4,815 matches
-
remunerată cu o sumă de trei ori mai mare decât tariful curent. Intră apoi în joc și Anya care, pe banda de jos, își expune observațiile critice despre texte. îl evaluează pe autorul lor, Señor C. (|l luase inițial drept romancier sud-american) și vorbește și despre iubitul ei, Alan, un consultant financiar cinic, deloc onest, a cărui viziune despre viață este diametral opusă crezului lui J. C. Apoi încep permutațiile. Jocul propus de J.M. Coetzee este departe de a fi simplu
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
care scriu unul pentru altul, încercănd să pătrundă esențialul cu ascuțimea rănită care le este, amîndurora, din pricini diferite, stil literar. Imagini răsfățate, îmbinănd grandoarea cu tandrețea, adie în preajma lor: „aerul care venea din munți, matur și copt,/ ca un romancier, ca Liviu Rebreanu”. Numele acesta, al unui scriitor care-l apărase pe Bogza de acuzațiile aduse Jurnal-ului de sex este, probabil, sinecdoca unui dezinteresat protectorat literar, a confreriei pe care, dintr-o lume altminteri rea, Bogza o pune, pentru
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
în afară, care doar evocă profunzimea, fără s-o atingă, îi este jumătate perfectă. Eliberarea, deci, de toată energia unei vieți care și-a epuizat senzațiile, nu și iluziile. Cum visează bolnavii imobilizați din Berck la frenezia zborului, așa și romancierul lor la frumusețea unei zile obișnuite, cu brutării și lăptării deschise în zori, cu oameni normali pe drumuri normale, pe care Bogza i le revarsă, maiestuos și, totuși, căt de natural, în mica lui lume închisă. Se văd, în josul paginii
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
o acordă romanul încă nescris, reflex al celui pe care l-a trăit el și ceilalți protagoniști. Deși nu a asistat la scena uciderii prietenului său, Pablo Sandoval, Esposito o poate vedea, nu cu ochii lui, ci cu cei ai romancierului, pornind de la un detaliu, faptul că o parte dintre fotografiile sale portret erau răsturnate. Esposito își imaginează romanesc scena: Sandoval este surprins de câțiva străini care dau buzna în casa lui Esposito plecat să-i convingă nevasta să-l reprimească
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
literaturii americane." Firește că atât Hawthorne și capodopera sa, The Scarlett Letter, beneficiază de un tratament special - și încă de unul reflectat în oglinda (externă și extremă) a unei scriitoare provenită din cu totul altă lume decât cea descrisă de romancier. E vorba de Bharati Mukherjee, binecunoscuta scriitoare originară din Bengal, care, deși rămâne indiferentă la lecția individual-morală a romanului, știe să citească în el un mesaj mai amplu, perfect valabil și pentru problemele lumii de azi. La rândul său, Moby
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
șapte volume de Opere, fapt nu tocmai obișnuit în aceste vremuri de criză. Din păcate, vremurile și-au luat revanșa: despre Opere s-a scris destul de puțin și de nesemnificativ. Aveți o explicație pentru neatenția cu care, ca și celorlalți romancieri din generația Dvs., vă este tratată opera de-o viață de către critica actuală? Dacă vorbim de cititori, știți și câte exemplare a vândut curajosul Dvs. editor? Bujor Nedelcoviri: După publicarea Operelor complete (șapte volume) nu m-a surprins că „s-
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
Vargas Llosa din Războiul sfârșitului lumii. Numai Llosa are dreptul de a trata mitul christic. La fel s-a întâmplat și când am scris romanul Dimineața unui miracol, dar să ne oprim aici. N.M: Philip Roth susține că un romancier nu scrie niciodată despre el însu[i sau despre personaje reale. Le imaginează, atât personajele, cât [i împrejurările. Le pune în scenă, cum spune el însu[i. Până la ce punct Dvs. sunteți Iustin din trilogie? De la ce punct înainte, Iustin
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
au intrigă și chiar suspans polițist. Altele, tot mai des, preferă relatării comentariul. De ce ați simțit nevoia, în Un tigru de hârtie, o carte care putea fi sută la sută „documentară", să refaceți, de exemplu, istoria instituțiilor de Securitate? Ca romancier, n-ar trebui să vă pasioneze viața a[a-zicând brută mai mult decât opiniile [i teoriile? Nu simțiți, în definitiv, nevoia să mai scrieți o poveste simplă, „banală", fără filosofie [i fără morală? B.N: Dacă Un tigru de
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
hârtie. Sunt convins că și alți scriitori se vor consacra acestui domeniu și vor intra în „Pivnițele Vaticanului securist". N.M.: Are dreptate acela[i Philip Roth să spună: „Nu eu, ci personajele mele trec prin situații extreme". Cu alte cuvinte, romancierului american nu i se pare important ca autorul să fie acela care trece prin situații extreme, ci ca el să [tie să-[i pună personajele în astfel de situații. Vă întreb, dacă nu sunteți ispitit să uitați situațiile extreme pe
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
