1,954 matches
-
Mureșan este recunoscut de un revoluționar și se află în pericol de a fi linșat, dar este salvat de maiorul Leo (Cornel Scripcaru), care se ocupa de paza instituției. Alberta îi povestește lui Maxențiu cele văzute în noaptea precedentă, iar revoluționarul îi spune că ar fi mai bine să uite acele întâmplări, argumentând că „în timpul Revoluției mor oameni”. Cabinetul medical de la TVR primește câteva lăzi cu energizante ca ajutoare, iar asistenta instituției o roagă pe Alberta să administreze răniților acele medicamente
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
șantaj pentru a o convinge astfel să „uite” de morții de la Revoluție. Femeia refuză și este bătută, jignită și chiar violată de ofițerul Mureșan în arhiva secției de poliție. Securistul îi spune că nimeni nu va interveni în sprijinul ei, revoluționarul Maxențiu fiind și el șantajat cu un dosar mai vechi. În ciuda tuturor acestor presiuni și umilințe, femeia refuză să scrie declarația cerută de milițieni și este trimisă în judecată pentru furt, fiind condamnată la 6 luni de închisoare. În perioada
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
care a proclamat dreptul la libertate politică, susținut de menșevici, social-democrați moderați. În multe orașe, muncitorii și soldații s-au organizat în soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându-se adversarii puterii guvernului provizoriu. În aprilie 1917, liderul comunist al revoluționarilor și al bolșevicilor, Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin, s-a întors la St. Petersburg din exilul sau din Elveția. Prin Tezele din Aprilie, a cerut declararea imediată necondiționată a păcii și redistribuirea pământurilor țărânilor. A cerut sfârșitul coaliției guvernului
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
demers, autoritățile austriece decid să suspende orice fel de întrunire și să-l aresteze pe Frâncu. Pentru a-l salva de posibila condamnare la câțiva ani de temniță, Partenie îl trimite pe Frâncu în Italia pentru a lua legătura cu revoluționarul Hociotă (Ovidiu Iuliu Moldovan), un adept al acțiunii și nu al acțiunilor diplomatice. El îl sfătuiește să obțină sprijinul bătrânului și bogatului boier Radu Gorj (Zoltán Vadász) pentru cauza lor, deși consideră că acesta s-a scrântit în ultima vreme
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
în misiune în Piemont, aceștia, între ei Iuliu ca căpitan și comandant al regimentului nr. 1, au părăsit țara pe 3 noiembrie al anului cu destinația Torino. În continuare ofițerul a luptat între 1860 și 1861 în Italia pe partea revoluționarilor sub generalul Manfredo Fanti (1806-1865) ca artilerist și la asediul Gaetei: Între puternicele fortificații ale Gaetei își găsise adăpost ultimul rege al Regatului celor două Sicilii, Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, care voia să se opună cu
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
lor nu a reușit, iar revoluționarii au fugit în Transilvania și în Bucovina. Evenimentele acelea sunt relatate și de Vasile Alecsandri în "„Un episod din anul 1848”", fragment apărut în 1869 ce reprezentă partea a doua a romanului neterminat "Dridri". Revoluționarul căruia autorul îi dă numele de Vali ajunge la Hangu unde speră să-i ridice pe țăranii munteni la luptă. El le vorbește țăranilor chemați la curtea prințului Cantacuzino, îndemându-i să pornească la luptă. Auzind că prințul G., unul din
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
de armeni din Imperiul Otoman. În 1890, Christapor Mikaelian, Simon Zavarian și Stepan Zorian au ajuns la concluzia că toate aceste grupuri trebuie unite și e nevoie de o un nou partid politic, pe care aveau să-l numească „Federația Revoluționarilor Armeni” (în armeană Հայ Յեղափոխականների Դաշնակցութիւն, Hay Heghapokhakanneri Dashnaktsutyun), care avea să se transforme în cele din urmă în „Federația Revoluționară Armeană” sau „Dashnaktsutiun” Partidul Social Democrat Hunchakian a fost de acord la un moment dat să se alăture federației
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
influență deosebită asupra formării sale intelectuale. Mișcările țărănești din primăvara anului 1906 tulbură ordinea publică din țară, iar Siguranța Statului îi arestează, printre alții, pe Manea Strapalea (cel care agitase spiritele la Bălășoieni) și pe fosta lui logodnică, Paraschiva, dar revoluționarul Ivan Maximovici Martînov (refugiat din Rusia) reușește să scape de urmăritori, aruncându-se în mare. În toamna anului 1906 Ionică Sântu se mută la București împreună cu prietenii săi Toderiță Clement și Sile Scafeș, devenind elevi la Colegiul „Sfântul Sava”. Răscoalele
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
