133,552 matches
-
prin urmare cultura se colorează național, ca "factor de cultivare a distincțiilor"; iar "presupusa unitate europeană nu reprezintă decît o organizare de ansamblu a existențelor monadice, o structură în care fiecare unitate își păstrează specificul originar". Una din frazele care revine obsesiv în carte argumentul principal în mai multe analize este: "o mare putere se verifică prin mesianismul ei, prin felul cum își impune utopiile și obsesiile". Dar la originea multora din afirmațiile tranșante ale lui Cioran mai stă un principiu
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
Cum nu putem lăsa neconsemnat evenimentul și nici improviza pe marginea lui, reluăm un text apărut în revista noastră, în nr. 20 din 2004, pe care autorul, încă în viață, l-a citit și de care a fost impresionat. Vom reveni cît de curînd cu alte comentarii despre unul dintre cei mai de seamă poeți români din ultimele decenii. Un contestatar cu costum și cravată Versurile lui Geo Dumitrescu, chiar și cele mai puțin inspirate, se citesc cu interes. Poetul se
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
pentru a face poezie. Profesionalismul simulării Intrat în dizgrație la scurtă vreme după instaurarea regimului comunist și obligat de împrejurări să nu publice nimic aproape douăzeci de ani, Geo Dumitrescu ni se înfățișează destul de mult schimbat în deceniul șapte, când revine în viața literară. Exploatându-și experiența pe care o are în practicarea poeziei discursive, el se străduiește acum să scrie texte asemănătoare cu discursurile rostite în ședințele "de partid": Și-apoi,/ unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
deschisă în toate direcțiile, neutră în genere ideologic. Debutul în prima tinerețe e scutit de plaga infecției. Apoi survine intervalul de contagiune, cu consecințe dezastruoase. în fine, după vindecare, se inaugurează perioada de recuperare, descotorosiți de păcatele trecutului, autorii reabilitați revin la izvorul fecundității. Prezint, desigur, evoluția sumar, în linii esențiale, neoprindu-mă acum la ezitări, reculuri, drumuri ocolite. La Cioran, resurecția s-a săvârșit cu recunoașterea erorilor - chiar dacă spovedania a fost lapidară. Autoimputarea a fot formulată net în declarații neechivoce
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
de jos, din postura de funcționar umil, anxios, inapt de decizie, așadar cu totul nepotrivit epocii și situației ivite, și pus să răspundă de organizarea unui ambițios combinat industrial. El nu rezistă în escaladarea excelenței impostoare, în fapt neînțelese, și revine la umilința și insignifianța comună, atât de potrivită și de omenească, în ceea ce-l privește. Al doilea pasaj, 1975, este tot un roman al industriei, pe structura anchetei. Aici sunt investigate accidentele de la un pasaj de cale ferată. Regăsim aceeași
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Otiliei Cazimir, care sunt mai analitice și beneficiază de un stil mai vioi, mai elaborat. Petru Comarnescu declara că ținea jurnalul cu destulă dificultate, socotindu-l util, ca informație pentru un viitor roman al generației sale, idee la care va reveni și în alte rânduri, fără să reușească să-l scrie. Diaristul, autodefinindu-se nu o dată, era un tip monden, "om de lume"; avea excelente lecturi și deschideri spre toate artele: plastică, literatură, muzică, teatru, balet, cinematografie. Simțea nevoia de varietate
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
se schimbă brusc, poate curma și suferințele unor creatori. Spre a face loc altora... Doamna Vulcănescu spune că, pe 24 aprilie a.c., organizează o întâlnire de rămas bun. E pentru ultima dată când plec din România. Nu am să mai revin. Mă internez într-un azil la Nisa... Am fost invitat, prin acel fără de noimă fir al întâmplării, să particip la această evocare a lui Minulescu în casa sa. Un cadru apropiat unei întruniri de rubedenii la pomenirea celor de mult
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
la realitate era cel puțin la fel de directă. De fapt, mă știe de douăzeci și cinci de ani. Chiar am trecut împreună printr-un stagiu militar pe care, cu ingredientele cuvenite, l-am încondeiat într-una dintre povestirile volumului de care ne ocupăm. Revenind la cheia realistă a "Bazarului", trebuie să spun că privesc cu scepticism efuziunile liricoide. Nu știu să conversez duios și nici să gesticulez patetic. Îmi e mult mai aproape sarcasmul decît euforia sentimentală. Recitesc uneori pagini din primul meu roman
