5,386 matches
-
nu poate fi atinsă decât de un om al cărui tandem ... V. SĂ ARZI!..., de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Să arzi!... Să arzi ca și mine în rugul de sori În ritmul nebun rotit de cocori Cu salturi de cobză și iz de cicori Atinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zbor Purtată în taină de-un cioc de cocor Desparte-mi în silabe cuvântul dor Spunându
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
gândul înconjurat de stol Și lasă-mi în urmă în coșul cu flori Petale de crin în loc de scrisori! Știu că azi te-ai hotărât ... Citește mai mult Să arzi!...Să arzi ca și mine în rugul de soriîn ritmul nebun rotit de cocoriCu salturi de cobză și iz de cicoriAtinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zborPurtată în taină de-un cioc de cocorDesparte-mi în silabe cuvântul dorSpunându-i poetei că încă nu
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
nr. 1940 din 23 aprilie 2016. Solenoid E greu să alegi dintre strofe albaste Pe cea în care azuru-i complet Nici casa înzestrată cu ferestre lucarne Nu poate zări tot cerul de-un alb-violet Nici focul nu arde în sobă Rotind alte arabescuri de fum Nici cântecul nu mai stă în poiană Așteptând ca țigara să se înece în scrum. Nici apa nu mai curge în cercuri Dansând frenetic un vals în oval Nici ea nu vrea să mă mai ierte
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
o palpeze, să aibă un contur, chiar o formă cât de cât definită. Nimic. Trimite privirile mai departe căutând printre cotloanele arenei, prin unghiurile imposibile ale ei ceva viu, ceva activ, ceva... Nici o minge nu zboară, nici o farfurie nu se rotește pe bățul lung din spatele lui, lăsat chiar de el ca pe o bârnă a verbelor care-l învie zi de zi și îi lasă mintea să zburde. Cântărește fiecare umbră și parcă ar avea chef să le deseneze să le
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
care cîntă-n somnul zilei, amar să vorbesc despre dragoste sub semnul celei mai teribile singurătăți în care alții încă mai vînd confuzii, o mare de timp pierdut printre degete, zadarnic negativism, mereu de la capăt cîtă vreme aud fluturii de noapte rotindu-se prin ungherele altor greșeli, mereu altele deși încerc să împletesc lucrurile între ele liniștea nu se mai aude, pe deal doar o casă albă cu un singur copac, oare nu trebuia să fi dispărut demult cu bucuria de a
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
dărui, fiind „călător febril prin gândul” său, deplină „viață clipelor banale”: „Casa mea E la pieptul tău, Unde-ți simt respirația Și văpaia din suflet, E acolo unde mă simt bine, Oriunde suntem împreună.” Numai că spirala timpului iubirii se rotește continuu și poeta se vede obligată să-și mărturisească dezamăgirea: „Mă doare-anotimpul din ochii tăi, Un crivăț mă-nvăluie lent... Mi-e teamă că, astăzi, ce-am construit, Castel de nisip, se surpă, Căci timpul hain îmi uzurpă Din anii în
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369323_a_370652]
-
aură simbolică»” (p. 235). Textul Mirelei-Ioana Borchin este foarte interesant și din punct de vedere stilistic. El este în întregime dialogat, acțiunea evoluând prin dialog, la fel ca în teatru. Amintește de celebrele versuri ale lui Nichita Stănescu: „Cuvintele se roteau, se roteau între noi, / înainte și înapoi, / și cu cât te iubeam mai mult, cu atât / repetau, într-un vârtej aproape văzut, / structura materiei, de la început.” („Poveste sentimentală”) Celălalt plan al romanului, întrețesut cu cel erotic, are o puternică tentă
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
p. 235). Textul Mirelei-Ioana Borchin este foarte interesant și din punct de vedere stilistic. El este în întregime dialogat, acțiunea evoluând prin dialog, la fel ca în teatru. Amintește de celebrele versuri ale lui Nichita Stănescu: „Cuvintele se roteau, se roteau între noi, / înainte și înapoi, / și cu cât te iubeam mai mult, cu atât / repetau, într-un vârtej aproape văzut, / structura materiei, de la început.” („Poveste sentimentală”) Celălalt plan al romanului, întrețesut cu cel erotic, are o puternică tentă autobiografică (autobiografismul
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