slujnicarii lui Filimon. Probabil că societatea ceva mai căpătuită de pe la sfârșitul secolului va fi făcut, deja, din ei micii proprietari cu oarece principii încălecate de rele purtări, scumpi la tărâțe și ieftini la făină. Însă la tinerețe, sub pana unui romancier a venir, cresc pripit, pe drojdia cea mai ordinară. Fiziologia lor, a chibiților unui guvern din umbră, am zice astăzi, e Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala, nuvela lui Filimon publicată, în 1861, în Revista Carpaților, și reluată, la
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
ridică și i se lasă ușor, aproape imperceptibil. Fibrele ultime, care, atinse, dau un sunet al lor, suspendat, o muzică a nu știu cui, a nimănui... Un fel de artă pentru artă a ultimelor respirații." (pp. 470-471) Dacă-l prefer, spuneam, pe romancierul O. Nimigean poetului e tocmai pentru că la acesta dintâi lirismul profund nu dă greș niciodată. Rădăcina de bucsau își trage sevele nu din bogăția senzaționalistă a evenimentelor, ci, dimpotrivă, din lentoarea austeră a desfășurării acestora. Confesiunea lui Liviu e mai
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
dau seama că, pentru unii dintre noi, Roth continuă să fie un mare necunoscut sau cel puțin un neînțeles. Zuckerman este un alter-ego al prozatorului care, întrebat de un ziarist francez dacă se consideră evreu american sau american evreu, răspunsese: „Romancier american. Punct". Nici Philip Roth nici Zuckerman nu sunt și nu au cum să fie „afectați" de originea lor evreiască. Și ce vrea să semnifice invocarea în context a romanului Pata umană, în care profesorul Silk trăia fraudulos ca evreu
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
pragul compatibilității. Căci ori scrii arid și competent precum Cartojan sau Demostene Russo, și atunci nu ai pretenții de elan demiurgic (iar autobiografia înseamnă demiurgie interpretativă, nu consemnare meticuloasă de secretar limfatic), ori scrii zemos și atrăgător ca oricare din romancierii recunoscuți, și atunci nu ai pretenții de erudiție lexicală. Dar a le amesteca nu e atît greșeală, cît o impolitețe față de cititor. Din acest motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
cu demnitate aventura extramaritală. Mai mult, e sigur că ea și-a trădat amantul pentru a-și salva viața! Aceste lucruri mi-au venit în minte aflând de premiera unui film dedicat unor episoade din viața genialului dramaturg, memorialist și romancier francez. Intitulat L'autre Dumas, filmul tratează complicatele relații dintre autor și Auguste Macquet, principalul său colaborator și documentarist, despre care s-a afirmat (începând cu pamfletul din 1845 al lui Eugène de Mirecourt, Fabrique de romans: Alexandre Dumas et
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
Geo Vasile Romancier, dramaturg și poet, Tiziano Scarpa (născut la Veneția, 1963) a publicat o seamă de romane și volume de povestiri la mari edituri, tip Einaudi, Feltrinelli, Rizzoli, Mondadori: „Occhi sulla graticola", 1996, „Venezia e un pesce", 2000, „Cos'e questo fracasso
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
personaj: „Cecilia sunt eu" și totodată „un autre que soi". „Realismul" autorului în Stabat Materînseamnă o neîncetată adecvare la procesele psihice ale protagonistei sale, o consemnare epică a fluxului conștiinței, a meandrelor vieții interioare a Ceciliei. Un alt merit al romancierului este faptul de a fi reușit să-și aducă firescul omagiu compozitorului și concitadinului său, în ciuda numeroaselor anacronisme pe care le recunoaște în capitolul „Note". Ficțiunea își avea dreptul deplin de a-l captiva pe cititor, ceea ce îl determină pe
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
de la Editura Ideea europeană, 2009. Si-au spus deja părerea câțiva dintre „împricinați", Gh. Grigurcu si G. Dimisianu chiar în România literară, Eugen Simion si alții. Nu e vorba nici de a-l apăra, nici de a-l acuza pe romancierul supărat pe critici. Niciunul dintre cei care au comentat cartea n-a făcut acest lucru. Problema nici nu este dacă diagnosticele lui Breban sunt exacte în fiecare caz în parte, ci dacă el are dreptate sau nu să considere atitudinea
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
prin romane critice la adresa comunismului atât de elogiat de generația anterioară. Dar n-au mai fost capabili după 1989 să depună o mărturie la fel de semnificativă pentru o epocă pe care o cunosc ca nimeni altcineva (uitați-vă la prejudecățile tinerilor romancieri și eseiști care n-au trăit-o!) și despre care ar fi putut scrie în deplină libertate. Să considere oare că și-au făcut datoria? Că nu au nimic de adăugat? Sau de corectat? Nu cumva ar trebui să vorbim
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
care n-au trăit-o!) și despre care ar fi putut scrie în deplină libertate. Să considere oare că și-au făcut datoria? Că nu au nimic de adăugat? Sau de corectat? Nu cumva ar trebui să vorbim despre „trădarea romancierilor"? P.S.: In ce privește intervențiile agresive ale Aurei Christi, în apărarea lui N. Breban, nu pot decât să reamintesc vorba cunoscută despre avocatul neîntrebat...
