10,776 matches
-
îngerilor luminoși.” Nu putem să nu reținem și această adâncă rostire: „Atunci când prin vene îți curge durerea, înveți Adevărul vieții.”. „Deșteptare” este o viziune, construită pe tema primenirii sau curățirii casei sufletului, în calea căreia, cel rău, și amăgitor, pune „rușinea”. În acest text cu valențe de parabolă, găsim o rugăciune adevărată, rostită din inimă: „- Doamne, nu pleca de la mine, nu mă lăsa așa! Dă-mi cele de trebuință, Te rog, că Tu ești vistieria cea nesecată și neîmpuținată! Ajută-mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mărturisești mie! Eu am păcatele mele, nu vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei și-i spune. Bătrâna nu auzea nimic. Începu să-i înșire păcatele pe care, din rușine mare, le ținuse ascunse ani mulți. Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a intra în el, oamenii treceau mai întâi prin fața ei. Ioana privea persoanele ce se îndreptau spre spital și se gândea la durerile și suferințele lor. Copii, tineri, maturi, bătrâni... Erau de toate vârstele. Se gândi la ea și simți rușine că, fiind sănătoasă și puternică, aștepta autobuzul. În acel moment, își dădu seama că autobuzul deja trecuse fără ca ea să-l observe.Ce să facă acum? Să-l aștepte pe celălalt nu avea rost, același timp o costa să ajungă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
civilizați. Când ajunse în dreptul cerșetorului, acesta își întinse mâna în care ținea un pahar. Mâna Ioanei s-a dus fără voie la buzunar. Găsi cei doi euro pregătiți pentru autobuz. Îi luă și îi puse repede în paharul cerșetorului. Simți rușine față de cei din jur și grăbi pasul. Auzi cum acesta îi mulțumi. Când se mai îndepărtă puțin, se simți mai liniștită și începu să se gândească la cele petrecute. Imediat, îi trecu prin minte cum hotărî spontan să aștepte autobuzul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poți continua, să-ți rămână mai puțin, dacă se poate. Îmi părea că nu pot face nimic, că nu sunt bună de nimic. Gândul că Te vei întoarce iarăși într-o zi, mă făcea să sufăr, Doamne. Simțeam teamă și rușine că mă vei găsi așa cum m-ai lăsat. Aceasta era unica schimbare din viața mea, începusem să mă gândesc la Tine. Speram, totuși, că voi reuși să fac ordine, înainte ca Tu să te întorci. Dar ai venit așa ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru că nu am nimic cu ce lucra. - Nu ai, dar nici nu le-ai căutat, nici nu le-ai cerut, mi-ai zis. Tot cel ce caută găsește și tot cel ce cere i se dă. Am aplecat capul de rușine și nu știam nici ce să zic, nici ce să fac. Pleca iarăși de la mine Domnul... Simțeam că trebuia să fac ceva, dar nu pricepeam ce anume. Simțeam că Domnul aștepta ceva, dar eram atât de nepricepută... Însă Cel ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
arăta curată și cât de plăcut era să stai în ea, mi-am zis că niciodată nu voi mai lăsa să ajungă la starea cea dinainte. Am promis s-o păstrez mereu așa, ca să nu-mi fie nicicând frică și rușine, atunci când binevoiește Domnul să intre în ea. Poate îi va place și nu va mai pleca și va rămâne pentru totdeauna la mine. Să nu facem rău! - Cum credeți? Ce vrea cu adevărat Dumnezeu de la noi, oamenii? Cea mai mare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gospodării și că nu știa ce va face mai departe. Îi spuse că avea și gând să o vândă, dar nu era sigură, zicea că o doare sufletul, că nu putea. Ioana nu dăduse importanță mare atunci cuvintelor ei. Simți rușine și vină. Se gândi la sora cea mai mare, cărei îi rămase casa părintească după trecerea părinților din viață. Ea fusese mereu alături de ei, până la ultima lor răsuflare veghease la capul lor. Nu se supără pe ea, nu o judecă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era că avea așa o mamă, îi venea să se ducă la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de ea. O cuprindea și o săruta numai noaptea, când obosită adormea, atunci când credea că ea nu simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care eu nu am însușit-o până la capăt. Când trebuie să iert ceva, dar mă doare încă și îmi vine greu s-o fac, îmi amintesc de mama și de acest caz din viața ei și mi se face rușine de slăbiciunea și neputința mea. Eu nu am ajuns la acel nivel de credință și dragoste de Dumnezeu pe care îl avea ea, și nici inima nu am reușit să mi-o curăț de cele de prisos, cum era a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