grozavă, am zis eu, nesocotind tehnicile moderne ale registrelor de suflet. Mă hrăneam cu sâmburi de vânt și beam licoare de un liliachiu artizanal, boem și rătăcit, încadrat eronat în ierarhia arborilor de elită din care izvorăsc scântei năucitoare. Îmi roteam zborul după suflul deșertului și scrijileam abanosul cu un fir de praf, să nu erodez cântecul de gardă al vulcanilor mereu agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită. Ce vină port eu că pe brațele nordului se
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
ochii voștri. Îi acoperi duios mâna, o atingi cu degetele lungi, o cuprinzi, îi săruți căușul palmei cu buze dornice și moi. Ea-ți mângâie tâmpla, părul des, întunecat de pe frunte. Atmosfera se încarcă de energie. Sfere de lumină se rotesc, învăluie încăperea. O inviți să se așeze pe genunchii tăi. Povara ei dulce te amețește, îți culci obrazul pe pieptul ei. Te simți ocrotit, adorat, liniștit, învăluit în feminitatea ei de mătase. Ridici privirea, femeia înțelege singurătatea pătrunsă de tristețe
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
feminitatea ei de mătase. Ridici privirea, femeia înțelege singurătatea pătrunsă de tristețe din adâncurile ființei tale. Îți cuprinde gâtul cu brațele, te sărută cu toată afecțiunea anilor pierduți departe de tine, de ocrotirea ta. Te ridici cu ea în brațe, rotindu-te amețitor. Râde cu glas cristalin, îți dă fiori de foc. Brusc, o lași cu picioarele pe pământ, lipind-o strâns de tine. Ți-e teamă să nu dispară ca o fantasmă, îți treci palmele peste trupul ei, să fii
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
medita, că tot e vremea caldă Un strop mai mult, nu zic de-nțelepciune... Din bob în bob apare și pilafu.... Oricum ceva din mine vă iubește Nu știu ce e dar caut azi să aflu. Ce stă pe loc și-ntr-una se rotește? Cum se ridică sus la stele praful Și de pământ cu anii se lipește?... (preluată direct așa cum a fost scrisă de pe pagina dumnealui, în urma atenționării că îmi este dedicată în special). Pe de altă parte, o admiratoare a versului meu
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
Glasul Deltei) deși toamna este însoțită uneori de vânt și de ploi șuierătoare: „Septembrie picură livezile prin ochii aurii, pierzători,/ Copacii dansează-n brațe durerea în roșu. Arzători,/ Coboară și cerul, tresărind plumburiu, o dată cu ele/ Cad frunze... și iar le rotesc, tot mai departe de stele...(Șuieră toamna). Există și o altfel de muzică a toamnei, aceea a zilelor luminoase, pline de rod. Cuvintele mele nu reușesc să redea valorile artistice, care se adresează direct sufletelor noastre, ca sunetele armonioase ale
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
lumea creeată de mine dacă nu vă găsesc. (Plânge.) Nu mai pot. Unde sunteți? De ce v-ați ascuns de mine? Se aruncă la podea plângând. Se rostogolește.) Parcă aș fi într-un cerc. Nu pot evada din învelișul ce se rotește în jurul meu. Cum să trec dincolo de cerc? Nu pot să trec dincolo de cerc fără ele. Omul e obligat să trăiască într-un cerc. Pământul și cercul. Se ridică.) Eu am găsit calea spre absolut. (Tace.) Calea? (Plânge.) Sunt pierdut fără
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
haină spre cercetare.) Am greșit. Am ales calea copacului. Mi-am scuturat toate frunzele gândurilor și acum nu le găsesc. Cum le-aș putea găsi dacă eu nu mai am frunze? Sunt gol. Gândurile au plecat departe și eu mă rotesc ca ceasornicul. E noapte sau ziuă? Se apropie din nou de fereastră.) E noapte. (Se depărtează de fereastră speriat și se așează pe un scaun.) E noapte și e iarnă grea. Își ridică gulerul de la cămașă.) Mi-e frig. (Își
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ca de la un bun profesor. De ce acel instrument are coada lungă subțire și rotundă? Răspuns: „Este lungă ca să aibă putere mai mare la lovire! Este subțire și lungă să amortizeze impactul cu mâna când lovește! Este rotundă pentru a se roti mai ușor în mână. Să fie cu partea mai grea la capăt pentru a da lovitură pietrei acolo unde el dorește”. Fiind mulțumit de răspunsurile „domniei sale” i-am întins o mână caldă urându-i toate cele bune unui om care
ÎN DRUM SPRE CETĂŢILE PONORULUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369656_a_370985]
-
