1,828 matches
-
frumoasă, cu buze conturate discret și, în același timp, foarte bine desenate de Creatorul suprem. Au zâmbit în același timp, comunicând telepatic perfect, realizând că gândesc aceleași lucruri. Dacă se întâmpla atunci când s-au întâlnit la Universitate, s-ar fi rușinat. Acum nu au avut rețineri. În sufletele lor se produsese acea osmoză, acea disponibilitate de a împărtăși tulburătoare emoții și, fiecare în parte, a simțit că aduce acolo, în acel spațiu bine zidit și adăpostit, imagini deosebit de plăcute, delicate și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
domnilor! Cred că ați putea fi ceva mai serioși, totuși. Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr că se apropie trăgând sania ei, pentru că în minte îi încolți o idee. - Ei bine, bine! Să văd
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate... de ce nu îndrăznesc să-i șoptesc cât de mult îl doresc? Nu cred că ar interpreta greșit, dar nu vreau să-l pierd. M-ar înțelege oare?” se întreba Laura rușinată de propriile ei gânduri. „Unde oare am trăit până acum? Nu-mi amintesc să fi adulmecat un miros atât de plăcut de femeie așa cum simt acum... Și ce bine îmi este aproape de ea! Unde a fost? De ce nu ne-am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu bolnavul, să-l înțelegi, să-i explici tot ce urmează să faci pentru a-l vindeca, să-l faci să aibă încredere în tine... ... Așa a terminat ea, învingătoare, iar eu m-am retras cu coada între picioare. Mă rușinam când o întâlneam și începusem să o ocolesc. De fapt, îmi era rușine de mine, nu de ea și i-am explicat acest aspect, dar era prea târziu... Mi-era necaz doar că... o puștoaică m-a pus la zid
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era și surpriză ori mirare în ochii altora, puțini la număr. Aceștia din urmă nu se așteptau la o revenire atât de timpurie. Nu luaseră în serios pronosticul doctorului Tomescu și acum se Marian Malciu minunau și păreau că se rușinează. Au rămas, până la urmă, după sosirea doamnei profesor doctor Eugenia Ionescu, doar câțiva medici: neurochirurgul, cardiologul, internistul, anestezistul și două asistente împreună cu cei doi, primii sosiți, Eugen și Emilian. Erau pregătiți, fiecare potrivit specializării sale, pentru intervenție și inițierea oricărei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ne așteptați și pe noi? - Cum? Ce? se sperie Iuliana, pe moment, când Laura vorbise de căsătoria ei cu Eugen. O bănuială cruntă i se strecurase în suflet. Își reveni imediat ce pătrunse sensul întrebării din final. Simți cum roșește. Se rușina de gândul urât ce-i trecuse prin minte. - Să vă așteptăm? Vreți să... Wow! Sunteți nebuni și voi! Mai nebuni ca noi... Ce frumoooos! Cum să nu? Facem o nuntă mare, mare, mare, cu două mirese și doi gineri... - Da
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu atîta forță (booom ! booom !) încît toate familiile și toți adolescenții aflați acolo au amuțit timp de două secunde și și-au ațintit privirile asupra mea. „Ți-am spus să nu plîngi”, mi-a șoptit atunci la ureche Victor, vizibil rușinat de situație, de povara pe care o reprezentam pentru el. 10. „Astăzi a murit mama.” Chiar credeți că o aserțiune atît de simplă poate ieși din mintea unui scriitor ? Vă asigur că nu. Scriitorii sunt, în general, oameni complicați, sfîrtecați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în această circumstanță o utilă cugetare a unui psihanalist acut și experimentat precum Carl Gustav Jung, care afirmă: «Asistăm la apariția problemei iubirii, care este una dintre gravele suferințe ale umanității și față de care nimeni nu ar trebui să se rușineze să-i plătească tribut». Reîntorcându-ne la sugestiva reflexie a Elenei Lasida, fiecare dintre cele trei voturi vorbește de o limită, de o privațiune. Pentru a explica aceasta, Lasida compară exercitarea voturilor cu o tematică din ce în ce mai