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
interesa comportamentul unui primar de sector din București sau al unui șef de galerie. Mai degrabă nu. Cît despre bătaia prea scurtă în timp, ai dreptate, ea înseamnă de obicei datare iremediabilă. Cu toate acestea, cînd caut să mă consolez, revin la o observație pe care a făcut-o tot Tudorel Urian, aceea că și "Momentele" lui Caragiale au apărut într-o ramă temporală îngustă. Să ne înțelegem, nu m-am smintit și nu mă cred un Caragiale de școală nouă
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
ce se întîmplă, de pildă, în literatură. Cît despre colaboratori, ei se numesc într-o ordine aleatorie Traian Ungureanu, Radu Cosașu, Adrian Cioroianu, Radu Naum (plus Tudor Octavian, care e de-ai casei), ceea ce cred că spune multe. Dar să revin. Nu, nu m-am transferat în sport și nici nu știu dacă o s-o fac vreodată. Ca dovadă, am scris trei capitole dintr-un roman care se cheamă provizoriu Vînzătorii de lacrimi și pe care îmi propun să-l termin
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
rămas în picioare? - Te-am lăsat să dormi. - Ești fraier. Mie-mi plăcea. Nu-mi plac astfel de discuții. în miez de noapte mi se păruse, pentru o clipă, că puteam să mă joc cu ea. Acum, când veneau zorii, reveneam în mine. Nu mai îmi păsa de joaca ei. - Știi, i-am spus, am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Mugur din Munții Neamțului, în aglomerația de poporeni puși pe distracție, de pe platoul de pe care se înălțau la cer, dimpreună cu praful stârnit de mișcarea mulțimii, cântecele, chiuiturile și tropăitul dansatorilor care evoluau pe scenă ca pe bandă rulantă. Și revenind cu gândul la acea fără doar și poate dramatică renunțare a lui Norman Manea la ingineria care îi asigura o existență aproape lipsită de griji, în favoarea uneia în care grija stă călare pe șapte cai, gestul mi se pare cu
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
și căuta să convingă, împărțind scrisori și ziare, pe toți, că "dom’ doctor are o veveriță uite-așa de mare", nu un motan, cum se credea! Cam la două trei luni după tratament, Scămoșilă, acum cu coițele-n regulă, și-a revenit. Doar din cînd în cînd mai avea cîte un puseu de virilitate bestială! Cu stimă și extract de splină, Emil Brumaru 16-IX-’980
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
abstracție de asta îmi trimit degetele peste tastatură într-o mângâiere forțată ce-mi răspunde cu vorbele mele deși eu sunt un altul care mi-e la fel de străin el îmi spune povestea pe de rost iar eu scriu fără să revin m-aș îngrozi să mai și citesc ce zbate trupul meu în camera asta ca un corp puțin mai mare ascult amalia rodriguez și-mi îngân zilele copy-paste încet calm cu gura străină unde e turma visurilor mele ca husky
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
nălucirile ei. Probabil că e mai drept să recunoaștem relația dintre scriere și viață într-o opinie a aceluiași Camil Petrescu, autor care consideră că e normal ca în orice creație literară să se strecoare și �un colț de autobiografie". Revenit la București spre sfîrșitul lui 1919, Gib Mihăescu devine și mai �abulic". Firea lui contemplativă și lipsa de voință par încă mai accentuate de traumele copleșitoarei experiențe a războiului. Începe o prietenie durabilă cu Cezar Petrescu, iar în 1920 pornesc
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
dar și rezultatele vor fi considerabile. Cred că am de spus ceva mare. Ideile și metodele mele ar putea avea o rezonanță și consecințe în ansamblul găndirii ". Lunile trec, "românismul " se transformă în amintire. Cănd va fi chemat insistent să revină la București, cel puțin căteva săptămăni, pentru a ocupa prin concurs postul de conferențiar de Istoria culturii la Universitate (situație care, cu doar trei ani în urmă, ar fi însemnat realizarea unei himere), Eliade găsește diverse pretexte pentru a se
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
par un etalon greu de atins, dar spre care ar trebuie să tindem cu toții. Reflecții pline de substanță găsim pe marginea eseurilor lui Unamuno sau Ortega y Gasset, mai ales de cănd a fost capabil să-i citească în original. Revine mereu cu pasiune la lecturile romanești cele mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi, comentați deseori în detalii tehnice, în glose de romancier îndrăgostit. Perioada portugheză se încheie fără strălucire, de-a dreptul tragic: Nina moare în noiembrie 1944, lăsăndu-l