sub coroana rotundă unde se mântuie vânatul. E o foame jupuită de gândul tăcerii. Cu semne de rouă pe frunte privesc ofranda cum cerul pământul devenit roditor mai frumos decât cel închipuit. Îi văd fața într-un inel ce se rotește continuu în două feluri, cu putință de viață trăită de toți muritorii. Stau lângă voi cu foamea pe marginile mesei așteptând să înceapă ospățul după ce închinăm un pahar. Eu și soarele ne grăbim pică bruma pe tâmple a toamnă. Referință
GRABĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369775_a_371104]
-
de-o clipă. Ca o imagine a umbrelor, pătează fața pământului, oamenii; oameni însetați de viață, dar pândiți de moarte la fiecare pas; pândiți de moarte ca umbrele de întuneric, zâmbet de-o clipă, umbră mare, umbră mică, ce te rotești după soare și te stigi fără să-apuci a picta lumea cu raza magiei tale. Am făcut o greșeală Am făcut o greșeală, m-am rătăcit printre umbre; La un moment dat m-am îndrăgostit de-o umbră, m-am agășat
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Toate Articolele Autorului La porțile cerului La porțile cerului de unde cad și gânduri și stele Deodată, șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterne Razele trasează-n neștire potecile spre castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzute Stană și sfinții privesc absurde confruntări pământene Exultă frenetic în veacul
LA PORŢILE CERULUI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368172_a_369501]
-
multe piedici i-ar stăvili calea. Viața mea e un vulcan nestins, Cu izbucniri violente sau devastatoare, Ce clocotește emoții și erupe iubire, Dar nu se odihnește nicicând din lupta-i lăuntrică. Viața mea e o planetă rătăcitoare Ce se rotește neobosită printre aștri, Printre meteoriți și amăgitoare găuri negre, Aspirând să se apropie, tot mai mult, de lumină. Viața mea e un lung șir de metafore, De suișuri și coborâșuri, Unele domoale, altele abrupte, Dar care se îndreaptă, toate, spre
DEFINIȚIA VIEȚII MELE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362712_a_364041]
-
șoptit o mulțime de lucruri pe care ți le mărturisesc oricum, fără glas, adeseori, dar am rămas zâmbind, emoționată, neștiind cât, cum să îmbrac hazardul clipelor. Și iar am început să rostogolesc cuvintele, să le las să te atingă, se roteau înainte și înapoi acoperind tot cortegiul celor care ți-ar fi sărutat buzele, care ți-ar fi îmbrățișat trupul, care s-ar fi lipit fierbinți de inimă. Și mi-ai luat mâna în palmă până la o nouă revedere. Șă știi
ACELAȘI RĂSĂRIT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362771_a_364100]
-
așternu-se peste tot, care transmitea un fior de mister și teamă. Așezat pe o piatră, băiețelul de treisprezece anișori, cu fața arsă de soare, cu pieptul dezgolit și plin de sudoare urmărea în văzduh o pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru el, băiețelul. După câteva minute, pasărea
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
În țara cu luceferii înalți, Văzui catapetesme cum ridici Și floarea cu parfumuri cum înalți. Văzui însămânțările cu rod, Stupinele cu miere, dimineți Cu mândre aurore în năvod Și falnică sburarea de ereți. Zimbirea călărea peste obraz, În vine se rotiau chiuituri, Țâncaș cu mămăligă și cu praz Creșteau peste hotare sărituri. În urnă tresăriau și mai adânci Pâraele cu apă și cu har, Credeam în ele, Doamne, că tu plângi Și eu eram pe margine pândar. Cu visul mă culcam
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
autorul în bătălia de la Worskla unde cei trei frați mușatini cad eroic, oastea lor fiind încercuită de tătarii lui Tohtamâș. După ce o săgeată îl nimeri pe Roman și acesta se prăbuși de pe cal, Ștefan, luând frâiele calului unui sutaș, „își roti paloșul doborând mârzacii ieșiți în cale. Disperarea îl făcuse sălbatic. O lovitură de ghioagă îi zbură coiful. Cu țeasta crăpată, cu sângele șiroindu-i pe față, orbindu-l, Ștefan mai învârti de câteva ori paloșul, fără nici un folos, căzând. Trupu-i
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > 5 ROTAȚII Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului spală-mă de gânduri, spală-mă de dor uneori se-nvârte, e ca un fuior se rotește-n cerc făcând 5 rotații, de ce-aș spune 5, între exclamații! spală-mă pe tâmple, spală-mă de lacrimi le culeg din rouă, din fire de patimi le adun de-acolo, deochi din privire; vreau să le ascund, așa
5 ROTAȚII de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353486_a_354815]