într-o oarecare încurcătură, abia își mai stăpânea și ea emoțiile și plânsul... Îi venise în ajutor un băiețel care stătea înaintea Anei. El se întoarse către Ana și o certă: „Taci, Ana, ce-i cu tine? Nu ți-i rușine să plângi așa?”. Ana nici nu-l auzi, ea lăsă să curgă toate lacrimile pentru a-și putea plânge toată jalea pentru Șurca... Atunci sună clopoțelul... Profesoara se folosi de acest moment, pentru a nu arăta prea mult emoțiile din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea lăsă să curgă toate lacrimile pentru a-și putea plânge toată jalea pentru Șurca... Atunci sună clopoțelul... Profesoara se folosi de acest moment, pentru a nu arăta prea mult emoțiile din vocea ei, și zise repede: - Nu este o rușine să plângi pentru aceasta... Un copil își luă inima în dinți și recunoscu: - Și eu vroiam mult să plâng, dar îmi era rușine... „Și eu la fel ...și eu tot... și eu... și eu...” recunoșteau copiii... - Voi încă n-ați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
moment, pentru a nu arăta prea mult emoțiile din vocea ei, și zise repede: - Nu este o rușine să plângi pentru aceasta... Un copil își luă inima în dinți și recunoscu: - Și eu vroiam mult să plâng, dar îmi era rușine... „Și eu la fel ...și eu tot... și eu... și eu...” recunoșteau copiii... - Voi încă n-ați ieșit din clasă? le zise profesoara. Mai iute, că așteaptă alți copii la ușă! Copiii ieșeau unul câte unul fără să se grăbească
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mintea ei întrebări de care nu putea scăpa. În afara unei ușoare amețeli, nu simțea să-i fie rău. Nu se lovise, nu se tăiase. Sângele apăruse deodată din corpul ei, o făcea să simtă lumea mai urâtă, să-i fie rușine fără să știe de ce. Da, da, parcă începea să se dumirească. În clasa a cincea, în vacanța de vară fusese într-o tabără la munte. În prima seară, în dormitor, s-a stârnit o zarvă mare. Una dintr-a șaptea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
început să cârcotească. "A umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei înroșite de frig. La plecare, mama ei îi vârâse câteva sute de lei în poșetă, fără știrea ei. I-a găsit când a ajuns acasă. S-a uitat la ei și i-a venit să intre în pământ de rușine. De o săptămână trăia ca "în sânul lui Avraam". Mama ei plăcintea toată ziua, făcea lapte de pasăre și tort cu frișcă, iar papricașul de pui era prezent pe masă în fiecare seară. Se plângea că o să se facă cât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune în sinea ei. Se uită la ea, cumva dintr-o parte și cumva de sus, zâmbește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune în sinea ei. Se uită la ea, cumva dintr-o parte și cumva de sus, zâmbește în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune în sinea ei. Se uită la ea, cumva dintr-o parte și cumva de sus, zâmbește în felul lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vocea poruncitoare a tatălui ei: Treci fată în casă", îl simte cum se enervează, aude poalele mamei sale fâșâind. Se luptă cu tata, își zice în sinea ei, dar nu se poate întoarce, îi vine să intre în pământ de rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acasă pe bani buni. Atunci la început, după Revoluție, oamenii mai aveau încă bani adunați în perioada comunistă, când aveau ceva bani, dar nu aveau pe ce să-i cheltuie. Nu era nimic în prăvălii. La primul drum îndurase o rușine soră cu moartea. Ea, inginer agronom, premiată cu medalii internaționale pentru culturile de cereale, s-a amestecat cu bișnițarii numai să facă bani. Să aibă ce pune în gură. De când cu Marea Revoluție Mondială, soțul ei o ținea numai într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un proces de metisare. Pentru albi era un câștig. Primeau un trup mai viguros, mai adaptat la spațiul australian, dar își păstrau tradițiile, cultura, aborigenii se lichefiau în comunitatea și cultura anglo-saxonă. Metișii au devenit mai răi. Acestora le este rușine de aborigenii pursânge și spun, ceea ce este adevărat, că aceștia îngroașă prostituția și infracționalitatea de la marginea orașelor, dar nu caută adevărata explicație pentru acest fenomen. Realitatea este că cele două culturi nu sunt tratate de guvern pe picior de egalitate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca pe un adulter. Silvia se îndreaptă spre mine cu un pahar de whisky în mână, se uită la al meu, plin ochi, "să nu-mi spui că nu-ți place whisky-ul, să nu recunoști, că te faci de rușine între nătărăi, dacă nu-l bei să-l păstrezi pentru mine", spune Silvia, privind cu ură spre musafiri. "Vezi că o să pice Jozsi, un ungur arădean venit cu prima garnitură de legionari, bun prieten cu Ștefi, de două săptămâni i-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și descendența se transformase într-un fel de război pe viață și pe moarte. Hotărâse să câștige acest război, avea să-l câștige chiar de ar fi să ardă pe rug. Nu pentru că îi ura pe țigani, îi era doar rușine de ei, într-un anume fel, dar îi înțelegea atât de bine. Voia să demonstreze că orice țigan poate trăi ca ceilalți oameni, și mai voia să demonstreze că nu ei sunt singurii de vină pentru viața de câine la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]