2,855 matches
-
p. 4). Cea mai cunoscută definiție comportamentală consideră corupția drept „folosire a puterii încredințate pentru un câștig privat”. Aceasta e și definiția pe care o folosește Transparency International, dar care este larg acceptată și de comunitatea academică. Problema acestei definiții rezidă în faptul că nu reușește să facă distincția dintre corupție și alte comportamente, precum furtul sau delapidarea. Apoi, cuvântul folosire poate desemna atât exercitarea obișnuită, legală și legitimă a puterii, cât și exercitarea abuzivă a acesteia. Dacă desemnează exercitarea legitimă
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea omului deplin încorporează obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia dintre componentele tabelului de mai sus. Astfel: a da un sens / a conferi valoare existenței înseamnă a deveni o ființă, adică o entitate integrată (unificată cu sine, cu societatea, cu cosmosul, prin integrarea terțului / sacrului); a da
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
urmă cu două stagiuni la Arad, cu Constantin Adamovici în rolul titular, iată piesa revine pe scena Naționalului clujean, entuziasmând critica și publicul. Revine piesa și nu spectacolul. (...) Marea calitate a montării Unchiului Vanea pe scena clujeană, coeficientul ei artistic, rezidă în complexitatea viziunii. Decorul din nou Vittorio Holtier direcționează prin materiale, obiecte, culori și așezarea lor în scenă, privirea noastră asupra lumii cehoviene; un decor cu dublu focar; privit dintr-o parte scaune albe de grădină, o masă lungă de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
omului de teatru aureolat de prestigiul artei scenice, dorind parcă să demonstreze (și să răspundă pe risc propriu la întrebările noastre) că cinematografia a ignorat multă vreme un adevăr vechi de când lumea: sufletul oricărui film este autorul, emoția actului artistic rezidă din comunicarea directă și misterioasă dintre actor și public, scopul suprem, zeul absolut căruia i se subordonează total, de la pana scenaristului până la foarfeca de montaj, este actorul, purtătorul de cuvânt al ideii. Regizorul este fermentul, catalizatorul. Locul său este în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o deconstrucție, fiind de fapt o reconstrucție analitică). Rezultatul minunat al acestei katabaze este personajul, care se naște treptat din confruntarea cu acțiuni/evenimente deja consumate. Altfel spus, (cum spendid teoretizează Ion Vartic în "Ibsen și teatrul invizibil"), "drama analitică rezidă în perso najele ei", în tensiunea autoanalizei și în transformarea de sine a acestor personaje. Și fiindcă în filmele noastre comuniste personajele importante mergeau fără să înainteze, Alexa Visarion (regizor iubitor de Cehov și de Dostoievski) a fost mereu atras
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să clădim ce mintea noastră ne spune că suntem datori s-o facem." Adoptarea și propovăduirea unei asemenea filozofii de viață presupune o forță și un curaj la care numai cei aleși pot aspira. Cred că principala calitate a filmului rezidă în capacitatea cu totul specială a lui Alexa de-a ne sugera, de-a ne conduce discret cu o mână care parcă plutește undeva deasupra capetelor noastre într-o poveste care curge cu o înșelătoare lentoare. Forța puternică, virilă este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
molecule. Aplicațiile biologice ale teoriei informației pe care ne-o prezintă Henri Atlan privesc în prin-cipal genomul și sistemul nervos. Dacă sistemul nervos a fost demult înțeles ca o rețea de comuni-care extrem de complexă, una dintre dificultățile descifrării unui cod rezidă în "faptul că nu știm în-totdeauna ce semnale trebuie să considerăm ca simboluri constitutive ale mesajelor care trebuie descifrate". Impulsurile electrice primite la nivelul fibrelor nervoase și al neuronilor sînt candidate la acest rol, însă nu sunt sînt singurele, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
topică afectivă etc.). Comunicarea artistică dă relief acestei funcții mai ales în lirica eului, în proza subiectivă și în opera dramatică, vizând direct emițătorul intratextual (instanțele comu nicării artistice) și, indirect, emițătorul extratextual, autorul operei. FUNCȚIA CONATIVĂ/PERSUASIVĂ/RETORICĂ/INJONCTIVĂ rezidă în capacitatea mesajului de a realiza o conexiune între actanții comunicării, fiind centrată pe receptor. Apare pregnant în comunicarea cotidiană, incluzând și formule stereotipe, precum „Salut! Ce mai faci?“, care au scopul de a iniția comunicarea, de a facilita contactul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
