3,443 matches
-
brațe, l-aș strânge cu ardoare, iar macii nebunatici i-aș strânge într-un coș vom legăna pe frunze al trupului vals rumen inele de săruturi mi-ai prinde-n păr cu milă pământul înverzi-vom cu-al fericirii himen rostogolind câmpia fâșneață ca o filă Înarămata lume pitită-n pânza vremii picta-vei nemurirea cu macii părăsirii pentru tine ziua e noaptea mea, dar semi semisolida vină redată împlinirii Referință Bibliografică: Când rochia de bal dansează / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare
CÂND ROCHIA DE BAL DANSEAZĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353934_a_355263]
-
tare bătrân, adăpostind zeci, ba chiar sute de comori naționale, fără de care nu ne-am ști istoria. Dacă cealaltă persoana răspunde afirmativ, eu încep: Iașul este mereu darnic să-și povestească memoriile cu gust de pace și prosperitate, o lacrimă rostogolindu-se pe obrazul brăzdat de tăieturi când ajunge la timpul din război, căci Iașul nu a avut numai pace, ci a fost pentru multă vreme un câmp de bătălie, capitală a țării la nevoie, leagăn al patriotismului românesc. Muzeele împânzesc
DE CE IUBESC EU IAȘUL de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353948_a_355277]
-
violet Se lăbărțează memoriile altui regizor. Din gâtul sticlei cu vinul bătrân Ies aburii fluierând că uitatele trenuri. La garderobă facem schimb de paltoane, Figuranți și într-un cap de afiș Și o trăsura plină cu flori de omăt Își rostogolește rotile peste scenă murdară. Este noaptea în care Boierii petrec sub marmură din care Excavatoarele au scos, fără nici o problemă, Trupul lui David. ATTO 3 Nascosto nel lembo di sipario del polveroso peluche Îl pagliaccio attende di entrare nella parte
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
e întâmplător în poezia Marianei Cristescu. Poezia împrumută jocuri filosofice de cuvinte „aproape-departe”, găsite și în cărțile prietenilor mei, poeții Nicolae Băciuț și Ștefan Fuli, fără a diminua cu nimic poezia. (De altfel, anumite cuvinte-cheie sau grupuri de cuvinte sunt „rostogolite”, de mii de ani, de poeți, în folosul propriilor construcții și idei poetice, fără a le diminua valoarea sau forța de transfigurare!) Poezia poate fi citită în mai multe chei, ceea ce-i dă o tentă polisemantică, sporindu-i misterul și
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
minții. Dacă nu poți să o faci, nu o vei înțelege și vei avea parte de mai puține frumuseți. Pierderea va fi de partea ta, cititorule! ................................. „Paiața imperială împarte arginți/ și se strâmbă la lume:/ - Ave Caesar!/ Un șekel se rostogolește/ la picioarele Crucii./ În umbra răstignitului,/ șișul -/ precum ochii cerșetorului -/ în noaptea aceasta,/ va avea mult de lucru.” (Poezia „Travaliu nocturn”) Din toate timpurile au fost sufragii care s-au cumpărat. Știe cumpărătorul ce cere, dar știe și vânzătorul ce
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
aparențe. Vulgul minte fiindcă i s-a cerut și are ceva de câștigat, facil, din aceasta. Însă cel mai câștigat este intermediarul lor, paiața, cea care își bate joc de toată lumea. Morala acestei imoralități se trasformă în șekel și se rostogolește „în umbra răstignitului”. Șișul își va face datoria până la ultimul bănuț. „Ochiul dracului” a ajuns până „la picioarele Crucii”. Mi-a plăcut mult acestă metaforă, care sugerează că ea, Crucea, în pofida ostracizării Domnului Iisus pe ea, are, de netăgăduit, potențial
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
opus... Am virat dreapta, să-l ocolesc. Era spațiul prea mic pentru a frâna... Nu am avut loc ori am fost orbit... Nu m-am redresat. Am lovit ceva foarte tare și din acel șoc am fost... aruncat. Am zburat rostogolindu-mă cu mașină cu tot... Norocul a fost că am oprit motorul, cred. Luam foc... - Te-au orbit farurile celor din sens opus? - O, nu! M-a orbit stopul pe frână... E greu de crezut, dar așa a fost. Lămpile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
din iambii suitori ai morții acolo o curte cu vocale ne trâmbițează poeme cu cleopatra femeia care a înnebunit doi regi cu farmecele ei de divă o tempora o mores striga catilina din cuibul lui de viespi și timpul se rostogolește printre aștri tot amăgind singurătăți prin mii de ani trecând ca o dulce răcoare printr-o inimă căreia moartea i-a furat iubirea și i-a închis-o într-un pustiu dar m-am trezit iau viața iar de la-nceput
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
