1,913 matches
-
de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori, comuniști, sub înfățișări atât de convenționale și schematice încît devin amuzanți prin ridicol. Depășind formula balzaciană, romanele de după 1944 se apropie de cea tolstoiană, epopeică. În spațiul lor, al celui de al doilea în special, se înfăptuiește un larg caleidoscop al mediilor lumii românești de dinainte, din timpul și de după cel de al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acea categorie de oameni care folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile lor planuri sau doar pentru a brava, pentru a fi în atenția celorlalți. Ei sunt centrați pe sarcină (și văd amenințată intenția de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Lamartine și persoanele care i-au aplaudat argumentația au văzut, cu ochiul stâng, salariile câștigate de furnizorii actorilor, aceștia ar fi trebuit să vadă, cu ochiul drept, salariile pierdute de furnizorii contribuabililor; din cauza acestei viziuni deficitare, aceștia s-au expus ridicolului de a considera o deplasare un câștig. Dacă erau consecvenți cu doctrina lor, ar fi cerut subvenții la infinit; căci ceea ce este adevărat pentru un franc și pentru 60.000 de franci este adevărat, în circumstanțe identice, și pentru un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Numai pentru a cădea, și el, într-o tristă logomahie! Domnul Billault este prea luminat pentru a nu simți, măcar de o manieră confuză, pericolul fiecăruia dintre pașii săi pe calea care sfârșește în Comunism. El nu se înconjoară de ridicolul de a poza în campion al Proprietății în momentul în care o violează; dar ce imaginează el pentru a se justifica? El invocă axioma favorită a oricui vrea să concilieze două lucruri ireconciliabile: Nu există principii. Proprietate, Comunism, să luăm
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu timpul, numărul celor cu cecul în alb ar putea crește oricît." Seara, la paharul de vin roșu, mă ceartă că nu țin jurnal. Cred că nu am făcut-o din două motive: din lene și apoi din teama de ridicol, din jena pe care aș resimți-o în fața maldărului de banalități adunate cu vremea. La amiază, când m-am dus să-l iau la masă, mi-a spus că în București trebuie să ne vedem mai mult, pentru că în orice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a unei instaurări despotice asupra lui. De altfel, în orice despot există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea și ridicolul unei boabe de spumă care vrea să se înstăpînească asupra mării într-un chip exterior: despotul nu absoarbe în el comunitatea care l-a făcut cu putință, ci o îmbrățișează silnic. Trecerea mediului extern în mediu intern este, s-ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de primii și ultimii deopotrivă, îl combat și detestă de pe încă alte poziții? Îi spun lui Noica toate acestea. Dacă există vreun punct de contact între mine și "autohtoniști", am să vă rog să nu-l căutați în latura de ridicol a problemei. Când m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea. Românescul nu se rezolvă numai în balcanism și în degringoladă parlamentară. Există momente ale seriozității peste
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culturală, un bun redactor trebuie deci să cultive în chip profesionist suspiciunea. El trebuie să fie în permanentă stare de alarmă și să vadă în orice autor un mic diavol care încearcă la tot pasul să-l păcălească cu ajutorul cuvintelor. Ridicolul este în aceste condiții asumat; orice pândă își creează propriile ei fantasme, și acest biet bolnav începe să semene teribil cu personajele acelea care țin mereu un ochi închis - paradoxalul ochi al pândei - într-o lume de suspecți instituită de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Or, dați-mi voie să vă răspund că nu facem nimic cu l'épicier, pentru că băcanul nu este, și nu este pentru că nu vrea să fie, pentru că nu a făcut nimic ca să fie. Ajungi atunci să-ți pui problema cu ridicolul teologiei care la un moment dat s-a simțit datoare să se gândească la mântuirea omenirii de dinaintea lui Isus? În numele acestei false bunătăți care acordă în chip universal dreptul de a fi, omenirea va muri sufocată în propriul ei ritm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se întîmplă este istorie; nu tot ce există este investit cu ființă; și nu tot ce se formulează privește logica. Îl întreb pe amicul tău: cum vine să-mi vorbească de Adorno și de angajare - angajare care poate cădea în ridicolul nesemnificativului și contingentului (să te bați cu un Imperiu Otoman sfîrșit!) -, deci cum vine să-mi vorbească de un Adorno care te vâră în contingent, opunîndu-i-l lui Heidegger, care de unul singur a mutat istoria din loc, salvând cuvântul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parte, lucrări ancorate în exclusivitate în fenomenul autohton și având toate în titlu cuvântul "romînesc": Rostirea filozofică românească, Creație și frumos în rostirea românească, Sentimentul românesc al ființei, Spiritul românesc în cumpătul vremii, Eminescu sau omul deplin al culturii românești. Ridicolul de primă instanță la care se expune o asemenea abordare este limpede. Poate oare filozofia - care de la greci și până astăzi a rămas un exercițiu în marginea universalului și care, în momentele ei foarte mari, se ferește până și de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ordine. Dacă ar fi cum spui, nimeni n-ar mai trebui să se roage. Or, e exact pe dos." Chiar, de ce și în cele mai grele momente îmi e rușine să mă rog? Pesemne că sânt bolnav de teama de ridicol: dacă la capătul celălalt nu e nimeni? Dacă rugăciunea mea nu are "sol fenomenal"? Cum să fac să ajung, o clipă măcar, în culisele existenței mele? De unde aerul acesta assure al celor care, ca și mine, deambulează, bezmetici, pe scena
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