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
improvizezi nevroza, paranoia, oricâtă nevoie ai avea. Cu schizofrenia te mai descurci. E important ca atunci când îți vine o idee și ești gata s-o notezi să te abții. Un tânăr eseist de frunte îl prezintă pe un vaișamar de romancier francez dezvoltând o teorie din care Kierkegaard nu lipsește defel. Aflu și de la Țepe și din altă sursă că acel scriitor nu e vaișamar. Sunt convins că au dreptate. Pe mine, nu mă conving. Cea mai periculoasă idee despre comunism
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
am ținut mâna într-a mea prea puțin timp ca să pot considera că am obținut cu adevărat un avantaj”. Nu va fi niciodată fericit și își va plăti ambiția cu viața. Nu e lipsit de interes să remarc faptul că romancierul este la fel de „calculat” în construcția romanului său cum este personajul în construcția destinului său. Cu cincizeci de ani înainte ca, la fel de meticulosul, Cehov să proclame regula că o pușcă aflată în panoplie în actul I al unei piese de teatru
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
nu avem acces la articol decât prin intermediul unor comentarii detaliate, aparținând unor terți. De altmineri, partea a doua a spovedaniei lui Ivan, Poemul Marelui Inchizitor, ar putea fi comentată în paralel cu Antichristul nietzschean, atât creatorul lui Zarathustra, cât și romancierul rus (dar și Gogol, și contele Tolstoi!), întâlnindu-se spectaculos sub semnul criticii instituționalizării creștinismului. E un detaliu, nelipsit de greutate, regăsit și la Constantina Raveca Buleu - un strălucit scriitor foarte tânăr, un exemplar spirit superior în plină formare, atras
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
al XI-lea). Eseurile lui Popescu din „Scînteia” (pe care a conduso după 1965) erau scrise alert și propuneau o oarecare deschidere. Ele dădeau măsura limitatei liberalizări a perioadei 1965-1968. În anii următori, ideologul avea să-și descopere vocație de romancier. În fapt, ar fi el însuși un subiect pentru un roman. În eseul său despre Soljenițîn, Georg Lukacs chiar sugera ideea unui posibil mare roman despre un ideolog al stalinismului, cultivat, iluminat și fără îndoieli, gen Jozsef Revai. Membru al
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Gabriel Dimisianu Cunoscută ca istoric literar și critic, ca eseistă, Mioara Apolzan ne propune acum și altă identitate, aceea de romancier. De curând i-a apărut romanul O vară cu Maia (Editura Cartea Românească, 2012). Pentru unii faptul poate să fie o surpriză, pentru alții nu. Mă refer, în al doilea caz, la cei care au citit un volum mai vechi
Identitate recuperată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4736_a_6061]
-
acceptat de Julliard, care a văzut în el o capodoperă, dar care n-a avut nici un succes. Nici ziarul „Le Figaro” nu l-a comentat, probabil fiindcă autorul îi făcuse o recenzie negativă directorului de atunci, bun gazetar, dar prost romancier. De pe lista neagră a ziarului, care a fost în vigoare ani buni, scriitorul a ajuns direct redactorul lui șef. A fost, adică, radiat de pe listă în ziua în care a fost numit. Astăzi, d’Ormesson este unul dintre cei mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]