pr. Giovanni Battista de Lugo, O.F.M. Conv., Vicarul Patriarhal de Constantinopol, pentru a interveni la Roma să ceară trimiterea scrisorilor dorite. A trimis scrisori și regelui Poloniei, Episcopului Zamoyski
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Minores Conventuales... in quibus testimonium perhihebat Patres Societatis non intulisse nec inferre molestias Missionariis praefatis, sed e contra praefatos Missionarios praedictis Patribus molestos esse.... Situația misionarilor la Iași devenise de-acum imposibilă. Pr. Gaspare da Noto a trebuit să se resemneze și să părăsească orașul și să se retragă în Valahia în conventul nostru din Târgoviște, rămânând doar Pr. Simone Appoloni la Baia (Suceava). Între timp, aceste evenimente neplăcute se apropiau de soluționarea lor finală. Pr. Beke, după cum am văzut, venise
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
vîrful Moldoveanu cu cei 2544 m s-a buricat cu 9m mai spre cer, suflîndu-i locul unu, adică medalia de aur. Mai sînt și alte vîrfuri care înțeapă cerul cu doar cîțiva metri mai jos ca Modoveanu, dar s-au resemnat și s-au apucat să îmbie turiștii. Oameni din toată țara își iau inima în dinți și pornesc cu emoție și curaj să bată potecile care duc spre ceruri. Iarna, unii mai năstrușnici, folosesc pantofi sau șoșoni și vara șlapi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imediată. În timp mi se pare că zbîrnîiala este chiar suportabilă și sînt interesat să văd dacă omul acela împinge drăcovenia aceia și pe trotuarul meu. Îmi dau seama că mă aștept la ceva ce nu se cade și mă resemnez. Lumina, ca de obicei, se întrerupe fără nici o scuză și eu mă uit roată prin zonă ca să văd pe la cine mișună fericirea, adică să-i localizez pe cei care au curent electric. Într-o zonă vecină, luminițele de Crăciun clipocesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era imposibil să cauționez o specie de entuziasm pe care, după ’89, l-am împărtășit și eu, dar care s-a dizolvat, încet-încet, într-o luciditate mai curând amară. Nu că mi-am pierdut orice speranță, nu că m-am resemnat să supraviețuiesc marginal, fără participare și fără iluzii. Dar nu (mai) cred în rețete grandioase, cu rezultat garantat, nu (mai) cred în posibilitatea unei re așe zări durabile a lucrurilor prin viziuni pașoptiste și personalități providențiale. N-am argumente solide
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
propuneri „virtuale“, din care „clienții“ se pot inspira fără efort. Vrei să scrii un mesaj „tare“ de Paște? Te uiți pe internet și gă sești nenumărate variante, care de care mai inspirată și mai șugubeață. Nu mai trebuie să te resemnezi stilistic, adoptând „obositele“ urări „clasice“. Nici să te căznești inventând ver siuni de o barocă subtilitate. Au gândit alții pentru tine. Răsfoiești site uri istețe și „te-ai scos“. Mai toate sugestiile valorifică drăgălaș figura iepurașului. Exemple: „Iepurașul mustăcios e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ora trei dimineața. Bucureșteanul de azi e suveran. Se simte bine. Se plimbă prin târg ca printr-o ogradă de uz privat: rage, ambreiază viril, înjură, se lăfăie, euforic, într-o mare de decibeli. Cei încă „neadaptați“ trebuie să se resemneze: să asculte „în direct“ manelele care explodează din câte o bronzată mașină decapotabilă, să mănânce auzind, de la masa vecină, vreun manager harnic care distribuie ordine prin telefonul mobil, face goange amantei și spune bancuri amicilor de departe, să se trezească
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decât nudăă Vrem să sucombăm în siropuri sățioase, ca niște insecte euforice. Când va veni sfârșitul lumii, nu vom ști ce să facem mai întâi: să ne facem rugă ciunea, sau să savurăm oroarea la televizor. Până atunci, ne vom resemna cu nunta prințului Felipe, cu condiția ca preotul oficiant să fie Adrian Copilu’ Minune. Cinci zile fără televizor Săptămâna trecută, am petrecut cinci zile într-un loc fără televiziune. Asemenea experiențe ar trebui făcute din când în când. Și nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
caracterizează. După o vreme, obosită de drum și de privit la televizor, Janeta a adormit la fel ca și mulți dintre călători. Eu renuțasem de a mă uita în dreapta și în stânga, că nu vedeam decât întunericul de-afară. M-am resemnat să privesc în față șoseaua care apărea și dispărea sub roțile autocarului străjuită de indicatoare bine luminate. Liniștea din autocar era întreruptă din când în când de chefliul care nu avea stare și care tot plimbându-se printre scaune agățase
