1,376 matches
-
colecție de case țărănești autentice —, unul dintre cele mai importante de acest gen din Europa (comparabil cu muzeele scandinave care au dat tonul În privința reconstituirii habitatului rural). Totul este chestiune de măsură. Dacă o doză de specific românesc era bine-venită, „românismul“, Împins la extrem, a constituit baza ideologică a orientărilor național extremiste care se Înmulțesc În anii ’30, și Îndeosebi a mișcării legionare (Garda de Fier). Legionarii au Îmbrățișat o mistică națională Îmbinată cu un ortodoxism fervent. România „pură“ pe care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ianuarie 1959. Se recupera un moment fondator al istoriei naționale (până atunci, se sărbătorea mai curând ziua de 7 noiembrie, data revoluției bolșevice din Rusia!). Motivul acestei evoluții este dublu. Pe de o parte, se Înțelege, revenirea la suprafață a „românismului“; nici Gheorghiu-Dej, nici alți lideri comuniști apropiați lui nu aveau prea mult de-a face cu cultura rusească sau sovietică (nici cu cea românească, de altfel!); oricum, nu se puteau ignora la nesfârșit sentimentele naționale ale populației. Pe de altă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și cultura românească. În ce-i privește, evreii au adus o doză apreciabilă de nonconformism, de curiozitate și mobilitate intelectuală. Câțiva dintre cei mai de seamă cercetători ai limbii române și folclorului românesc (așadar, În domeniul cel mai pur al „românismului“) au fost evrei: Lazăr Șăineanu (1859-1934), cu o carieră succesivă În România și În Franța, autorul unei lucrări clasice privind elementele orientale din limba și cultura română; H. Tiktin (1850- 1936), autorul primei gramatici sistematice a limbii române și al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
varietăți locale. Portul popular, casa și gospodăria țăranului, obiceiurile și credințele sunt diferite de la o zonă la alta; se Înțelege că prezintă și asemănări, dar se aseamănă totodată și cu folclorul popoarelor vecine, Îndeosebi cu aria culturală balcanică. Ideea unui românism elementar, concentrat În folclor și simbolizat prin țăran este mitologică. Nu folclorul tradițional, ci ideologia națională modernă a dat unitate spațiului românesc (și tuturor celorlalte spații naționale). Românii nu diferă doar de străini, ci și Între ei. Și În această
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mitului; viața, Întotdeauna, e mai prozaică și mai banală. După moartea lui Îndeosebi, spre 1900, s-a adăugat În conștiința publică și naționalismul lui Eminescu. A ajuns să fie perceput nu numai ca mare poet, ci și ca profet al românismului. Ceea ce era pe atunci oarecum firesc În atmosfera naționalistă a epocii Începe să prezinte acum unele note stânjenitoare. Naționaliștii fac astăzi din el un stindard, nu din poezia lui, ci din ideile politice. Ceilalți Îi apreciază poezia, disociindu-se de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În conștiința națională drept cel mai de seamă dintre români. Și atunci cum Îi poate sta Caragiale alături? Contemporan al marelui poet, Ion Luca Caragiale (1852-1912) nu are cum aspira la postura de sfânt și nici de reprezentant etern al românismului. El este Însă un simbol complementar care, alături de Eminescu, Întregește profilul spiritual al României. Numai cu Eminescu, românii ar obosi. Din fericire, Îl au și pe Caragiale, pentru a-i destinde. Eminescu reprezenta România rurală și patriarhală. Caragiale este un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e absolut, la Caragiale totul e relativ. Cu timpul, românii s-au obișnuit cu Caragiale și au ajuns să se delecteze cu comediile și schițele sale. Dar inițial n-au lipsit rezervele și adversitățile. Ceea ce a făcut gloria lui Eminescu — românismul — a frânat recunoașterea lui Caragiale. Oare nu Își bătea joc de români? În fapt, ironia lui Caragiale este lipsită de răutate. Chiar dacă În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Berlin — preferând confortul cam anost al capitalei germane prea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
venit cu familia sa din alte părți, o „avenitură”, deși ospitalieri, bănățenii și mai ales lugojenii sunt foarte pătrunși de „noblețea și unicitatea” stirpei și civilizației lor, de corurile și cercurile lor de meseriași, de trecutul lor de luptă pentru românism, de Braniște, Brediceanu, Ion Vidu și alții, iar tânărul Nicu Breban, cu teoriile sale puțin fantaste și cu o încredere în viitorul său de excepție expus fără menajamente în fața unui auditor de inși ce înțelegeau să urmeze cu fidelitate tradiția