puțin timp. - Cum așa? Dumneavoastră sunteți cel care i-a salvat viața? Mereu i-am spus să nu mai alerge așa tare, dar ce, ascultă pe cineva? - Doamna Trifan, eu doar am scos-o din mașina care apoi s-a rostogolit în râpă, luând foc în final. Salariații de la SMURD sunt cei care v-au salvat fata. - Da, dar dacă nu o scoteați dumneavoastră, acum era moartă. Nu ați fost cel care i-a dat primul ajutor? - Ba da, eu am
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
opus, care pentru câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, șoseaua fiind umedă, nu a mai reușit să se înscrie și lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimțit când s-a declanșat și airbag-ul. De restul nu-și amintea nimic. Trifan, auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a împărtășit și fetei vestea. Era
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
riscat propria viață! - Atunci nu ai timp să te gândești la așa ceva. Primul impuls este să-l salvezi pe cel aflat în pericol, fără să-ți calculezi riscurile proprii. Bine că nu s-a terminat mai rău. Mașina s-a rostogolit în prăpastie după ce am scos fata afară, dar putea să se întâmple oricând, chiar și când era în mașină. Poate că tocmai greutatea corpului său o mai ținea în echilibru agățată de ciotul de stâncă. - Tocmai despre acest lucru vă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
pleca cu vitele : Mersul spre Salcâmul aplecat parcă se desfășura într-o atmosferă liturgică. Vara, plecarea cu oile și cu ce mai aveam se făcea în revărsatul zorilor, până nu se punea căldura. Apoi ajungea în Crucea Popii unde: ...se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele aveau o liniște și libertate mândră. Parcă toți, și noi și animalele, răsuflam ușurați când ajungeam la Crucea Popii. De acolo începea urcușul libertății tuturor. Autorul consideră că „Dudul „ , „Ursei” și „Salcâmul aplecat de
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
blănita gri, cu ochișorii acoperiți de obraznicul breton, ce nu se lasă îndepărtat, cât de mult se agită micuțul, si chiar dacă mama mea i-l mai ‘’scurtă’’ din când în când. E atat de zglobiu!...Îmi sare în brațe, se rostogolește, apoi îl provoacă la joaca pe șăgalnicul Tigrut, si încing o jucare de toată frumusețea. Eu, după ce-mi salut cum se cuvine părinții, si le adresez câteva cuvinte duioase, încep să pregătesc micul dejun.Salata o pregătesc din legume
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VIS LUCID Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Răceală de piatră, timp mut... În față, năcluca țâșni, Rostogolindu-se ca un cristal negru În pădurea ai cărei pereți Posomorâți, cocoșați, Se-apropiară Ca-ntr-un clește. Ochiul ei ne privise aspru, neclintit, De pe un colț de stâncă. Împrejur, culorile se diluară, Privirile noastre desperecheate Căutau avide sensul întâmplării
VIS LUCID de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353754_a_355083]
-
de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață a anului 1939, luminată de soarele ce aprindea stele în zăpada proaspătă a lui februarie, într-o zi de 20. În copilăria în care s-au rostogolit anii războiului și ai secetei (ce a urmat), am învățat să prețuiesc pâinea, pentru că atât eu cât și sora mea, consideram o sărbătoare ziua, când se împărțea o franzelă. Singura bucurie erau cărțile împrumutate de la biblioteca de cartier, ce se
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
visul său antropo-demiurgic a ajuns coșmar faustic. Evoluția biologică și a inteligenței umane fără revelația și revoluția interioara, fără înduhovnicirea trupului și a sufletului omenesc este precum un fluviu tulbure și sălbatic, care a ieșit din albie și care se rostogolește grăbit și nestăvilit la vale fără direcție.Trebuie timp și ploaie de har pentru ca albia sufletească a omului să se umple din nou cu duh, pentru ca omul să poată călători mai departe liniștit între malurile curgerii firești spre oceanul de
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
de piatră... afară ploua infernal, iar Anei îi era frig,...teamă și se simțea așa singură... Ar fi vrut să se roage, dar... la ce bun?... Îngerii ... nu există ... Nimeni nu a văzut vreodată un înger... O lacrima călduța se rostogoli pe obrazul rece al Anei. Atunci cuvintele Alexandrei îi răsunară în minte că un ecou: Ana, stelele nu se sting niciodată, ele nu dispar de pe cer... Dar noi nu le vedem mereu... În sufletul Anei a pătruns o rază de
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