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Unde te duci, îți trebuie alți 10 ani să ți-i faci!... Hotărăște singur!... Însă am renunțat la ideea de-a pleca la Sibiu. Nu susținusem încă lucrarea de doctorat. Aveam nevoie de avizul Comitetului Județean de partid. M-am resemnat. Am acceptat noul loc de muncă. Muzeul însemna cu totul altceva decât mediul din care plecasem. Noua instituție în care intram, aveam să constat în cei cinci ani cât am stat, era o invitație spre meditație. Aici, aparent, nu depindeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-l utilizeze ca inginer consultant pentru viitoarele magistrale de drumuri ultramoderne, pe care România le va realiza, de îndată ce va intra în Uniunea Europeană și se va identifica cu exigențele de civilizație ale țărilor dezvoltate, din lumea contemporană. Bițu s-a resemnat cu noul său statut. Și-a strâns laolaltă și și-a revăzut carnetele sale cu însemnări zilnice din toți anii de activitate. Avea un teanc înalt de blocnotesuri. Avea felurite consemnări, pe care le-a așezat, spre lecturare și cercetare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tot aici. Pe fetița ei din Făgăraș n-o mai văzuse de aproape doi ani, dar nici fără ceva bani nu-i venea să se Întoarcă acasă. Neli plecase În lume după bani, iar maică-sa n-o putuse reține, resemnându-se să-și crească nepoata așa cum Își crescuse fiica, așteptând și sperând ca Într-o bună zi Neli să se Întoarcă și să le ușureze traiul. A cam dat greș Neli. A știut asta mai cu seamă după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în schimbarea valorilor sociale, aceasta generînd nu de puține ori reacții împotriva regimului opresor. O dovadă elocventă a aserțiunii de mai sus o reprezintă întreaga pleiadă de disidenți care au preferat să sufere în numele dreptății și libertății decît să se resemneze și să se adapteze condițiilor impuse. Pentru unii dintre aceștia, în mod paradoxal, închisorile comuniste s-au transformat într-un prilej de resemnificare sau chiar de dobîndire a sensului vieții care pînă atunci nu fusese limpede conturat. Nicolae Steinhardt (1991
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în tabăra celor slabi, meniți s-o încaseze perpetuu, fără nicio șansă de a-și face dreptate singuri. Atunci l-am invidiat pe fratele meu și mi-am dorit cu disperare să fiu și eu băiat. Dar nu m-am resemnat și nu m-am cumințit; deși acum știam că nu am nicio șansă, am continuat să mă implic și fizic în conflicte cu fratele meu, căutând în paralel și alte abordări, care să-mi asigure succesul în disputele cu el
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
virtuți terapeutice latente. Timpul de așteptare a fost de circa trei ore. Replici din rând, observație directă, dialoguri. „Răbdarea este un canon”, femeie, 50 de ani, casnică. „Politica mă enervează. Mă enervez când văd ticăloșia politică din România, dar mă resemnez, nu am ce face, mai bine spun o rugăciune, vin aici la pelerinaj să mă consolez”, bărbat, inginer petrolist pensionar, cam pe la 70 de ani, foarte bine îmbrăcat, adecvat pentru vremea de afară. Mai târziu voi afla că hainele outdoor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
noile achiziții. Astfel, ponderea capitalului fix începe să crească în defavoarea celui variabil. Și așa începe marea contradicție internă a capitalismului: muncitorii disponibilizați, alcătuind "armata proletară de rezervă", nu vor mai avea putere de cumpărare; muncitorii nedisponibilizați încă trebuie să se resemneze cu salarii mai mici, fiind îngrijorați de concurența acerbă pentru tot mai puținele locuri de muncă. În acest timp, fabricile capitaliste produc, cu ajutorul mașinilor, tot mai mult și tot mai ieftin, pentru a putea obține profitul necesar achitării creditelor și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că leninismul romantic a articulat un contradiscurs pentru a delegitima discursul occidental, utilizându-i termenii în sens leninist, în nici un caz "burghez", în ciuda și tocmai datorită intenționalității lor originale. Cu alte cuvinte, leninismul romantic nu s-a mulțumit să se resemneze cu avansul ideologic occidental, așa cum s-a întâmplat în cazul leninismului sistemic, ci a acționat împotriva lui cu toate mijloacele pe care le-a avut la dispoziție. Și-a păstrat deci substanța revoluționară, iar cu timpul, în loc să o piardă, cum