urgentă în vremurile noastre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din această cauză, fără să-mi pună în cârcă suferința lor. Frate Michael Davide, în ce fel ți-a marcat viața părinții tăi? Care erau așteptările lor în ceea ce te privește? Trebuie să recunosc că, grație lor, nu m-am rușinat niciodată de mine însumi. De la tatăl meu care, așa după cum spuneam, este analfabet, am învățat să fiu curajos, să nu mă dau bătut niciodată, să nu cad pradă slăbiciunii și, în special, să nu cedez din cauza fricii. Aveau așteptări în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
jocul cu Pascalopol. - E tanti Aglae, sora lui papa, explică Otilia lui Felix,văzîndu-l cam nedumerit. - De unde să mă cunoască? întrebă Aglae. Când a muritmă-sa, era numai atât. De atunci nu l-am mai văzut. Tu ți-l amintești, Aurico? Rușinat de bruschețea expresiunii "mă-sa" și de familiaritatea cu care oameni aproape străini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-se de Biserica Albă și traversând chiar pe partea casei lui Pascalopol. Dar nu se opri în nici un fel, nici nu privi măcar spre casă, ci cu același pas merse mai departe și intră în magazinul unei modiste. Felix se rușină de ipotezele lui și, renunțând la urmărire, se întoarse înapoi. Trei sferturi de oră mai târziu, în apropierea Teatrului Național, un braț subțire se strecura pe lângă al său. Întoarse capul și se găsi lângă Otilia. - Aseară, Pascalopol mi-a spus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-o vezi pe Olimpia... sunt amândoi o pereche senzațională. - Vor să vină aici mai pe seară, așa mi-a spus cocoana Aglae, dădu Marina un supliment de informații, când o veni și domnul Pascalopol. Zice că așa poate se rușinează bătrânul de el. Acum stau ascunși în odaie la domnișoara Aurica. - Ce rost are, își dădu Felix cu părerea, să fie amestecatPascalopol în afacerile astea? Nu se supără? - Aș! Nu-l cunoști pe Pascalopol. E de o răbdare nemaipomenită, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mărturisi. Începu să ghicească rațiunea Otiliei de a iubi pe Pascalopol. Lipsea un glas blând și vesel la ore fixe, omul care făcea cu voluptate bucuria tinerilor și se supunea capriciilor lor. Purtările lui Pascalopol îi apărură inofensive și se rușină de a-l fi izgonit în chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei, începură să se strângă asupra-i și alte dezgusturi, să bănuiască pe fată de complicitate și să creadă în tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dată însă ce Otilia reapăru cu ochii ei limpezi, plini de seninătate, se rușină de asemenea presupuneri și o socoti și pe ea o victimă a bătrânului. Voi cu mai multă putere decât oricând s-o scape de acolo, s-o ia el sub protecția lui. Avea crize de sensibilitate și reverie. În vreme ce Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
orice abuz era înlăturat. Felix îi vorbea cu ochii la masă, se așeza alături de ea și o prindea de mâini, iar fata îl mustra cu blândețe. Moș Costache îi surprinse într-o zi sărutîndu-se, dar nu zise nimic. Păru chiar rușinat de lipsa lui de atenție și fugi repede cu capul în piept. Nu-i împiedică niciodată, nu le făcu nici cea mai mică aluzie. Încurajat de consimțirea Otiliei, îmbătat, Felix începu să fie ispitit de un gând insidios. Dacă Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
papa? Costache aprobă cu vioiciune, dar Pascalopol se înroși. - Cum, Costache, și tu ești de părerea asta? - Da, da, se-ncurcă Costache, dacă ea zice așa, poateare dreptate. Pascalopol lăsă capul în jos și bătu cu degetele în masă, vădit rușinat de situație. Îi păru rău că se amestecase, dând poate impresia că avea vreun interes personal. - Cum voiți, zise el, în sfârșit, n-am nici un drept să mă amestec. Am crezut că e dorința dumneavoastră. Și, puțin atins, se ridică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai întipărită că femeia e o ființă slabă, victimă a fiziologiei ei, orientabilă după bărbat, care trebuie s-o ocrotească și să-i împrumute personalitatea lui. Contactul cu Weissmann și cu problemele sale dezvălui lui Felix o latură care-l rușină. Da! Citise multe lucruri pentru vârsta lui, însă dăduse cu prea mult orgoliu atenție numai pregătirii tehnice. Nu-și cercetase sufletul, nu-și pusese probleme, fusese un animal ambițios. Viața avea aspecte multiple și era stăpânită de legi interioare, sub