sat unde ne puteam odihni. Cu toate că în zilele noastre, plutăritul e interzis căci nu mai e rentabil o plimbare pe unica plută a lui moș Neagu, e ca și cum am face o săritură înapoi spre vremea tinereții! Butucii care cândva erau rostogoliți din pădurile din jur pentru a devenii pentru câtva timp ,,vase plutitoare'' și apoi prelucrați la fabricele de cherestea din Piatra-Neamț, Bacău sau Galați de ani au fost suspendate. ,,Plutăritul'' pe mici distanțe a rămas doar în povești sau un
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
până atunci. Mă uitam la el ca la o minune, o făptură ireală... și o fericire imensă mi-a inundat sufletul, mi-a copleșit întreaga trăire. „Copilul meu... copilul lui Alex”... și dintr-o dată lacrimi calde au început să se rostogolească nestingherite pe obrajii mei împurpurați... și pe ai copilului nostru... Când am ridicat ochii plini de iubire, de suferință și întrebări... am zărit-o pe mama - care mai rămăsese în salon - stând cuminte pe un scăunel lângă ușă, cu privirea
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
gândului meu. Iar în clipa aceea am auzit râsul îngerilor, așa cum mi-am dorit dintotdeauna să-l aud. Acum, știam, vedeam cum se joacă îngerii când aruncă cu bulgări de lumină unii în alții. Acum, râsul lor a spart tăriile rostogolindu-se în valuri de iubire peste tot, cuprinzându-mă și pe mine în reverberația lui. Iar ruga mea, revine fierbinte, în mine: „Doamne, dacă sunt copil al stelelor, privește-mă încă o dată”. Nu șoptesc nimic iubirii care mă cuprinde. Eu
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
număr chei rătăcesc amintiri dinspre viitor descuie-mă în tine cu răbdare într-un alt mâine opaițul inimii îmi alungă umbre încăperea mea nu are margini nu pot cuprind singur pereți de viață masa din mijlocul meu ține încă zarurile rostogolesc nebune destinul o față se oprește spre viitor tăcerea-n mine fumegă mă ard-n cărbuni prin vine-mi curge timpul fierbinte pentru că exiști, te aștept te caut By Viorel Muha Referință Bibliografică: Exiști / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EXIŞTI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354611_a_355940]
-
vorbit își duce în fiecare zi cuvântul în spate ca un păcat sau ca o normalitate tu îți desenezi diminețile pe ferestre aburite eu îmi adun cioburile din prăpăstii tu descifrezi necunoscutele eu privesc la o nălucă în oglindă tu rostogolești senin o bilă cu ghimpi iar eu mă visez zeița morții goală între două bufnițe scap printre degete înțelepciunea și viața doar oceanul acesta care-mi cântă la picioare pare să înțeleagă rostul nerostului meu privește tu nu răpești nopțile
BLESTEMUL ZEILOR de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354671_a_356000]
-
Far și mărșăluitori se micșorează. Deodată, firava lumină dispare total. Cenușiul devine aproape negru și material. Protezele încremenesc. Teama planează demențial deasupra gloatei. Apoi, antrenate de o groază totală, scoțând un vaier prelung, protezele se aruncă într-un ultim asalt, rostogolindu-se unele peste altele în gura larg căscată a Nelimitatei Crevase, care le înghite horcăind abisal. Pe întinsa Câmpie a Tăcerii, uriașul spațiu plumburiu nu mai este tulburat de nimic. Doar farmacistul Figueras caută în continuare absolut nimic. Ion IANCU
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
mai înaltă a zidurilor de iarbă amară nu crești nu scazi te întinzi pe aleile lui ca o gumă banală din pământ devii adunătură de pietre pe care le înghiți încet atent labirintul este geamănul scării lui Escher atunci când îi rostogolești trupul într-o arie plină de alte și alte arii pietrele devin trepte tu însuți te urci uneori cobori odată cu șarpele reînveți târârea ceva sau cineva te strigă întorci capul brusc redevii om labirintul scara ceva te cheamă mereu chiar dacă
GEAMĂNUL SCĂRII LUI ESCHER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347146_a_348475]
-
Poeme > Dorinte > ȘTERGE-MI LACRIMA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1718 din 14 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ȘTERGE-MI LACRIMA Când mai vine --așa, uneori-- câte-o furtună, viscolind bunătatea, șterge-mi lacrima --de-o să-mi scape-- rostogolită pe povârnișul pietrei. Sau, las-o... întrupată deasupra florilor, în pic de rouă, sărutând pătimaș geana aplecată. Atunci, vei ști că te plâng în gândul meu, căci, mai vine --așa, uneori-- câte-o furtună, viscolind bunătatea! **** Flori Gomboș**** Referință Bibliografică
ŞTERGE-MI LACRIMA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347172_a_348501]