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
cobora adesea zile și nopți la rînd Stăpînul în mundus subterraneus la toți cei care cîndva au fost și ei în pîrgă trăind acum într-o altă lumină afară din lege îl chemau ca la o judecată astfel că întotdeauna revenea printre ei înfrînt dar nu învins cu aceeași arsură pe mînă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
versuri, altul în proză, cei mai cuprinzători poeți ai literaturii noastre”... “Căci Eminescu și Sadoveanu sunt laturile cele mai lungi ale tradiției noastre literare”. Despre Hortensia Papadat-Bengescu, Vladimir Streinu a înscris observații esențiale în studiul Note despre stil și nu revin asupra lor. El a recenzat romanele Rădăcini și Logodnicul, accentul căzând mereu pe forța analitică a autoarei, pe îndrăzneala ei în sondarea psihologiilor celor mai obscure: “Niciodată un condei românesc n-a înțepat colțuri sufletești mai ferite de lumina inteligenței
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
rog, zarnacadele din astea se pot găsi la tot omul. Dar văd că am început să răspund la propria mea anchetă. „Cartea care v-a fascinat copilăria”, de acum cîțiva ani! Ar mai fi multe de adăugat. Oricum, o să mai revin. Dar de ce am început cu Aventurile lui Tom Sawyer scrisoarea? Orice cititor are cîte un cuplu celebru ce-l fascinează, îl urmărește întreaga viață, pe care caută, cred, să-l imite, luîndu-și-l drept model! Romeo și Julieta? Tristan și Isolda
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
că versul încă n-a murit“. Asupra celei elogiate, comentariul are un impact catalizator, este pus deoparte, recitit cu martor, utilizat ca referință, cum atestă o însemnare din Jurnal. Efectul determinant a intervenit prompt, întrucât poeta s-a decis să revină în următorul număr din „Azi“ cu un bogat ciclu (absorbit, aproape intact, în structura Țării fetelor). Misterul ridicatei productivități lirice, declanșate aparent spontan în 1932, își află dezlegare în caietele manuscris, doldora de încercări într-un stadiu avansat de finalizare
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
dezvoltă din fundamentul unei înțelegeri a artei care leagă între ele părțile și conferă expresie întregului”. Vianu recunoștea că latura de concepție a Esteticii nu era evidentă, nu se impunea de la sine cititorilor, și că vina pentru acest lucru îi revenea, parțial, chiar lui: „Desigur, cele două nevoi care se satisfăceau în construcția edificiului, nevoia de a informa și aceea de a promova o concepție despre artă, n-au fost deopotrivă subliniate, nici de acei care au binevoit să se ocupe
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
această dată, explicând poziția acestui ziar înainte de noiembrie 1933: „ Cuvântul nu se lăsa păcălit de diversiunile antisemite pe care le montau vizibil când liberalii, când averescanii, când național-țărăniștii. Ce s-a întâmplat după noiembrie 1933 este altă istorie, și voi reveni asupra ei fără ezitare. Dar, până atunci, Cuvântul a fost o serioasă redută împotriva antisemitismului. Mișcările studențești n-au primit cuvinte mai aspre decât cele pe care le scria profesorul Nae Ionescu în Cuvântul, fără grija de a menaja susceptibilități
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
mai bun pentru un prieten evreu. Dar și pentru unul român. Mircea Eliade nu pierduse niciodată din vedere această posibilitate, deși, aparent, nu risca la fel de mult ca Sebastian dacă ar fi rămas în țară. La vremea scrierii Memoriilor, Mircea Eliade revenea asupra acelor ani cu convingerea că se aflase pe un drum cu sens unic, că nu ar fi putut refuza șansa exilului: „Pentru moment, nu eram amenințați să murim de foame. Dar nu-mi făceam iluzii. Presimțeam că, mai curând
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
ar înnebuni! Împreună cu mine! * Citiți fără prejudecăți, fără amintiri, prima poezie din volumul lui Mielușon: Parada. Nu există în ea ceva din poeziile-n rimă, din a doua perioadă, ale lui Dinescu? Vă rog insistent, citiți Parada. De cînd am revenit în Iași, cam o treime din scrisoarea zilnică o scriu după-masă, cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]