1,334 matches
-
nevoia credincioșilor de o lume i-reală, ca alternativă a lumii concrete. Din amplul bazin semantic în care s-au dezvoltat mai multe noțiuni înrudite cu el − discutate într-un capitol anterior: memorie, istorie, povestire −, dar și în baza practicilor ritualice, imaginarul colectiv, în trecerea de la lumea greco-romană la cea creștină, a preluat mimetic chipul puterii, a devenit un funus imaginarium al ei. Așa a ajuns să reprezinte laolaltă spiritualitate și ideologie politică, prin noi simboluri, coduri, imagini și narațiuni exemplare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
chipului divin și a martorilor săi apropiați. Asimilată unui dispozitiv imaginal și iconic, oíkonomía nu rămâne un concept vid sau negativ, după cum îl consideră Gilbert Dagron 49 (ale cărui interpretări se concentrează asupra simbolisticii instituționale și ritualice, rămânând departe de conținutul spiritual al practicii puterii). Nu se mai poate vorbi aici de o retorică abilă, de tip sofistic, și nici de o disjuncție definitivă între normele ideale și spațiul social, ci, dimpotrivă, de un model de mediație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întâi lui Iisus, apoi basileului, unicul acreditat în plan teluric să pună în practică proiectul oikonomiei creștine. Acesta este modelul pe care îl vor prelua mai târziu și voievozii și domnitorii români, de cele mai multe ori printr-o adaptare cutumiară și ritualică a însemnelor și ceremonialurilor puterii și, din păcate, foarte rar în teorie. Cum politicile iconoclaste de uzurpare a icoanei christice, precum și a prestigiului său în oíkonomía spiritual-religioasă a imperiului, au dus la eșecul politic și instituțional
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
raționalizării, a sistematizării întregului proiect al călătoriei, speranța întru încrederea privind reușita acesteia. Pentru omul religios, însoțirea cu zeul reprezintă una dintre realitățile transcendent-întemeietoare ale credinței sale, unul dintre pilonii complexului ce unește doctrina teologală la care aderă cu practica ritualică pe care și-o asumă zi de zi. Este vorba despre o însoțire pe calea destinului uman. Omul pășește, dintru inaugurarea istoriei sale, în umbra atenției zeului. Conform acestei perspective, Divinitatea îl privește îndeaproape și comprehensiv, învăluindu-l și nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu și li s-a dat lor șapte trâmbițe". (Apocalipsa 8.1, 2) Aceste versete sunt urmate înde-aproape, după descrierea prealabilă a unui act ritualic propedeutic, în care simbioza dintre tămâiere și rezonanța sfințeniei întru rugăciune sunt elemente centrale, de anunțarea sosirii gestului angelic decisiv: Iar cei șapte îngeri, care aveau cele șapte trâmbițe, s-au gătit ca să trâmbițeze. Și a trâmbițat întâiul înger....." (Apocalipsa
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
au gătit ca să trâmbițeze. Și a trâmbițat întâiul înger....." (Apocalipsa 8.6, 7) Unul dintre acele noi elemente-simbol ce apar pentru prima dată în evocările Apocalipsei îl reprezintă trâmbița și actul trâmbițării. Trâmbițarea reprezintă, în tradiția iudeo-creștină, un important gest ritualic menit să trezească conștiința credinciosului, să o reactiveze la nivelul trăirii mistice. Sunetul emis prin utilizarea trâmbiței a fost din vechile timpuri considerat drept o propagare de modulații, de vibrații resurecționare pentru aptitudinile religioase ale spiritului uman. Prin emiterea sonoră
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pentru influențarea directă a adoratorului, ci primește un teritoriu de stabilizare al unui asemenea primejdios acces. Așezând portretul sau sculptura celui idolatrizat în fața sa, adoratorul postulează un perimetru sacru-operațional. Apoi, pe măsura înaintării în demersul său de închinare și venerare ritualică, își proiectează atomul conștiinței pe acea fereastră-acces către entitatea idolatrizată, urmând ca, în final, să o piardă cu totul în fluctuațiile radiante ale unei astfel de entități care, la rândul său, iese în întâmpinare pășind spre fereastra din fața ei, rămânând
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
influența peste hotarele sale și înaintând pănă la marginile acestuia pentru a fi cât mai aproape de clipa pasului peste prag al celui ce-o adoră. Astfel, observăm o structură asemănătoare unui aisberg în care vârful este reprezentat de sfera intimității ritualice trasate în jurul portretului respectiv, linia apelor ce delimitează partea ascunsă de cea vizibilă ar fi însăși această rostuire picturală sau sculpturală, iar partea din adâncuri, segmentul ascuns ar fi reprezentat de imperiul celui adorat. Dinspre acest imperiu tainic răzbat energiile
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
