1,349 matches
-
socialist" era considerat ca fiind pe deplin "internaționalist". Ceea ce înțelegea însă leninismul romantic prin internaționalism nu avea aproape nimic în comun cu accepțiunea dată "internaționalismului proletar" de către leninismul sistemic. Pentru Brejnev, "importanța principială a internaționalizării experienței revoluționare" rezida, invocându-l ritualic pe Lenin, în conștientizarea faptului că "fiecare încercare separată de construire a unei noi societăți (socialiste, n.m.) poate suferi de o unilateralitate sau alta, de imperfecțiune, că "socialismul integral" se făurește "pe baza colaborării internaționale a proletariatului din toate țările
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a ne convinge de aceste trăsături, nu trebuie decât să îi dăm cuvântul lui Alexandru Budișteanu, arhitectul-șef al Bucureștiului între 1977 și 1983, "perioadă în care dictatorul a fost cuprins de entuziasme urbanistice". Odată ajuns pe șantier, conform deja ritualicelor "vizite de lucru", Ceaușescu și soția sa începeau să debiteze enormități tehnice și estetice, cerând supradimensionarea proiectelor aflate deja în lucru. "Nimeni nu avea curajul să-i contrazică, să le spună că vorbesc aiureli...". Ba, mai mult, "activiștii" care îl
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
70. În noiembrie 1989, cu ocazia celui de-al XIV-lea Congres al PCR, secretarul general al partidului își afirma intransigența "revoluționară" și practic incapacitatea de a înțelege schimbările drastice care aveau loc în întreaga Europă de Est. Era condamnat ritualic "imperialismul", era lăudată revoluția din octombrie 1917, dar se făceau referințe clare la faptul că laudele nu trebuiau extinse și asupra conducerii prezente a Uniunii Sovietice și, foarte important, Ceaușescu dăduse de înțeles că granițele postbelice trasate în 1945 la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
i evrei se adunau (�n perioadă interbelic?) �n p? dure că s? se joace. Copiii ace? tia spuneau adesea pe de rost un text care �ncepea cu declararea loialit?? îi fă?? de �Ungaria cea veche de o mie de ani� ? i se sf�r? ea ritualic cu un blestem cumplit la adresa Bucure? țiului 4 �Neamul rom�nesc�, 2 ianuarie 1921; vezi ? i O via?? de om... , vol. III, p. 65 5 �Neamul rom�nesc�, 16 februarie 1928 6 Supt trei regi, pp. 298-308 7 O via?? de om
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Guinee venereaz] o zeitate numit] Datagaliwabe care „se ocup] în special, de pedepsirea tr]d]rii leg]turilor de rudenie și, pentru această, observ] tot timpul comportamentul social (...), pedepsește minciună, furtul, adulterul, uciderea, incestul, inc]lcarea exogamiei și a tabuurilor ritualice. El îi pedepsește și pe aceia care nu reușesc s]-si r]zbune o rud] ucis]. Ins] nu se preocup] de comportamentul celor neînrudiți” (Glasse, 1965). Populația Manus din Insulele Amiralit]ții crede c] viața moral] a gospod]riei este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Analectelor. Au existat și dezacorduri în rândul discipolilor cu privire la taoismul promovat de c]tre Confucius. Unii dintre ei puneau accent pe ritualul li, în timp ce alții înclinau spre ren (umanism). Conceptul de ren apare frecvent și oarecum bizar în Analecte. Codul ritualic descris de Confucius era alc]tuit din denumiri și definiții ale unor atribuții. Declarațiile sale nu conțin în mod expres formul]ri cu caracter prescriptiv, obligatoriu. Principiile codului li nu sunt segmentate în reguli distincte, generatoare de obligații. În opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
individuale și comune cu cei mai puțin privilegiați. Aceste obligații sunt incluse în Coran în datoria de zakat, un termen care are semnific] „d]ruirea”, „virtutea”, „creșterea” și „purificarea”. Pe parcursul timpului, acesta a devenit un act obligatoriu, asimilat în cadrul pilonilor ritualici ai credinței, care includ rug]ciunea, postul și pelerinajul. Coranul a c]utat s] aboleasc] practicile c]m]ț]rești din cadrul comunit]ții mercantile din Mecca și Medina, stigmatizând-le, deoarece acestea reflectau lipsa unei etici a muncii și exploatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Asemenea formul]ri ale poruncilor și ale interdicțiilor sunt exprimate în termeni etici în c]rțile de drept musulmane. Sunt utilizate cinci categorii pentru a evalua toate acțiunile: 1) Acțiuni obligatorii, cum ar fi datoria de a face rug]ciunea ritualic], plata zakat-ului și practicarea postului; 2) Acțiuni recomandate, care nu sunt considerate obligatorii, cum ar fi acțiunile superflue de caritate, bun]țațe, rug]ciune etc.; 3) Acțiuni permise, în leg]tur] cu care legea adopt] o poziție neutr], adic] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncena privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgă e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprinsă decît celelalte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva, la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durău. