2,161 matches
-
în O zi din viața lui Ivan Denisovici / 143 3.2. O povestire despre tragedia Rusiei: Gospodăria Matrionei / 154 3.3. Câteva întâlniri semnificative / 160 3.4. Teroarea bolii și teroarea sistemului / 169 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă / 182 3.6. Istorie, rememorare și literatură în Arhipelagul GULAG / 194 Capitolul 4. Strategii narative / 215 4.1. Naratorii soljenițieni / 215 4.1.1. Tipuri de naratori. Valențe autobiografice / 215 4.1.2. Explicații și evaluări / 226 4.2. Jocul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
opinia scriitorului cu privire la polifonism și la personaj: "Fiecare personaj devine principal de fiecare dată când acțiunea îl privește (...) Dar nu trebuie să te lași prea mult antrenat de imaginație". O concepție ce va duce polifonismul la limită, provocând dezintegrarea formei romanești tradiționale și adoptarea unei sintaxe a textului ale cărei libertăți și practici puzzle și tautologice rezonează cu libertățile narațiunii postmoderniștilor. La Soljenițîn, polifonismul se configurează ca prezență a mai multor voci din realitatea reconstituită, voci ce au a mărturisi același
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
persoanei întâi în aceste texte nu este o condiție sine qua non; conform lui Philippe Lejeune, o narațiune la persoana a treia nu schimbă cu nimic pactul autobiografic. De asemenea, într-o scriere concentraționară poate exista și un "eu dublu", romanesc și autobiografic. Dezideratul exprimării adevărului de către toți autorii de literatură concentraționară este echivalent, de fapt, cu asumarea pactului autobiografic (referențial). Ceea ce apropie literatura concentraționară de autobiografie este acțiunea de rememorare, pe care se bazează ambele categorii de scrieri. Are loc
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unei structuri artistice cvasiperfecte, originale, funcționale, expresive"213. Structura solidă a romanului Pavilionul canceroșilor se întemeiază pe trei cronotopi, în jurul cărora se organizează evenimentele din istoria romanului: cronotopul spitalului, cronotopul orașului și cronotopul stepei. Scriitorul manifestă preferință pentru organizarea materialului romanesc pe dimensiuni spațiale, reprezentând cu precădere spații închise, care amintesc de realitatea concentraționară. Cronotopul central este format din spațiul clinicii oncologice, populat cu personaje specifice (bolnavi și medici), în primăvara anului 1955. În ce privește bolnavii, în prim plan se află salonul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
soldat Kostoglotov, care "se legănau, ca moarte, cu boturile în jos, deasupra coridorului", aceleași care îi atrăseseră atenția și doctoriței Vera Gangart, după ce bolnavul nou venit se instalase pe banca din holul clinicii. 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă Scriind romanul Primul cerc, A. Soljenițîn optează pentru o intrigă de factură polițistă. Diplomatul în Ministerul Afacerilor Externe Innokenti Volodin telefonează la ambasada americană pentru a-i preveni asupra faptului că agentul sovietic Gheorghi Koval urmează să primească la New York
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aproape toate textele literare soljenițiene sunt ficțiuni autobiografice, în virtutea caracterului ambiguu al identificării naratorului sau personajului cu autorul. Într-o autobiografie, ce rezultă în urma unui pact autobiografic, această identificare se face sub aspect onomastic. Ficțiunea autobiografică, dimpotrivă, presupune un "pact romanesc"272 și o politică ambiguă de identificare a eroului cu autorul, ceea ce înseamnă că textul sugerează confundarea lor, dar distribuie, în mod egal, indicii de ficționalitate 273. În ce privește identitatea naratorului, pactul romanesc presupune că identificarea acestuia cu autorul nu este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aspect onomastic. Ficțiunea autobiografică, dimpotrivă, presupune un "pact romanesc"272 și o politică ambiguă de identificare a eroului cu autorul, ceea ce înseamnă că textul sugerează confundarea lor, dar distribuie, în mod egal, indicii de ficționalitate 273. În ce privește identitatea naratorului, pactul romanesc presupune că identificarea acestuia cu autorul nu este declarată și nici susținută de text. Chiar atunci când narațiunea se face la persoana a treia, identitatea dintre narator și autor nu este exclusă, după cum observă Philippe Lejeune 274. Dintre naratorii lui Soljenițîn
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
personaj, atenția se va concentra asupra ei, iar naratorul nu se va mai referi la sine decât în relație cu aceasta. Finalul nuvelei, în plus, constă într-o reflecție în legătură cu valoarea morală a acestui personaj. Deși scriitorul face un "pact romanesc" prin atribuirea unui nume fictiv naratorului povestirii (Ignatici), identitatea acestuia, definită de indicii de prim nivel, ca și în cazul anterior, trimite la identitatea autorului. Ignatici este profesor de matematică, are statut de fost deținut, aflat acum în exil, fapt