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ci colțun; nu va spune zeamă de varză, ci moare de curechi etc. Lângă șaua modernă, poporul din alte regiuni are și tarnița, șaua de lemn țărănească. Limba literară e una și îmbogățirea ei vine prin scriitorii de pretutindeni ai românismului, pe când limba vorbită se poate mărgini la câteva sute de vocabule. Noi, aici, nu ne interesăm decât de limba literară. Ortografia, de care ne ocupăm privește această limbă care s-a format în decursul timpului, și gramatica aduce la statornicirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui izvorăște exclusiv din ceea ce, după concepția lui, reprezintă cerințele superioare ale țării și ale neamului său. În împrejurarea de față, îi apare limpede, luminos, că nu putem scăpa prilejul ce ni se oferă de a îndeplini visul secular al românismului. „Nu vreau să repet - spune el - toate considerațiunile care m-au dus la aceste concluzii. Țin însă în acest ceas hotărâtor, când toți fruntașii țării sunt întruniți în jurul regelui, să se cunoască gândul meu întreg. Fără îndoială cred că vom
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acest gest. În viața națiunilor, sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sânt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o atare situație este astăzi românismul, de aceea, chiar de ar fi să fim bătuți, faptul că patru din cele mai mari puteri ale lumii au recunoscut temeinicia revendicărilor noastre naționale și au consfințit printr-un act solemn hotarele etnice ale românilor de peste Carpați, cauza românismului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
românismul, de aceea, chiar de ar fi să fim bătuți, faptul că patru din cele mai mari puteri ale lumii au recunoscut temeinicia revendicărilor noastre naționale și au consfințit printr-un act solemn hotarele etnice ale românilor de peste Carpați, cauza românismului va face un pas înainte, mai mare și mai însemnat decât oricând. Și dacă nu azi, mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi. Aduceți-vă aminte de propria noastră istorie: Tudor Vladimirescu a fost zdrobit și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu un tren special. Tinerii din Axente Sever, printre care era și Tata n-au mai avut loc În vagoane. Cu entuziasmul specific vârstei au pregătit În grabă câteva căruțe, Împodobindu-le cu flori, covoare și steaguri tricolore și cu românismul În suflet au urmat drumul Tribunului Axente Sever spre Alba, cetatea pătimirii ardelene, devenită inima României Mari. În zilele mai reci, cubicul și Visa Înghețau și ne scoteau din casă de dimineața până seara. Plecam din casă uscați și plini
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un ținut fabulos, paradisiac și așa va rămâne pentru totdeauna ... Hușul este un loc binecuvântat de la Dumnezeu, din punctul meu de vedere, și din pricina marilor personalități pe care le-a dat acest ținut. Consider Hușul unul din locurile consacrate ale românismului, ca și Ipoteștii sau Lăncrămul, un loc capabil să producă și în viitor mari personalități harismatice care să salveze poporul român”. În 1989, scriitorul Costache Olăreanu, vizitând Hușii, privea cu admirație „înălțimile verzi troienite de culori”. În „orașul dintre vii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Această femeie cultă, inteligentă și pe care o credeam o româncă autentică, revenise la matcă îndată ce armata de ocupație pătrunse în București. Iată ce scria în Bukarester Tagblatt într-o românească dubioasă: „Astăzi, odată cu gratitudinea și pietatea realului (?!) și autenticul românism, unindu-se și remușcarea și pocăința rătăcirilor unui fatal moment, neamul depune cununi de lacrimi pe mormântul unde au depus cununi de flori proaspete și virginale (?!) Feldmareșalul Mackensen și Mareșalul Falkenhayn.“ La acest pelerinaj n-au fost din femeile române
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu tristețe prăjiturile extraordinare, fructele aduse de departe și toate pregătirile deșarte care încărcau mesele imense, menite a fi golite numai de ele însele. Întârziere peste întârziere ne duseră la Brașov tocmai la orele 10 noaptea. brașov Această cetate a românismului ar fi meritat mai mult și desigur primirea s-ar fi amânat pe a doua zi, chiar de am fi petrecut toți noaptea în tren, regele însă avea treburi în București și nu mai putea zăbovi. Dansurile și cavalcada junilor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
capăt. Căci, dacă unora de pe la noi, naționalismul lui Eminescu le pare condamnabil, prin fermitatea exprimării, pentru românii din afara fruntariilor țării, acest naționalism eminescian a fost însuși argumentul și arma de luptă împotriva deznaționalizării: "Pentru spațiul basarabean eminescianismul a însemnat chiar românismul salvator [...] pentru a rezista antiromânismului, nu exista atunci altă cale". Meritul aparte al studiilor consacrate receptării critice a lui Eminescu, reunite sub genericul Eminescu după Eminescu, este acela al contextualizării temeinice a fiecărui cap de acuzare pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Creția, vom găsi mereu "ceva adânc de aflat"". În acest sens, referirile la falsitatea tratării lui Eminescu în perioada proletcultistă ("răstălmăcit, falsificat") au prilejuit ulterior, cu bună dreptate, "reconstituirea canonului" eminescian. În această bătălie a jucat un rol important considerarea românismului eminescian, resimțit foarte puternic în Basarabia unde regăsirea lui Eminescu a echivalat cu "regăsirea ontologică" a culturii naționale și a ființei naționale, în fond. "Sub faldurile latinității orientale, făcând din Eminescu constată Adrian Dinu Rachieru o "Biblie lucrătoare", cruciada românismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