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mentalului colectiv; se comportă precum un sistem care primește continuu informații dinspre realitate prin filtrul gândirii colective și al imaginației sale complexe; prelucrează și sintetizează datele receptate, pentru ca ele să devină reprezentări simbolice și imagini, mituri și structuri narative, coduri (ritualice, spre exemplu) și norme de conviețuire - toate acestea având în final o valoare identitară pentru comunitate. Raportul deschis și permanent cu istoria îl transformă în martor al puterii, care astfel îl poate integra în programul său politic, de formare și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru că, spre exemplu, "sintaxa" imaginarului este asigurată, datorită dimensiunii lor temporale, de modelele și de narațiunile exemplare din componența unor structuri mitologice (din credințele populare) sau religioase (din discursul clerical); sau pentru că bestiarele (figurile animaliere simbolice), codurile profesionale sau cele ritualice și structurile spațio-temporale (cronotopoï) pot fi încadrate în așa-numitele clase "morfologice". Toate acestea se regăsesc în discurs (text sau imagine) fie inserate pe cele patru nivele majore (câte am identificat) − paradigmatic, sintagmatic, morfologic și al unităților funcționale de bază
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
țin mai curând de vocabularul politic al spațiului profan (nu doar secularizat, mă refer la putere în general), în timp ce unitățile mitologice, religioase, credințele au în comun faptul că spațiul la care trimit (cadrul narativ) sau în care sunt manifeste (cadrul ritualic sau ceremonial) stau obligatoriu sub semnul sacrului. Am introdus la acest nivel structurile derivate cu ajutorul miturilor, care, la rândul lor, se pot încadra în mai multe serii, după anumiți factori. În funcție de referința lor, pot fi: generale (cosmogonice și ontologice) și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modele/tipuri). Al treilea nivel al sistemului este cel în care putem grupa unitățile morfologice, caracterizate fiecare de o figură de stil, sub raportul funcției sale. Codurile, de orice tip, construite pe baza unei relații (interne) de tip metaforico-simbolic, sunt: ritualice sau ceremoniale (dacă au și o relevanță politică); de asemenea, ele includ regulile și normele sociale ("eticheta de curte"), politice (codul vasalității), culturale și spirituale (canonul ortodox). Un alt exemplu îl constituie "complexele": pentru că sunt stări trăite în situații-limită, fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
două registre în "spațiul imaginar": laicul și religiosul - cel care include credința valorizată canonic (afirmată pozitiv) și credința valorizată popular (negată oficial, dar tolerată tacit). Ele vor genera o matrice, pentru că fiecare în parte întâlnește manifestările puterii, reprezentările simbolice și ritualice legate de existență și de momentele ei marcante, precum și simbolistica spațiilor și a timpilor dedicați anumitor activități, și chiar producțiile fanteziei populare sau culte. Spațiile care acordă vizibilitate (palatul, biserica, orașul, câmpul de luptă) sunt dominate de puterea masculină, deținătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tradiției bizantine ca formă ideală de guvernare a devenit un mit, un model politic. (Pippidi 22) Țările Române, deși au preluat, arhetipal și mitic, religios și ideologic, în principal dinspre vechea civilizație imperială, imagini, simboluri, forme instituționale, coduri și structuri ritualice, au avut totuși libertatea să-și mențină dreptul cutumiar 25, iar domnitorii lor să adopte mode occidentale sau să modernizeze, cât de puțin, un sistem resimțit în parte ca fiind (deja) depășit, prin integrarea unor idei politice cu circulație regională
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