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în pofida unei mari distanțe 281 de natură intelectuală (Ignatici este profesor, iar Matriona o femeie simplă), distanța morală este minimă, fapt ce explică simpatia reciprocă și admirația naratorului pentru personajul evocat. În legătură cu operele soljenițiene discutate anterior vorbim despre un pact romanesc, elementele autobiografice fiind inserate discret. În Arhipelagul GULAG, în schimb, este asumat pactul autobiografic, astfel încât autorul însuși va exercita funcția de narare. Aici, așa cum observă unul dintre comentatorii lui Soljenițîn, "eul fără mască devine axa însăși a narațiunii"282. (trad
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și de "ghicit", în privința etichetării unui roman ca fiind autobiografic. În cazul lui Soljenițîn, se depășește cu mult acest nivel, întrucât există confirmări clare în privința existenței elementelor autobiografice. Romanele Primul cerc și Pavilionul canceroșilor sunt ficțiuni autobiografice, realizând un "pact romanesc" prin subtitlul "roman" și prin faptul că autorul și personajul "bănuit" că ar fi proiecția autorului nu au același nume. Gleb Nerjin din romanul Primul cerc și Oleg Kostoglotov, protagonistul romanului Pavilionul canceroșilor, sunt cele mai importante personaje soljenițiene construite
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Luba Jurgenson, cu perfectă îndreptățire, romanul este construit pe "un joc de oglinzi" al documentului și ficțiunii: În acest roman documentar, care este Primul cerc, planul documentului (care se confundă în mare parte cu autobiograficul) ocupă un loc alături de planul romanesc. Cele două planuri sunt unite într-un mod aproape grafic: prin mișcare. Multiplicarea aceluiași motiv asigură contaminarea romanescului cu documentar și invers: în cazul acesta, cititorul este captat într-un joc de oglinzi care stabilește mecanisme de lectură proprii ficțiunii
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
acest roman documentar, care este Primul cerc, planul documentului (care se confundă în mare parte cu autobiograficul) ocupă un loc alături de planul romanesc. Cele două planuri sunt unite într-un mod aproape grafic: prin mișcare. Multiplicarea aceluiași motiv asigură contaminarea romanescului cu documentar și invers: în cazul acesta, cititorul este captat într-un joc de oglinzi care stabilește mecanisme de lectură proprii ficțiunii 345. (trad. a.) Pentru ca drama lui Gleb Nerjin, cu sursă autobiografică, să constituie subiect de roman, trebuie să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai dramatic, deoarece Volodin are totul de pierdut. Drumul parcurs de el este mai important, însă rămâne esențial faptul că itinerarul ambilor eroi este același: o ascensiune spirituală, văzută de ceilalți drept o cădere. În termenii acestei ascensiuni, Volodin (creație romanescă) devine un erou, iar Nerjin (creație autobiografică) evoluează spre rolul de martor. În acest context, înțelegem că nu este întâmplătoare simetria pe care o realizează cele două personaje: romanul începe cu Volodin și se încheie cu Nerjin. Destinul lui Volodin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de Mihail Bahtin, în deceniul al treilea al secolului trecut. Poeticianul rus afirmă că "plurivocitatea și plurilingvismul intră în roman, unde se organizează într-un sistem artistic armonios"389. Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se organizează într-un sistem artistic armonios"389. Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și afirmația prin trei idei. În primul rând, vorbitorul și discursul său constituie, în roman, obiectul reprezentării verbale și artistice. Discursul vorbitorului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vedere stilistic: în ea predomină cele mai variate forme de construcții hibride, și întotdeauna este, într-o măsură sau alta, dialogizată; în ea se desfășoară dialogul dintre autor și personajele sale, nu un dialog dramatic, divizat în replici, ci dialogul romanesc specific, realizat în cadrul construcțiilor aparent monologice 395. Personajul soljenițian cu zona discursivă cea mai amplă pare să fie Pavel Rusanov. Încă de la începutul romanului, discursul acestui personaj acaparează narațiunea. Totuși, deși zona discursivă a acestui personaj are o rază foarte
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
c. 91-92. 386 Ibidem, том 1, c. 306. 387 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. I, ed. cit., p. 122. 388 Vezi Elena Dragoș, Introducere în pragmatică, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000, p. 117. 389 Mihail Bahtin, Discursul poetic și discursul romanesc, în Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Univers, București, 1982, p. 156. 390 Vezi Idem, "Locutorul în roman", în op. cit., pp. 193-195. 391 Vezi M. Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski, traducere de S.