și crime de război, inclusiv pentru crimă și tortură. Majoritatea celor condamnați de tribunalele revoluționare pentru crime politice au fost executați prin împușcare, iar restul au primit sentințe lungi de închisoare. Unul dintre cele mai notorii exemple de justiție a revoluționarilor a fost executarea a 70 de soldați ai regimului Batista, comandantă de către Raúl Castro după ocuparea orașului Santiago. Che Guevara a fost numit procuror suprem la Fortăreața "La Cabaña" în urma contribuției sale la capturarea Havanei. Această decizie a făcut parte
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
retragă pe insula Navy, situată la jumătatea distanței dintre Canada și Statele Unite. Jean-Fără-Nume este capturat și condamnat la moarte, dar Joann reușește să-i ia locul în ultimul moment și se sacrifică pentru fratele său. Acesta preia din nou comanda revoluționarilor, dar dezvăluirea identității sale atrage furia mulțimii, care e dispusă să uite tot binele făcut de el pentru țară, doar din cauza urii pe care o stârnește numele Morgaz. Evenimentele se precipită, britanicii lansează un ultim atac care distruge și ultimele
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
În perioada postcomunistă, cînd mulți dintre participanții la evenimentele revoluționare din 1989 s-au zbătut să obțină avantaje de pe urma participării reale sau fictive la doborîrea comunismului, Stelian Tănase a refuzat să capitalizeze statutul de ”revoluționar”, fiind implicat în fondarea Asociației Revoluționarilor Fără Privilegii (Președinte - Radu Filipescu; vicepreședinți - Ion Caramitru, Dan Pavel; membri Marius Oprea, Victor Rebengiuc, Stelian Tănase ș.a.m.d.). Una dintre constantele sale preocupări postcomuniste a fost legată de studierea arhivelor comunismului; Stelian Tănase a fost unul dintre primii
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
fie baza societății civile, în timp Priestley, un preot disident, a susținut că religia nu poate furniza baza societății civile și ar trebui să fie limitată la viața privată a fiecăruia. Dușmănia care a fost construită între disidenți și suporterii revoluționarilor americani și francezi a dispărut în luna iulie a anului 17911. Priestley și alți disidenți au plănuit să aibă o cină comemorativă pentru aniversarea Căderii Bastiliei, o acțiune provocatoare într-o țară în care mulți au dezaprobat Revoluția Franceză și
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
pagube materiale. Unii foști angajați ai forțelor de represiune au intrat în acțiune, cu scopul de a crea panică și teroare. Câteva cuiburi teroriste sunt distruse de însăși fostele unități ale Securității, de exemplu USLA, care a acționat de partea revoluționarilor în zona Drumul Taberei, Ministerului Apărării și clădirii Marelui Stat Major. Se înregistrează și incidente regretabile caracterizate de literatura militară ca "„friendly fire”" (foc executat asupra forțelor proprii). Astfel, la Aeroportul Internațional Otopeni sunt trimise niște întăriri, dar apărătorii cred
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
potrivit datelor oficiale, numărul decedaților și mutilaților prin împușcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată. Conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedați prin împușcare pe durata revoluției a fost de 1142, al răniților de 3138, iar al celor reținuți se ridica la 760. Au fost înregistrați nu mai puțin de
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
a devenit caimacam al Moldovei. În ianuarie 1858, un grup de reprezentanți ai bulgarilor din Moldova au trimis, în numele a 39 de sate și a orașului Bolgrad, o scrisoare în care cereau prințului Vogoride crearea unui gimnaziu pentru membrii minorității. Revoluționarul bulgar Gheorghi Rakovski, patronul modern al școlii, a susținut personal în fața caimacamului deschiderea gimnaziului bulgăresc. La 10 iunie 1858, la Iași, caimacamul a acordat membrilor Comitetului de inițiativă Nikola Parușev și Panaiot Grekov un ofis domnesc prin care aproba înființarea
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
certificat de revoluționar, motivînd că suprema recompensă pentru un revoluționar este doborîrea regimului politic contestat și că nici în Revoluția franceză, nici în Revoluția bolșevică nu s-au cerut și nu s-au dat certificate de revoluționar. A fondat Asociația Revoluționarilor fără Privilegii (președinte: Radu Filipescu; vicepreședinți: Ion Caramitru, ). În 1995, împreună cu alți intelectuali (Varujan Vosganian, Adrian Iorgulescu, Dorel Șandor, Andrei Pleșu, Alina Mungiu-Pippidi, Ștefan Agopian, Mihai Răzvan Ungureanu, Horia Roman Patapievici, Dinu C. Giurescu ș.a.), a întemeiat grupul civic „Alternativa
Dan Pavel () [Corola-website/Science/310998_a_312327]
-