oficial, limbajul științific, cel publicistic, beletristic și cel colocvial sunt incluse în categoria stilurilor supraindividuale, reprezentând cele cinci stiluri funcționale ale limbii române. 3.2. Calitățile generale ale stilului Calitățile generale ale stilului sunt: claritatea, corectitudinea, proprietatea, precizia, puritatea. Claritatea rezidă în formularea limpede a enunțurilor, întro succesiune logică a ideilor, care trebuie să fie explicite, evitând termeni ambigui sau construcții sintactice echivoce. Absența clarității generează obscuritatea (formulări confuze, construcții sintactice neobișnuite), nonsensul (contradicție logică între termenii enunțului), para doxul (afirmație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fluența, coerența și coeziunea comunicării. Această calitate particulară poate fi identificată în diverse texte de tip argumentativ, demonstrativ sau informativ, în opere literare de formulă tradițională. Mărci textuale: reluarea unor cu vinte tematice, prezența conectorilor, a paralelismului etc. Variația stilistică rezidă în asocierea a două sau mai multe registre stilistice în același text/discurs. Schimbarea bruscă (anticlimaxul) ori alternanța registrelor este o caracteristică a modernismului și postmodernismului, semnalând scindarea în „voci“, ruptura de nivel sau ironia, parodia, intertextualitatea. Mărci textuale: limbaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
versul din 12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor din poezia modernă semnalează grafic impulsurile emoționale, de intensitate și durată diferite, sau fluxul intermitent al ideilor. Rima, element clasic de versificație, rezidă în consonanța sunetelor finale a două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată. După poziția lor în strofă, rimele sunt: - rima împerecheată (aabb/12, 34): Tu ești o undă, eu sunt o zare, / Eu sunt un țărmur, tu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
commedia dell‘arte (bazată pe improvizația actorilor). - Dramaturgii epocilor moderne revigorează comedia, apelând la limbaje scenice complexe prin care „personajele sunt reduse la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
etc. 7. Prin excelență marcă a narativității, timpul imperfect al verbelor contribuie la ex pre sivitatea epică prin forța evocatoare și prin surprinderea unor acțiuni trecute, în desfășurare. De exemplu, valoarea expresivă a majorității verbelor la imperfect din fragmentul selectat rezidă în evocarea prezenței lui Ann și în relatarea acțiunilor, marcate de incertitudini, ale protagonistului. 8. Principalele trăsături ale genului epic sunt: prezența instanțelor comunicării narative (narator și personaje), utilizarea narațiunii ca mod specific de expunere, existența unui conflict, desfășurarea acțiunii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
că școala trebuie să suplinească această carență, deschizând ferestre spre creații artistice remarcabile. (Dezvoltarea argumentului poate viza modul în care studiul sistematic al marilor creații literare poate declanșa dorința de a citi integral cartea.) ARGUMENT 2: Un al doilea argument rezidă în rolul formativ pe care îl are contactul cu experiențe umane, cu personaje și aventuri ale cunoașterii ori ale trăirilor interioare închise în paginile marii literaturi. (Dezvoltarea argumentului, ilustrarea lui cu experiențe/cu revelații personale) CONCLUZIE: În concluzie, generalizarea studiului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
petrece cu trei ani înaintea celui deAl Doilea Război Mondial (de la începutul verii până toamna târziu), în timp ce volumul al doilea comprimă o durată diegetică amplă (din 1937 până în anii ’50), surprin zând un timp catastrofic, al colectivizării forțate. Complexitatea romanului rezidă și în structurile narative ce îmbină elemente tradiționaliste și moderniste. Astfel, narațiunea heterodiegetică este substituită în finalul volumului al doilea cu narațiunea la per soana întâi, iar perspectiva narativă omniscientă a unui narator obiectiv alternează cu perspectivele interne, subiective, ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană apare eul liric (desemnat prin mărci ale persoanei I: am dăruit, mea), în ipostaza creatorului verbelor nebune. Altă tră sătură distinctivă rezidă în comunicarea nemijlocită a unor idei, reprezentări și sentimente. Astfel, în poezia citată - care este o artă poetică - se comunică idei și repre zentări despre creație, despre forța cuvântului artistic și sentimente, precum melancolia. 9. Structurată, ca întreaga poezie, pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