informației codificate arhetipal, fie prin ceea ce putem numi lumea cotidianului (mama, ca Vestală a focului, dar și vrăjitoarea sau descântătoarea; fiul, ca moștenitor care ia în stăpânire castelul sau casa, dar și slujitorul care trădează sau fură), fie în cel ritualic, sacralizat. Unitatea narativă funcțională poate fi considerat mitul, foarte activ în structurile de mentalitate ale medievalității românești, prins într-un "reglaj" continuu între trecut, realitate și imaginar, dar și între acesta și mozaicul istoric (când se blochează timpul și narațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rusești și în scrierile care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
numire a ierarhului clerical, cel de investire feudală (cu o moșie) sau de căsătorie se bazează pe trei "momente" obligatorii, valabile pentru toate situațiile: primul este cel al gestului, al doilea, al cuvântului și, în ultimul rând, cel al obiectelor ritualice (Le Goff 175-254). Gestul investiturii (făcut printr-o anumită mișcare a mâinii sau consfințit de un sărut ritualic) implică o simbolistică majoră a corpului purificat - prin care sufletul se înalță și în care inevitabil se împlinește condiția umană. La acest
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
momente" obligatorii, valabile pentru toate situațiile: primul este cel al gestului, al doilea, al cuvântului și, în ultimul rând, cel al obiectelor ritualice (Le Goff 175-254). Gestul investiturii (făcut printr-o anumită mișcare a mâinii sau consfințit de un sărut ritualic) implică o simbolistică majoră a corpului purificat - prin care sufletul se înalță și în care inevitabil se împlinește condiția umană. La acest proces al asumării obligațiilor jurământului participă atât stăpânul, cât și supusul, realizând schimbul dar − contra-dar. De fapt, ceremonialul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
realizând schimbul dar − contra-dar. De fapt, ceremonialul investirii sau al căsătoriei recuperează semnificațiile originare ale ritualului întemeierii, cu implicații specifice, de trecere de la un statut social la altul superior. Procedeul amintește de soluția pars pro toto, prin includerea în secvența ritualică a unor gesturi arhetipale. În paradigma întemeierii, relația stabilită între domn și supus actualizează tot un jurământ inaugural, făcut cu acordul și în prezența grupului comunitar (în cadrul unui ritual sau ceremonial public), în baza valorilor tradiționale. Investirea are ca scop
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tradiționale. Investirea are ca scop intrarea într-o casă nouă (palat/țară, biserică/mănăstire, conac/feudă sau o simplă locuință), care se clădește pe sacrificiul simbolic al Fiului (amintit de ceremonial), asigurând noii lumi durabilitate și fecunditate. În simbolistica gesturilor ritualice intră și cea a mâinii, fie că ea este a călăuzei spirituale sau a stăpânului în fața căruia se face închinarea. Nu e deloc lipsit de importanță acest motiv, dat fiind că există un reper bine definit: motivul iconografic al mâinii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
inferioritate este mai accentuată în acest tip de ceremonial, în care încheierea contractului prevede un triplu rol al mâinii: de a se întâlni cu cea a partenerului în ceremonial, de a jura pe Biblie și de a primi/da obiectele ritualice: Și câte unul, câte unul, pre rând, fiind Sfânta Evanghelie așezată în mijlocul bisericii, puseră mâinile toți pre dânsa ... ; ... dând la mâna domnu-său și o scrisoare a lor încredințată ... ; ... alergă cătră dânsul toți boiarii mari și mici și toate gloatele, sărutând
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
icoanele - puneau în relație foarte strânsă ceremonialul cu instanța religioasă a clericatului; ca instituție de putere, acesta și-a asumat și a exercitat o influență persuasivă fără concurență asupra colectivității și a culturii românești medievale, inclusiv prin implicarea în formele ritualice ale (re)întemeierilor de domnii. [Relația însă rămânea ambiguă: din natura puterii domnești decurgea și caracteristica sacerdotală (după model bizantin), ca atare voievodul alegea un episcop sau un mitropolit, iar decizia sa urma să fie ratificată de sinodul patriarhiei ecumenice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
are măcar o însoțitoare, cerber al castității și al onoarei stăpânului familiei (cazurile din cronicile muntene). O altă situație ar fi cea a suitei domniței Maria, fiica lui Constantin Brâncoveanu, surpinsă în călătoria către "casele" soțului ei. Deși în scenariul ritualic momentele principale ale nunții au ca subiect, indiferent de statutul social al miresei, pețirea ei și părăsirea casei natale, femeia rămâne în evul mediu, mai mult ca niciodată, un simplu obiect al unei tranzacții, cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]