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
oficială. Leninismul romantic nu putea tolera, cel puțin nu pentru mult timp, o asemenea atitudine. Substanța sa revoluționară, de care nu s-a dispensat niciodată, îi impunea o conduită militantă și integrativă totodată: nu era suficient ca populația să se resemneze cu puterea aparent ireversibilă a regimului, ci trebuia să devină parte activă și conștientă a proiectului ideologic al acestuia. Tocmai de aceea "în întregul sistem al democrației socialiste trebuie să se manifeste spiritul revoluționar, să nu se instituie imobilismul, comoditatea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de mocirlele ce încă mai cuprind regiuni din Europa, poate că și noi mai păcătuim prin pene vopsite ce-am uitat să le rupem. Suntem totuși păsări cărora n-au reușit să le taie vârful aripilor. Pe unii ne-au resemnat cu pete de vopsea sau consemnat în colivii de aur. Se mai strecoară însă printre noi fariseul ... (câți sunt printre noi farisei, câți nu sunt? care-i proporția?). El e dogmaticul, activistul, executantul al indiferent cărui partid, partide sau organizații
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mereu;/ Speranța-nvinsă plânge; și rea, dominatoare/ Înfinge spaima negrul ei steag în craniul meu696. Alcoolul și drogurile (opium) crează o trecere spre paradisul pierdut, cu șansă mare de a deveni infern, experiențe când de reverie, când grotești și bizare. Dorm, resemnate sub tării,/ Mări vaste de melancolii,/ Și-n turle umbrele străbat/ Și totu-n goluri e-atârnat,/ Și dintr-un turn înalt, trufaș,/ Veghează moartea peste-oraș697. Viziunile din stările hipnagogice în care ochiul și mintea, primul arc reflex de conexiune
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trebuie să murim. /Părții tale de durere să nu-i fii refractar, / Acceptă remedial util și hotărâtor /și să știi că totdeauna oamenii virtuoși /dintre muritori care suferă sunt cel mai puțin nefericiți. La învinuirile nedrepte inima ta să se resemneze. Lasă lumea să vorbească și urmează-ți totdeauna drumul tău, / Dar în special să nu faci nimic târât de un exemplu rău, /care să fie fără dreptate și fără folos. Înaintea ta să meargă sfatul care te-a luminat, / Pentru ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în acest „altele” - și la domnia voastră să apară necazuri atât de mari, boală, - atât de mult doresc ca cel puțin cei apropiați să fie scutiți de ele. Eu, chiar dacă nu m-am deprins cu tracasările bolii, -întru câtva m-am resemnat. Din păcate nu e vorba numai de imobilizare ci de complicații care-mi secătuiesc tot mai mult puterile. Repet ceea ce ați reținut din scrisoarea mea - numai datorită soțului meu regăsesc după fiecare încercare - și fizic și mai ales moral - un
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
organizațiilor legionare din țară plecau spre București. Toți voiam să mergem, dar Șeful de Grup al Frățiilor a luat un număr mic de oameni, pentru a nu se crea probleme pe calea ferată sau în București, iar ceilalți ne-am resemnat așteptându-i. De ce sfânta tinerețe legionară? „Cine zice că petrece întru El (Hristos) dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble.” (Ioan 2, 6) „Vă scriu vouă, tinerilor, căci sunteți tari și cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și să răspundă la întrebări. Toți au tăcut, nevrând să se implice. Țiganul Vlădescu se agita în gol, ridicând disperat din mâini. După o jumătate de oră de zbatere ca peștele pe uscat, elevul nerealizat al lui Clopared s-a resemnat, făcând o amenințare, care avea să se împlinească: Veți avea de suferit! Eu mi-am făcut datoria, încăpățânaților. Am auzit atunci la fereastră un tușit semnificativ. Bandiților, am auzit de afară, ați refuzat ultima mână întinsă. Titi Stoica și Nae
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au devenit roșii. Sufletește deveneam indiferent, blazat și lipsit de voință. Încercam să analizez ce se întâmplă cu mine, dar nu puteam, funcțiile intelectuale nu mai funcționau normal. Cineva, străin de mine, acționa asupra voinței și nu-l puteam îndepărta, resemnându-mă. Nu știu cât a durat această stare; la un moment dat m-am trezit ca dintr-o moțăială. Ușa s-a deschis și am fost poftit în curte, unde ne aștepta duba. La aer mi-am revenit; soarele era sus, spre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]