definitorie pentru spațiul european, o realitate care nu poate fi ignorată fără grave repercusiuni. Întradevăr, Europa se bucură de o diversitate lingvistică și o bogăție culturală ce reprezintă un izvor inepui zabil de creativitate și de originalitate. Succesul Uniunii Europene rezidă tocmai în abilitatea acesteia de a respecta istoria și cultura tuturor statelor membre, fiindcă sa renunțat la ierarhizări de tipul „culturi majore“ și „culturi minore“. Drept urmare, pentru a se integra armonios unei societăți în continuu proces de glo balizare, tinerii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Genul epic are drept trăsătură definitorie prezența instanțelor comunicării narative. De exemplu, în fragmentul citat, se evidențiază prezența unui personajnarator, desemnat prin persoana I (îmi luasem obiceiul să mă duc...), și a unui personaj feminin - iubita lui. O altă caracteristică rezidă în predominanța narațiunii, ca mod principal de expunere. Astfel, în prima secvență, se relatează o suită de acțiuni legate de pasiunea de a pilota avioane și activități cotidiene, numite mai ales prin verbe la timpul imper fect - indice specific al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a planului existenței cu cel al gândirii, filozofia tradițională dorea să obțină o sinteză sistematică, aptă să propună un concept totalizator, universal valabil. În schimb, orientarea relativist istoristă din secolul al XIX-lea pune în lumină faptul că șansa metafizicii rezidă doar în creația liberă, în mod fatal unilaterală, ceea ce îi conferă un caracter relativ în raport cu pretențiile absolutiste ale metafizicii clasice. Din această nouă perspectivă, sistemele filozofice apar puternic personalizate; dar acest fapt nu este resimțit drept o limită, ci drept
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vom reveni atât asupra zonei de interferență, cât și a punctului de separație dintre cele două tipuri de științe, acum ne mulțumim să subliniem doar că așa cum rezultă deja din precizările anterioare unul dintre dezacordurile majore dintre Dilthey și pozitiviști rezidă în diferențierea metodologică dintre comprehensiune și explicare, altfel spus, dintre "explicația teleologică" și cea "cauzală"162, ca să mai trimitem o dată la distincția lui von Wright. Pe această distincție se bazează, în fond, deosebirea dintre Geistesși Naturwissenschaften, care "nu este în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Schnädelbach în legătură cu Dilthey, sau de "ideea anticipată" a lui Blaga (vezi II, 2Bd și 2Bf): Există însă o poziție fundamentală, străină de posibilitatea atât a împăcării cât și a respingerii și chiar, într-un anume sens, îndepărtată de adevăr. Ea rezidă în alegerea conceptelor primitive fundamentale pentru întreaga argumentație. Alegerea, s-ar putea spune, este <<existențială>>. Este o alegere a unui punct de vedere care nu poate fi mai departe justificat." Dar critica reciprocă a celor două tradiții continuă von Wright
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Das Wesen der Philosophie, unde întregul discurs este clădit tocmai pe ideea unor asemenea unități ale istoriei (ale istoriei filozofiei, în cazul de față). Acum se mai pune o singură problemă: cea a "sistematizării conștiinței istorice înseși, a cărei identitate rezidă în unitatea istoriei sale". Iar în acest sens, după ce mijloacele istoriografiei științifice au fost recuzate, se impune o reorientare spre filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
modificări în cadrul contextului general al societății". Or, asemenea deducții "depășesc forța intuitivă a omului"109. În plus, orice formulă prin care exprimăm sensul istoriei nu este decât "un reflex al însuflețirii noastre lăuntrice". Până și forța noțiunii de "progres" nu rezidă neapărat în ideea de "scop", ci este mai degrabă o chestiune de voință și energie susține Dilthey, oferind și un exemplu în acest sens: "Cu ideea sa universală despre umanitate, un autor precum Herder nu a depășit niciodată conștiința confuză
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fiecărei monade o maximă individualitate, integrând-o totodată în întreg prin relația ei cu întregul. Deși Leibniz ține atât la aceste substanțe, concepția lui poate fi considerată totuși, în egală măsură, o concepție bazată pe relații sau funcții: <<Fundamentul adevărului rezidă în conexiune>>" (ibid., p. 74), ceea ce ne amintește de importanța pe care Dilthey o acordă unor concepte ca Zusammenhang și pars pro toto. 193 În legătură cu acest aspect am putea spune ca É. Bréhier: "Când vorbesc de renaștere nu vreau să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și "elaborează concepte pe baza purei activități lăuntrice de construcție". De aceea concluzionează autorul -, "poziția epistemologică fecundă rezidă numai în îmbinarea empiriei cu munca de concepție. Aceasta poate fi numită, odată cu Kant, tipul critic."119 În legătură cu poziția lui Dilthey în această privință, Husserl după ce se întreabă cum ar putea depăși scepticismul "o analiză atât de instructivă asupra structurii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]