6,394 matches
-
real al vieții... Uf! Ce-mi trece mie prin cap la ora asta! Trebuie să dorm neapărat. Gata cu prostiile!". S-a retras în pat pe vârful picioarelor, grijuliu, aproape fără să respire. Nu a reușit să adoarmă imediat. A revăzut chipul Iulianei, durerea exprimată de fața mamei sale, urmele loviturilor și mușcăturilor. Într-un târziu, destul de târziu, l-a cuprins o amețeală dulce și o liniște adâncă în care doar respirația ușoară a Dianei se auzea din ce în ce mai departe. Mușchii membrelor
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
sale ne încredințează că mâine va fi mai bine, ceea ce ne sugerează și doamna Adriana Andreiaș-Micu, nonagenară, și dumneaei prietena noastră. Ion Grigoroiu, în „Pădurea de Patimi” face ca fiul satului, rătăcind către casa părintească, unde ajunge rar, să-și revadă în gânduri și aievea pe mama, care îl așteaptă cu pâinea caldă, aburindă, pe cei mai adormiți, fratele mai mare care i-a luat din proprietate, și pe cei de la cimitir, unde în „Chemarea de dincolo”, la plecare, promite că
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
Ne vorbesc de IUBIRE ” („Casa bunicilor”, pag 52) Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și amurgului, te impresionează până la lacrimi, readucându-te în copilărie și făcându-te să-i revezi pe bunicii tăi. Retrăim împreună cu poeta amintirile anilor frumoși ai copilăriei, chipurile bunicilor și ale părinților. Ultima parte a volumului de poezie al Emiliei este scris sub formă de poeme în proză. Noi așa le percepem, deși poeta a intenționat
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
m-ai găsit? Luminița: Atunci ai plecat imediat. Te grăbeai. Te-am căutat mult timp și nu te-am aflat. Ieri, mătușa mea, a venit în vizită pe la mine și mi-a povestit de tine. Florian: Mă bucur să te revăd. Ești bine? Luminița: Da. Tu? Florian: Pe cât se vede. Luminița: Cred că și tu ești bine. Florian: Din câte am înțeles și tu ai o problemă cu florile. Luminița: Adesea mă întreb ... Florian: De ce se ofilesc florile când le ating
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
trebuia să intrăm în sat, înainte de căderea întunericului. M-am ridicat oftând, iubita a înțeles motivul, m-a prins cu mâinile pe după cap apoi m-a sărutat: Nu te supăra, uite, te sărut mult, să-ți țină, până ne vom revedea. Nu doresc să intru noaptea-n sat, lumea vorbește și nu vreau să intru-n gura ei. Referință Bibliografică: Iubirea pentru...III / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
tău spre Domnul și m-ai lăsat, Cu suspine, lacrimi, nevoi și îndurerat, Dar gândul meu la tine râmâne neîncetat. Va veni o zi când și eu la Domnul voi veni, Și acolo sus printre stele ne vom întâlni, Vom revedea amintirile ce le-am avut, Și vom plănui altele, pentru alt început! Referință Bibliografică: Omagiu soției mele ( III ) / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate
OMAGIU SOȚIEI MELE ( III ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382366_a_383695]
-
Epilogul cărții este deopotrivă un crez și o dare-de-seamă a creștinului fundamental, lepădat definitiv de trufia amăgitoare a celor lumești: „...sătul de idoli și eroi/ (Eroi când în prim-plan, când în eclipsă),/ Pun jos condeiul laic. Scrieți voi!/ Ne revedem după Apocalipsă”. După exprimarea, în acești termeni, a nestrămutatei sale hotărâri, ne așteptăm ca Eugen Dorcescu să abandoneze definitiv îndeletnicirea scrisului. Peste tema biblică nu mai poate trece. Cele laice devin tot mai robite addagiului ecclesiastic. Fără falsă mâhnire, îi
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
vrea să știe. Câte o frunză se desprinde, Cocorii pleacă-n lungi convoaie, Iar codru-ncet îngălbenește Și vântu-aduce nori de ploaie. La poarta școlii e o fată Privind departe, cu speranță, Spre un băiat și-i fericită Că se revăd după vacanță. Referință Bibliografică: ÎNCEPE ȘCOALA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎNCEPE ŞCOALA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382461_a_383790]