familie de țărani la Furmanca, în gubernia Basarabia. În 1915 a fost încorporat în armata țaristă și a lupta într-o unitate de cavalerie pe frontul rus de vest. În momentul izbucnirii revoluției din 1917, el a trecut de partea revoluționarilor, intrând în rândurile Armatei Roșii. În 1918, a intrat în rândurile partidului bolșevicilor. În timpul războiului civil, Timoșenko a luptat pe diferite fronturi. Cea mai importantă luptă la care a participat a fost cea de la Țarițin (oraș denumit mai apoi Stalingrad
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
multe rachete Tomahawk spre artileria antiaeriană a Libiei. Rusia și China și-au exprimat regretul față de bombardamentele coaliției internaționale din Libia.. După câteva operațiuni militare împotriva orașelor controlate de guvernul socialist, ele sunt capturate și Gaddafi este ucis, marcând victoria revoluționarilor libieni, susținuți de NATO. Vezi și: Libia este în prezent guvernată de Consiliul Național de Tranziție. Vezi și: Libia a fost împărțită în trecut sub formă de "guvernorate" sau "muhafazat", apoi se organizează teritoriul său în 25 de municipii sau
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
lui Kun, a fugit în exil în Uniunea Sovietică. Întors în Ungaria, în 1924, a fost arestat și închis până ce în 1940 a fost expulzat in URSS, în schimbul steagurilor armatei revoluționare maghiare din 1849 capturate de către armata rusă după capitularea revoluționarilor la Șiria. În continuare a activat in cadrul Cominternului, reușind să nu fie secerat de represiunile staliniste a căror victimă a fost Kun. S-a întors în Ungaria cu Armata Roșie și după instalarea regimului comunist, a fost desemnat ca
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
împotriva voinței maestrului sau ca să participe la Bakufu-ul ce avea loc în Japonia secolului 19, și să îi ajute pe cei ce luptau împotriva Shogunatului, pentru 'o lume mai bună'. Astfel, el ajunge cel mai de temut asasin din gruparea revoluționarilor. Istoria elaborată în Tsuiokuhen explică cum au apărut semnele de pe fața lui Kenshin în formă de X și povestește despre faptul cum Kenshin a pierdut persoană pe care a iubit-o cel mai mult. Cel mai important însă, OVA-ul
Rurouni Kenshin: Seisōhen () [Corola-website/Science/310911_a_312240]
-
ulei, diferența făcând-o poziția cotului sprijită pe țeava unui tun și pumnul stâng ține garda unei spade. Începând din iarna anul 1847 și până în iunie 1848, Barbu Iscovescu a realizat o serie de portrete, în creion sau ulei, ale revoluționarilor Constantin D. Aricescu, Nicolae Golescu, Petre Mateescu, Niță Magheru și cel al Zincăi Golescu, mama fraților Golești: Nicolae, Ștefan, Radu și Alexandru. În periplul parizian de după 1849, Iscovescu a realizat o serie de copii după tablouri de Rubens, Nicolas Poussin
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
lui Barbu Iscovescu a fost disputat între cei care au analizat viața și opera sa. Astfel, P. Ionescu a publicat în anul 1878 un "Catalog de tablouri, statuie și aquarele expuse în pinacoteca din București", în care a menționat că revoluționarul Iscovescu s-ar fi născut în anul 1817, luna și ziua fiind aceleași - 24 noiembrie. Începând cu anul 1939 când Marin Nicolau a publicat biografia lui Barbu Iscovescu, acesta s-a pus de acord cu majoritatea criticilor (după propriile declarații
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
fi încredințat toate lucrările pe care le avea lui Aman cu scopul trimiterii acestora în Țara Românească. Toate lucrările ar fi fost încărcate în niște lăzi pentru transport. Lăzile conțineau din spusele lui Jianu: celebrele (?) tablouri făcute la Paris, portretele revoluționarilor din Ardeal, schițele făcute la Semlin și peisaje din pribegie. După descrierea acestei donații, Jianu a explicat motivația lui Iscovescu, motivație care era de natură testamentară orală care cuprindea sentimente patriotice și exaltări revoluționare. Dan Grigorescu în mod diferit de
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
primele rachete asupra Libiei, iar un submarin britanic a lansat mai multe rachete Tomahawk spre artileria antiaeriană a Libiei.[4] Rusia și China și-au exprimat regretul față de bombardamentele coaliției internaționale din Libia.[ 5]. La final, războiul a adus victoria revoluționarilor libieni, susținuți de NATO. Ostilitățile sunt încă în desfășurare.
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
Capitularea de la Șiria a avut loc la 13 august 1849 în localitatea Șiria (în ) și a pus capăt Revoluției Maghiare de la 1848-1849. Tratatul de pace a fost semnat de generalul maghiar Artúr Görgey (reprezentantul revoluționarilor maghiari) și contele Theodor von Rüdiger (reprezentatul Armatei Imperiale Ruse). În urma capitulării, generalul austriac Julius Jacob von Haynau a fost numit guvernator plenipotențiar imperial al Ungariei și a supus-o cu brutalitate. După ce rușii au intervenit în conflictul austro-ungar, înfrângerea
Pacea de la Șiria () [Corola-website/Science/334832_a_336161]