totdeuna în fruntea națiunei din a căreia sân puternic s-a ridicat; dar cumcă asemenea visuri esist e fapt; cumcă ele însă nu se vor realiza niciodată o promitem pe conștiința viguroasă a Dietei Bucovinei, pe a căreia delegați nici ridicolul ce li se aruncă-n față, nici dușmănia guvernului nu-i va opri de-a vorbi deocamdată poate defectuos, dar totuși numai românește, de-a simți însă cu atâta mai bine și etern românește. Dumnezeul mulțimilor însetate de dreptate a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oare fonduri de dispozițiune? Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la un loc; și acest palat de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. Și cu toate acestea, ăst ridicol e trist în sine; ceea ce dovedește că definițiunea filozofului german are multe contra sa. E trist de a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. Și cu toate acestea, ăst ridicol e trist în sine; ceea ce dovedește că definițiunea filozofului german are multe contra sa. E trist de a vedea în inima Europei o națiune ce se află încă în evul-mediu cuprinsă de o febrilă epidemie spirituală, o națiune mică la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
delincvența sau cu violența, ducând astfel la criminalizarea unor comportamente obișnuite (Wacquant, 1999; Prairat, 2001). Pentru a doua critică, dimpotrivă, el banalizează infracțiuni serioase și împiedică tratarea lor ca atare (Haut și Quéré, 2001, p. 15): Ceea ce, fără teamă de ridicol și preocupați să găsim scuze, numim în Franța "incivilități", este considerat în Statele Unite drept ceva reprehensibil și, de altfel, sever reprimat". Desigur, dezbaterea nu este doar teoretică: criminalizăm în exces sau, dimpotrivă, suntem de un asemenea laxism încât ar trebui
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unităților școlare. În cursul acestor operațiuni, percheziționarea ghiozdanelor are ca efecte umilirea și resentimentul, fără să mai vorbim de comicul involuntar al situațiilor când dealerii sunt preveniți prin radio de aceste operațiuni (nu faci politică-spectacol fără să te expui la ridicol). Asta înseamnă poliție de proximitate? Mai degrabă o comunicare politică (destul de proastă) spre uzul alegătorilor. E numai gesticulație. Concluzie generală Violența în școală: o provocare mondială? Această întrebare de la început poate primi un răspuns în concluzie? Am putea mai întâi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
buni decât bărbații. • Femeile conduc afacerile mai bine decât bărbații. • Un soț care nu lucrează este tot așa de realizat ca și unul care are o slujbă plătită. Studiile universitare sunt mai importante pentru o femeie decât pentru un bărbat. Ridicolul acestor întrebări, reflectate în oglindă, apare doar când sunt astfel formulate; în prima variantă păreau firești... Partea leului se circumscrie prin faptul că bărbații conduc mai bine afacerile și sunt lideri politici mai buni, în timp ce femeile ar putea să se
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda femeilor cinstite a fost gândită ca un poem despre bărbați, nu despre femei, și în mod special despre două categorii de personaje masculine, oricât de curios ar părea: cei care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a lui Typhon și a Giganților, „cu luptele Între daimoni”, urmate de fuga Învinșilor și de pedepsirea vinovaților (421 c). Alegoria demonologică se impune În cazul lui Apollo pentru a se evita ridicolul ce-ar copleși tradiția dacă faptele ar fi puse pe seama zeului Însuși. Atingem aici un punct „fierbinte” pentru Plutarh, care, pe de o parte, e obligat de propriile sale convingeri să proclame transcendența absolută a zeului Apollo (este exact ceea ce
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda femeilor cinstite a fost gândită ca un poem despre bărbați, nu despre femei, și în mod special despre două categorii de personaje masculine, oricât de curios ar părea: cei care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cifrelor: diferența în ce privește speranța de viață în Moldova și țările dezvoltate ale lumii capitaliste este de 10-15 ani (64 la „noi” față de 75-80 la „ei”). Nu are rost să comparăm venitul pe cap de locuitor, pentru a evita căderea în ridicol. El, venitul, derivă din indicele longevității. Această prăpastie ar fi putut fi mai mică, dacă am fi fost lucizi și hotărâți, dacă ne-am fi asumat realmente opțiunea europeană după 1991 și nu am fi jucat „la două capete”, după
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
numeroaselor titluri cu care au fost distinși scriitorii noștri - Maestru emerit al scrisului (!), Scriitor al poporului (!) etc. - titluri conferite - uriașă improprietate din punctul meu de vedere - de către Președintele republicii. Oare chiar nimeni din lustruitorii de imagine a țării nu sesizează ridicolul acestei situații? Când i-am spus unui coleg german că literatura din Basarabia e un neîntrerupt zornăit de ordine și medalii conferite de șeful statului, acela a zâmbit mirat. Mi-a spus că nu crede că vorbesc serios, că premiile
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu țin minte să fi publicat texte ale optzeciștilor și nici cronici la cărțile lor), de aceea insistența cu care oferă cititorilor săi niște „sentințe” într-o problemă față de care a mers alături, mi se pare inadecvată până la suspiciune și ridicol. Însă ceea ce m-a făcut să reacționez totuși la articolul lui Samson Noah este citatul din Noua revistă română, pe care domnia sa îl dă ca exemplu de receptare critica, neunivocă a revistei Contrafort. Ce să spun? În cazul acesta destul de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
telefonic, cinci din șase membri ai Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova mi-au mărturisit că n-au semnat, nici elaborat, vreo telegramă în ultimul timp. „E o deprindere comunisto-sovietică, de care ar trebui să ne debarasăm, pentru a nu multiplica ridicolul acestor vremuri. E descalificant și rușinos pentru Uniunea Scriitorilor să semneze telegrame de acest fel ...” - mi-a mărturisit indignat unul dintre ei. Sentimentul rușinii este uneori curativ. Deci, să mai avem speranțe... Simpozionul „Starea prozei - realizări și perspective” organizat de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]