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus că s-a plătittot. Am să-l întreb și, dacă n-a plătit, cu plăcere. Vexat, Weissmann plecă fără să mai insiste. Felix, căruia îi povesti aceste lucruri, fu atât de rușinat, încît recurse la o minciună. Dădu zece lei colegului, sub cuvânt că într-adevăr Stănică îi dăduse acești bani amintind numele lui Weissmann, dar el în grabă nu ținuse minte explicațiile aceluia. Weissmann zâmbi cu îndoială. - Accept, zise el, istoria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la douăzeci de ani. Fetele erau îmbrăcate bine, chiar luxos, iar după față arătau a duce o existență fără griji. Erau nepoate de ale Agripinei, fiice a feluriți copii, toți foarte bogați, crescîndu-și copiii cu guvernantă. Însă copiii nu se rușinau să vină la Agripina, unde de altfel părinții îi obligau să facă măcar o vizită anuală. Fetele râdeau și mâncau năut, amestecat cu alune, dintr-un fel de grea cupă de aramă. - Ce faci, Lili, ce mai faci, Lucia, ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu cine știe ce greutăți? G. Călinescu - Îți mărturisesc, zise Felix, că am zărit la moș Costacheniște socoteli, din care urmează că cheltuiesc cam o mie de lei pe lună și construiesc o casă cu cărămizile din curte. - Dragă Felix, sunt sincer rușinată de chestiunea asta. Te-am prevenit că papa e un om ciudat, cu unele cusururi. Și eu am suferit multe și sunt, din cauza asta, cum mă vezi, plină de capricii, dar pe papa îl iubeam. Mă iubea în felul lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unui liliac. Iar când clinti o palmă, ce forma o latură a coifului, și-și ciupi perii scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cursul nopții, sufletului meu, pentru a-i fi îndreptățită senzația c-a dormit nemaipomenit?! ...O fi visat că a luat nota zece la școală continua, pisicindu- se, gazda. Ai visat că ai luat nota zece la școală? - Nu, mărturisea întrucîtva rușinat Sinistratul. - Vai mie!... N-a visat nimic despre școală. Nici să nu îndrăznești să-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aici și aici?! Tivite cu portocaliu și cu un fir de albastru... Dar deloc înroșite. Pleoapele Sfântului nostru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zbătuseră și scriseseră ei. Nu ăsta era motivul principal pentru care compuneau dânșii. Pentru ca muierile poemelor lor să se repeadă în limbă, înfierbîntate ca niște pisici, în cameră la Sinistrat. Și să citească, împreună cu el, literatură, noaptea întreagă. Se rușina și n-ar fi mărturisit nimănui despre comportamentul prietenos al doamnei Eminescu. După prima noapte, intuind parcă valoarea soțului dânsei, se purtă rece cu madam Bacovia. Prin prisma soției, era circumspect cu privire la talentul doamnei Arghezi. Aceea care îi fu prezentată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se vedea bine că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-mi fruntea. Acompaniază - mă pîn-acasă. Tatăl meu e în orchestră, el ține violoncelul... până la actul al patrulea e încă mult... apoi el vine singur acasă. La * revedere! zise ea, intrând în cabină și roșindu-se ușor, ca și când s-ar fi rușinat de ceea ce zisese. Ieși în curând, schimbată în hainele ei de totdeuna și învălită într-o scurteică blănită, care-o prindea de minune, și c-o pălărioară de catifea în cap. - Uite! na legătura! zise ea, dîndu-mi în mână o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]