transformă acest pisc în loc cu valențe sacerdotale, preschimbă în templu locul de suprafață al adorării, acel teritoriu de stabilizare în care cel care adoră se înclină și îngenunchiază. Adoratorul își așează în față portretul sau sculptura evocatoare, fundamentând un cadru ritualic dinspre care își proiectează ulterior esența conștiinței în imperiul celui chemat adorator. La rândul său, această entitate adorată găsește, în cadrul ritualic, zona spre care își poate trimite influența copleșitoare. Această fluctuație dialectică este posibilă datorită medierii realizate de obiectul-reprezentare, de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cel care adoră se înclină și îngenunchiază. Adoratorul își așează în față portretul sau sculptura evocatoare, fundamentând un cadru ritualic dinspre care își proiectează ulterior esența conștiinței în imperiul celui chemat adorator. La rândul său, această entitate adorată găsește, în cadrul ritualic, zona spre care își poate trimite influența copleșitoare. Această fluctuație dialectică este posibilă datorită medierii realizate de obiectul-reprezentare, de fereastra ce reunește cele două lumi: portretul pictat sau sculptat. Conform textului Apocalipsei, în cazul situării conștiinței mele în rândul celor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Așadar, nu sunt fericit, dar mă simt purtat de o lascivitate grotească ce înflorește lăuntric. Precum în cazul actelor de închinare întru evocare a anumitor entități spirituale, și aici eu mă așez în fața acestei icoane și trasez astfel o arie ritualică în jurul său. Progresiv, îmi proiectez nucleul de conștiință către dimensiunea fiarei, iar această își accelerează și amplifică influența malefică asupra câmpului circumscris de mine în preajma portretului său, portret care, de asemenea, și aici acționează precum o poartă de tranziție dintr-
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Decorul romboidal apare frecvent și cu denumiri diferite: în poftale, în roate, în floare, în ocoale, în unire. în ultimul predomină decorul naturalist, acea cromatică intensă caracterizată drept agresivă, datorită compoziției chimice a culorilor. Țesăturile au și o importantă funcție ritualică, ele marchează momentele fundamentale ale existenței umane. După prima scăldătoare, noul născut este înfășurat într-o pânză numită crijmă. Zestrea fetei era alcătuită în principal din țesături executate cel puțin așa se afirma de viitoarea mireasă, care îmbrăca o anume
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cu ritmul vieții religioase și cu evenimentele fundamentale din viața omului. în latină, pentru „a muri” se spunea (spargerea oalei), iar la români, la ieșirea mortului din casă se sparge și acum un vas. De asemenea, alte vase se spărgeau ritualic la mormânt. Cu ocazia posturilor se spărgeau din nou vasele considerate impregnate cu grăsime „de frupt”. Iată numai câteva aspecte care determinau necesitatea unei producții tot mai mari de vase ceramice, chiar în condițiile răspândirii celor din alte materiale. în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
direct și nemijlocit) direct (în mod exclusiv și direct) direct (în mod în mod direct și în mod indirect) disciplinat disperat (în mod stângaci (și disperat)) disproporționat distinct distinct (în mod suplimentar și distinct) diversionist dogmatic (în mod dogmatic și ritualic) dramatic drastic dubios dur dureros echitabil ecologic educativ efectiv efectiv (în mod obișnuit și efectiv) eficient eficient (în mod eficient și măsurabil) eficient (în mod inteligent și eficient) eficient (în mod repetat și eficient) egal egal (în mod liber, egal
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
în mod ciudat și rău-prevestitor deopotrivă) real real (în mod real ori imaginar) real (în mod real, fizic) realist reciproc reflex regulat repetat repetat (în mod repetat și eficient) responsabil retoric retroactiv reușit reversibil riguros (în mod riguros, științific) ritmic ritualic (în mod dogmatic și ritualic) salutar salvator samavolnic sângeros satisfăcător satisfăcător (în mod satisfăcător, dar nu suficient) sănătos secret secundar semnificativ senin (în mod enigmatic și senin) separat serios serios (în cel mai serios mod cu putință) sigur sigur (în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
deopotrivă) real real (în mod real ori imaginar) real (în mod real, fizic) realist reciproc reflex regulat repetat repetat (în mod repetat și eficient) responsabil retoric retroactiv reușit reversibil riguros (în mod riguros, științific) ritmic ritualic (în mod dogmatic și ritualic) salutar salvator samavolnic sângeros satisfăcător satisfăcător (în mod satisfăcător, dar nu suficient) sănătos secret secundar semnificativ senin (în mod enigmatic și senin) separat serios serios (în cel mai serios mod cu putință) sigur sigur (în mod actual, sigur și irevocabil
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