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de referinta, M.E.N., Consiliul National pentru Curriculum, Bucuresti 1998, p. 14), de la necesitatea de a-i face pe elevi să se simtă în siguranță în școală, acceptați, eliberați de inhibiții, într-un climat propice exprimarii personalității unice a fiecăruia. Cercetările romanești (Ana Stoica - Constantin, 1983) surprind tendința creativității elevilor, cu excepția fluidității gândirii, de a scădea constant (cu unele paliere) în perioada școlarității. Între cauze se identifică caracterul preponderent verbal al învățamântului, ponderea mare acordată memorării și reproducerii cunoștințelor, gândirii convergente (problemelor
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
15b) Corpul este format în mare parte din negri, hispanici și din alte minorități, (15c) doritori să se identifice cu națiunea americană. Ei sunt, în definitiv, o trupă de elită, legendară, asemenea legiunii străine în Franța, dar fără aceeași conotație romanescă. (16a) Corpul de marină nu prea are membri încăpățânați, exaltați sau băieți răi reabilitați. Format din "profesioniști", bine antrenat, el reprezintă (16b) bastionul valorilor tradiționale, al moralei, al celui mai intransingent patriotism. Pe scurt, în formularea unuia din ultimii săi
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
încalcă grav integritatea teritorială a României. În cele din urma, însăși forțele Internaționale slăbite ajută direct Rusia ca prin Convenția de la 4 aprilie 1877 și Congresul de la Berlin din 1878 să i accepte R usiei reocuparea în întregime a provinciei romanești dintre Pr ut și Nistru. Revoluția de la 1905-1907 din Basarabia, mișcarea națională a populației românești din anii 1918 le-au trăit și Pogăneștii. Ca de altfel și perioada de după ultimatul dat Guvernului României la 26 iunie 1940 de G uvernul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
romanul vieții la romanul literaturii Am parcurs până aici la pas literatura de tinerețe a lui Lovinescu, reconstituind-o chiar "din interior", ca pe un prețios vestigiu arheologic (o amforă, poate), pentru a urmări cu atenție complicata geneză a formei romanești (romanul-melodramă), în strânsă corelație cu procesul cristalizării sistemului teoretic și a personalității criticului modernist. Valoarea estetică stricto sensu nu ne-a interesat deocamdată, aceasta fiind de găsit (atât cât e) abia în amplele cicluri romanești din deceniul al treilea. Pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
atenție complicata geneză a formei romanești (romanul-melodramă), în strânsă corelație cu procesul cristalizării sistemului teoretic și a personalității criticului modernist. Valoarea estetică stricto sensu nu ne-a interesat deocamdată, aceasta fiind de găsit (atât cât e) abia în amplele cicluri romanești din deceniul al treilea. Pe de altă parte, contopirea primelor două romane într-unul singur (Viață dublă) marchează, am văzut, un moment de hotar, după care toată literatura amfitrionului de la Sburătorul se scrie aproape mecanic, cu același gen de "idei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aceeași eroare ca și memorialistul, încercând să explice psihologia personajului cu ajutorul materialului anecdotic (nepotrivit unui "subiect" ce s-ar fi cuvenit edificat, chipurile, exclusiv din "evenimente morale"12). Până și blândul Perpessicius condamnă "anecdotismul exagerat" și caracterul "hibrid" al discursului romanesc, vinovat de "a nu se fi menținut în tonalitatea confesivă și de a fi inserat rudimente epice"13. În jurul acestor aprecieri negative au gravitat, în genere, majoritatea comentariilor. Numai Pompiliu Constantinescu pare să fi văzut în Bizu, spre satisfacția autorului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
intim și a spațiului privat (materia epică din Bizu cuprinde, suntem preveniți, al treilea volum de Memorii), de data aceasta cu mijloacele "ficțiunii romanțate" element distinctiv al epicii autobiografice și al literaturii ficționale în genere. Însă reconstituirea memorialistică din creația romanescă implica, în opinia lui Lovinescu, un obligatoriu transfer de identitate, astfel încât personajul fictiv să-l "reprezinte" pe autor la modul simbolic, în orizontul lui als ob, conform convenției care stabilește că distincția dintre autor și narator marchează existența unui pact
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rescris, revizuit 40. Interesant e că, printr-o răsturnare semnificativă de planuri, funcția critică nu-i mai este atribuită acum autorului, ci personajului însuși, adică pașnicului inginer de la pepiniera Fălticeni-Rădășeni. Din această postură, Bizu (modelul așa zicând "real" al personajului romanesc) formulează o serie de reproșuri la adresa romanului anterior într-o epistolă de care scriitorul-narator își amintește o dată cu reîntoarcerea obișnuită la Fălticeni, în vacanța de vară (călătoria cu trenul constituie un leitmotiv simptomatic, ca un acord muzical plasat la începutul narațiunii-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]