românismului eminescian, resimțit foarte puternic în Basarabia unde regăsirea lui Eminescu a echivalat cu "regăsirea ontologică" a culturii naționale și a ființei naționale, în fond. "Sub faldurile latinității orientale, făcând din Eminescu constată Adrian Dinu Rachieru o "Biblie lucrătoare", cruciada românismului a cunoscut în Basarabia un exploziv moment de efervescență națională (1988-1989), încununată cu declarația independenței (17 august 1991) și legiferarea limbii române ca limbă de stat". Un rol important în această bătălie l-a jucat poetul Grigore Vieru care "descoperise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
urmă format inte lectual în spiritul heterodox al romantismului german, Eminescu a fost totuși creștin ortodox în adâncurile subconștiente ale personalității lui, sensibil la cosmic și la organic, la taină și la tradiție, arzând ca o flacără vie pe altarul românismului creator, călăuzit de o înaltă conștiință morală și de un mare patos vizionar" (Eminescu și credința, 2003). Reunite între copertele volumului Eminescu și credința (cu o prefață de Radu Preda. Editura Credinței, București, 2013), nu masiv, dar dens, aceste articole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
păstrat pe tot parcursul angajamentului său în paginile ziarului Timpul o anume independență de gândire și de atitudine, care n-a convenit, de multe ori, conducătorilor partidului. George Ene fixează astfel coordonatele esențiale pentru înțelegerea doctrinarului Eminescu, pentru naționalismul și românismul său, pentru antisemitismul de care este acuzat pe nedrept, pentru antiliberalismul și paseismul susținut, etc., făcând dovada că teoriile sale sunt "rezultatul unor constructe întemeiate pe cultură, pe cunoașterea nemijlocită a realității, pe reflecție și convingeri date de descoperirea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin patru etape, În care se manifestă tot atâtea forme, să le spunem impropriu specii ori vârste, umanoide. Primele două, căpcăunii și uriașii, au trecut; omul e acum prezent, iar Blajinii vor urma după noi. Chiar dacă mă veți Învinui de românism, tot susțin că noi românii am văzut mai bine. Chiar și mitologia greacă acceptă, și tot patru, vârste ale omenirii, dar din care cea prezentă e ultima. Lăsând deoparte faptul că diferențele dintre caracteristicile vârstelor sunt aproape insesizabile, mitologia greacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
1904), Motru și-a afirmat, de pe poziții conservatoare, opiniile potrivnice "statului burghez" considerat ca fiind o creație artificială, neadecvată realităților românești. În deceniul al patrulea, întreprinde o nouă analiză, și propune, pentru contracararea orientării capitaliste a țării, o nouă "spiritualitate" românismul (36 a). Se menținea aceeași părere față de capitalism și se propunea reabilitarea tradițiilor și instituțiilor de baștină, a acelora de dinaintea revoluției de la 1848. El credea în posibilitatea continuării satului vechi, dar într-o formă adaptată cerințelor economice "viitoare". Această sarcină
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se propunea reabilitarea tradițiilor și instituțiilor de baștină, a acelora de dinaintea revoluției de la 1848. El credea în posibilitatea continuării satului vechi, dar într-o formă adaptată cerințelor economice "viitoare". Această sarcină deci, de revenire la vechile tradiții, și-o asuma românismul, iar forța socială capabilă să impună "noua" ideologie nu putea fi decît țărănimea. Statul român aprecia el trebuia să se așeze pe adevărata lui temelie populația țărănească. În noile condiții, urma să se acorde prioritate ridicării satelor, dar nu imitîndu-se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și activitatea lui D. Gusti", în vol. D. GUSTI, Studii critice, coordonator H. H. STAHL, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. 35. PETRE ANDREI, "Instrucția publică", în vol. Perspectivele țărănismului în fața noilor curente sociale, f.a. 36. Cf. C. RĂDULESCU-MOTRU: a. Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, ed. I, 1936; ed. a II-a, București, 1939; b. Personalismul energetic, București, 1927. 37. Cf. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, Editura Institutului pedagogic român, București, 1935. 38. I. C. PETRESCU, Contribuții la o pedagogie românească, vol
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]