se reactualizează permanent și au un rol foarte important în conservarea tradiției și în definirea identității naționale și religioase a evreilor de pretutindeni. Cele mai cunoscute sărbători sunt: * Sabatul. Este considerată „cea mai importantă sărbătoare religioasă iudaică”. Simbolic, ea recapitulează ritualic scena egipteană. Anunță deopotrivă escatologia cu beatitudinea ultimă ce va urma. Timpul de după timp este unul al mântuirii. Această condiție postistorică și primordială e anticipată și simbolizată de ziua de Sabat. Există în iudaism și un ritual special al mesei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
al mesei de Sabat. vineri seara, mama aprinde lumânările speciale. apoi tatăl, capul familiei, se întoarce însoțit de copii de la sinagogă și „binecuvântează familia, rostind versetele din Pildele lui Solomon, Capitolul 31”. Urmează binecuvântarea pâinii și a vinului. Din pâinea ritualică (challah) „se mănâncă două felii, în amintirea porției duble de mană divină căzută în pustie, în ziua dinainte de Sabat”. Prezența obligatorie a evreilor religioși în familie, vineri seara, pentru practicarea ritualului de Sabat are consecințe și asupra statutului lor profesional
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
doar cu practicile spirituale. Prezentăm mai jos patru dintre cele mai cunoscute caste hinduse: a) brahmanii. În calitate de preoți, îndeplineau și ritualurile. Cu timpul, casta brahmanilor a devenit „o parte esențială a vieții sociopolitice, în centrul preocupărilor sale aflându se statutul ritualic și îndatoririle regelui, menținerea ordinii sociale și stabilirea normelor de comportament individual în conformitate cu legea morală a Dharmei - a datoriei sau dreptății”. comportamentul social continuă și astăzi să fie evaluat în raport cu dharma, însă și cu anumite variabile sociale, cum ar fi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și aurul alchimic simbo lizau nemurirea, libertatea absolută. În alchimie, un alt nume dat Pietrei Filosofale a fost rebis („lucru dublu”). * Alchimia chineză. Primul text alchimic datează din china secolului al II-lea Î.Hr. Aici se insistă asupra caracterului ritualic și sacru al alchimiei. Motivul este cel al aurului alchimic, care se deosebea de cel pur prin virtuțile sale. Asimilat, acest aur prelungea viața și vindeca trupul. „Să adăugăm însă că aurul alchimic se bucură de cea mai mare stimă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
stranietate poescă („bufnița” lui F. este un altfel de „corb” al lui Poe, o metaforă a morții și a poeziei). Poemele au o structură aparent narativă, un ritm fluent, o muzicalitate accentuată, rezultat al unei anume colocvialități oraculare. Totul funcționează ritualic pe schema unei simbolice călătorii dantești, fie că este vorba de o rătăcire în pădurile-labirint pline de cuiburi de buhe, de intrări în camere-limburi sau de treceri și adăstări prin cele mai diverse spații (camera, strada, orașul, câmpul): „Urcam dimineața
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află în intimitate naturală cu întregul; aici misterul cosmic se convertește „în sentiment al absolutului și al valorii ontologice a
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
și dacă îl calci, te prinde; că dacă întâlnești un om noaptea în pădure și îi arăți o lumânare în fața oglinzii, vine după tine”. La rândul lor, ascultătorii știu și ei că altfel nu poate fi. Discursul naratorului-martor adoptă nuanțe ritualice, fiind expresia unei psihologii colective. Remarcabil explorator al psihicului tulbure, superstițios, scriitorul excelează în desenul în alb-negru, în tehnica clarobscurului. Câteva detalii expuse în lumină intensă devin frapante în raport cu întunericul care le delimitează. Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul prozatorului
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Poemul (un fel de poem al repetițiilor în cerc) este o alegorie despre neagra mântuire a poetului-călugăr închis în chilia - mormânt și fântână - a poemului, scris într-un limbaj de o simplitate și profunzime simbolice amintind de o veche limbă ritualică: „Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Ferapont. Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. [...] Are o față întunecată și nu l-am văzut zâmbind niciodată. E
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Dumnezeu poți face orice. Nici un moment nu susține romancierul ideea unei reîntoarceri la o presupusă vîrstă de aur, ba dimpotrivă, umanitatea sălbatică a viitorului SF se aseamănă punct cu punct modului de funcționare a societăților tradiționale, unde cruzimea se manifestă ritualic iar biologicul primează, ierarhizează și selectează. Ipoteza esenței animalice a omului În contradicția cu cele postulate de umanismul luminist mi se pare irefutabilă și reapariția ei În urma declasării tuturor sistemelor de valori ne-critice mi se pare semnificativă În cel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]