-
nu-i construită din vise deșarte, bătăile fierbinți ale inimii,chiar știu să se poarte, sărutările noastre, înfiorate și dulci, nu-s departe, în nopțile reci cu luna plină,dragostea la doi se împarte. Nu știu dacă ne vom mai revedea vreodată, să lăsăm la mâna destinului,tot el să ne aleagă, dacă ne -e dat să fim împreună, o viață întreagă, sau nu ne vom mai intanli pe pământ, niciodată . Referință Bibliografică: Despre iubire... / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN
DESPRE IUBIRE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382500_a_383829]
-
scaldă anotimpuri reci cu dorul Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină. Când tu nu vii mă locuiește pustiul Cu buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul Î n veri târzii noi doi să ne revedem. Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea, Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine sunt. 2 8.03.2015
CÂND TU NU VII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382586_a_383915]
-
că rămân singur pe pământ, fără rădăcini, ciutura stelelor se vărsa peste acea noapte haotică, sufletul lui zbura spre ceruri pios, ca o pasăre, am simțit un cântec înjunghiat în care sclipesc pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea în prejma mea,revăd și astăzi întunecatul decor, tot pământul era împânzit de semnele ei, asta e istoria omului, mi-am zis, praful îngrămădit de un mic vânt care se întețește, dincolo de pulbere nimic, a luptat la cotul donului și a fost învins, ara
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
la Marieta. Doar așa îi zisese verișoară-sa! Artemie murise de doi ani. Marieta era deja la pensie. O găsi doar pe ea. Cum era totdeauna staționară în exteriorizare, nu sesiză la ea altceva decât surpriza de a se fi revăzut. Se pensionase și se vedea, chipul îi era odihnit. Avea un aer mai destins, vestimentația de casă mai îngrijită. Vorbiră de una, de alta. Timpul trecea. Mira era obosită, iar mătuși-sa n-o întreba de ce o vizita tocmai în
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
care juca .Am fost și a fost o reală încântare să îl văd jucând ! Nu am păstrat legătură și viața ne-a dus în direcții total diferite. Eu m-am mutat în București și după câțiva ani când mi-am revăzut o fosta colegă de generală am întrebat-o ce mai face Mircea . -Cine tu , Ciobitu ' ...?? -Păi nu știi a murit acum 5 ani , a făcut infarct ... -Nu pot să cred, am răspuns, am izbucnit in plâns și mi-am propus
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
rău cu bărbatul ei, care era un bețiv violent, motiv pentru care fugisese, împreună cu copiii, de nenumărate ori din calea lui, pentru a nu fi zdobiți de bruta dezlănțuită. Nu o luase în seamă, o aprobase din plictiseală. Acum a revăzut imaginea ei foarte clară, doar că ochii ei negri cu nuanțe verzi erau acoperiți de niște umflături de culoare albastră spre neagră,semn al unor lovituri puternice. Ceva s-a mișcat în el, nu suporta violența, dacă l-ar fi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
lui,ci siguranța că în brațele lui va fi ocrotită, voia să știe, că nu trebuie, să se mai teamă. Pe măsură ce o descoperea, ceva se întâmpla în sufletul lui. Până acum rece și nepăsător, deodată a simțit nevoia să o revadă, de ce se gândea mai mult, cu atât dorea să știe mai multe despre Ea. Ar fi vrut să o caute, nu știa nimic despre numele ei, locul unde domicilia, decât, acum, își amintea bine chipul ei. Îi era teamă de
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Călătoria-aproape e sfârșită Pe-acest pământ și anii, mulți s-au dus, Aleargă clipa, viața e grăbită, Dar nu mă tem, locația-i pregătită, De Tatăl meu, de Domnul meu Isus. Revăd cu nostalgie tinerețea, Văd anii de prucie-n care eu, Nu-nțelegeam deloc acuratețea Cuvântului, nici harul, frumusețea, Ce ne-a lăsat Preasfântul Dumnezeu. Și ce a fost, trecut-a ca și vântul... Fără vreun ghid, fără îndrumători, Am străbătut în
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
vizitat acasă cel mai vechi prieten, respectiv Stevan SIMICI un istoric amator de când îl știu, adică de când era în liceu. Am discutat mult despre istoria locală, dar și despre celebrele ruinuri istorice care ne înconjoară. Având la dispoziție internetul am revăzut mai multe articole despre locuri pe care le cunoșteam de când ne știm. Despre celebra Culă de la Coronini cunoscută ca și Cetatea Sfântului Ladislau. Despre care voi prelua articolul găsit, cât și alte informații. După această vizită mi-am amintit de
RUINURI ISTORICE ABANDONATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384119_a_385448]
-
amintea cu nostalgie de ce îi plăcuse în Franța, dar nicicând nu regretase plecarea de acolo! Reînnodase o veche relație, dar fără prea mare entuziasm. Apoi, se lăsase antrenată de șuvoiul înscrisului vieții. Călătorea. Citea mult. Mergea la spectacole și concerte. Revedea muzee și expoziții. Parcă... făcea baie în tot ceea ce însemna românescul acasă, își zicea Mira, bucuroasă, în parte, că fata se maturiza, în parte, că se dovedea fericită acasă. Drept e, inima i se strângea la gândul că fiică-sa
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
pe Baby Markus, era cu noi în gașcă". Aveam o vagă amintire, parcă o senzație de demult s-ar fi trezit în mine, și vedeam, cu ochii minții, o fată micuță, ageră și vioaie. După vreo 50 de ani, am revăzut-o și nu s-a schimbat. O sfârlează, sclipitoare, bună și generoasă. Din momentul în care ea și Sorin, fiul ei, m-au luat în primire, am pătruns în tunelul timpului și am început călătoria mea în lumea copilăriei, a
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
valoare artistică. Curând a sosit motorul ce mă va duce timp de aproape o ora și jumătate până în gara Constanța, așa că mi-am luat la revedere de la amicul meu, Goguță și mi-am ocupat un loc la fereastră, să pot revedea după mulți ani, partea maritimă a litoralului, pe cea rutieră văzând-o destul de des. Întunericul și norii ce apasă peste acoperișurile orașului este spart de luminile gării destul de firave. Cobor din motorul parcat la linia a patra și prin tunel
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
în fața hotelului „Unirea”, hotel de care mă legau singurele amintiri din prima mea vizită la Iași, când am admirat orașul de la etajul patrusprezece, unde exista un bar. Doar hotelul și restaurantul „Traian” îmi erau cunoscute cât de cât. Acum le revedeam sub o altă perspectivă. Una a realității actuale, nu ca o imagine vagă rămasă din vremuri trecute. Centrul Iașului ce se profila în întunericul spart de luminile proiectoarelor amplasate peste tot, îți crea certitudinea că este un oraș interesant, viu
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
de a relua această vizită nocturnă într-o alta diurnă la lumina zilei, după ședința filialei ce avea loc a doua zi. Teiul lui Eminescu mi-a rămas întipărit în memorie și în visul nopții ce a urmat, l-am revăzut din nou sub o altă apariție. Avea ramurile puternice pline de verdeață, în al cărui frunziș se auzea trilul păsărilor, ca o melodia cântată de o tânără îmbrăcată într-o rochie lungă, vaporoasă, din mătase albă, ciupind cu delicatețe corzile
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
mai ales să-și ascundă urmele accidentului de pe corp, destul de vizibile și jenante pentru o tânără aflată în fața unui bărbat străin, fie el și Ștefan, cel care a salvat-o de la moarte. Poate din această cauză este dornică să-l revadă. - Bine ar fi să fie așa, dar eu cred că am dreptate în ce spun. Intuiția mea de femeie asta îmi spune, că s-a îndrăgostit de el. Este cam vârstnic pentru ea la cei patruzeci de ani ai săi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VISURI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie, Tâmpla căruntă, părul sur... Mii de-amintiri învie. Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie, Tâmpla căruntă, părul sur... Mii de-amintiri învie. Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]