1,724 matches
-
Curând după revolta muncitorilor din partea estică a orașului și puțin înainte ca primarul Berlinului, Ernst Reuter, să moară, a început vacanța dintre semestre. Anna a plecat în Elveția, eu am pornit puțin mai târziu cu autostopul, cu cortul nostru în rucsac, tot spre sud. În Lenzburg, Anna își pregătise părinții - nu știu cu ce formule - în legătură cu vizita mea; ei mă priveau de la o distanță acoperită de ospitalitate. Cu toate astea, acel coate-goale sosit din Germania cu un rucsac și pantaloni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cortul nostru în rucsac, tot spre sud. În Lenzburg, Anna își pregătise părinții - nu știu cu ce formule - în legătură cu vizita mea; ei mă priveau de la o distanță acoperită de ospitalitate. Cu toate astea, acel coate-goale sosit din Germania cu un rucsac și pantaloni de catifea reiată era mai străin decât un străin. Ca să atenuez aspectul meu exterior, îmi tăiasem barba sălbatică, mai mult dintr-un moft decât din motive de autostilizare existențială. Acum mă simțeam despuiat, de îndată ce au început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o dispoziție generoasă, astfel încât Anna și cu mine am avea acum o coală semnată de el. Am părăsit Bologna, orașul doct, roșu și gras. În Neapole am văzut, în apropierea portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trebuie să o simți ca să o poți reține. Dar el e imun la fericire. N-a aflat-o, de aceea e sigur pe el. Își face bagajele și mă infior că vrea să plece tîrîndu-mă în spatele lui ca pe un rucsac. Nu-i drumul meu. „-Unde pleci, nebunule?”-îl întreb. Se scarpină în cap tot căutînd și-mi răspunde abia disimulîndu-și nemăsuratul orgoliu: „-Iaca, și eu , spre Teba.” V. din spital, scăldat de valurile din ce în ce mai înalte ale mării vitraliului, îi pierd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Este foarte important. Mă fac doctor-bucătar! Ce zici, este bine, mami? Da, este bine! Atâta doar că fiecare în parte este o meserie importantă. Nu este bine să le amesteci. Mai vorbim despre asta, dar va trebui să-ți iei rucsacul acum. Întârziem la întâlnire și nu este frumos. Vine și Maria cu noi? Maria vine cu mama ei, Ilinca. Așa am organizat excursia. Ionuț s a ridicat vioi de la masă și a fugit să se spele pe dinți și pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe dinți și pe mâini. Era coleg la grădi cu Maria și foarte buni prieteni. Știa că ea miroase întotdeauna frumos, așa că s-a spălat cu săpun pe mâni. Apoi a venit grăbit în hol. Totul era pregătit. A ridicat rucsacul și l-a trecut pe spate. Nu era greu. Știa că are acolo mingea, sticluța cu apă și câteva dulciuri. Nu uita mămica lui niciodată să i le pună împachetate separat. Au ieșit râzând și au mers direct în parcare
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bagajele jos. Bună dimineața...! Bună dimineața...! Gata cu totul? a întrebat Ilinca de cum i-a văzut. Bună dimineața! Gata suntem, fetelor! a răspuns Mia zâmbind. Ionuț se apropiase de Maria și vorbeau în șoaptă. La chemarea doamnei Mia au dus rucsacurile la portbagaj. Mamele le-au aranjat împreună cu ale lor și copii s-au urcat în mașină. Au ocupat canapeaua din spate. Mia s-a urcat la volan și Ilinca pe scaunul din dreapta. În timp ce șușoteau, numai ei știind ce, Ionuț se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
șantier nici nu sunt animale și nici nu se poate juca el... Tatăl meu se joacă, să știți! a vorbit micuța fetiță care-l urmase pe Ionuț. Au privit-o nedumeriți. N-o cunoșteau. Ilinca tocmai scosese câteva pachețele din rucsacurile așezate lângă pături, la umbră. Se întrerupse din treabă și se adresă fetiței: Tu cine ești, păpușă frumoasă? Eu..., eu sunt Alesia. L-am auzit pe băiat că nu știe ce este pădurarul... Tatăl meu este pădurar. Am vrut să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
încântată de vizita supranaturală pe care o primise. Da, Anna, am spus hotărându-mă să-i fac pe plac, dar în același timp simțindu-mă și cam cretin. M-au trimis pe mine. Am fost trimisă să iau băutura. În rucsacul meu, mi-a răspuns ea cu voce stinsă. Rucsacul stătea aruncat pe podea alături de un pantof (ce se întâmplase cu celălalt?), de haina Annei, o pungă cu ceva chipsuri rămase înăuntru și o cutie de Budweiser. Am avut ceva dificultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Anna, am spus hotărându-mă să-i fac pe plac, dar în același timp simțindu-mă și cam cretin. M-au trimis pe mine. Am fost trimisă să iau băutura. În rucsacul meu, mi-a răspuns ea cu voce stinsă. Rucsacul stătea aruncat pe podea alături de un pantof (ce se întâmplase cu celălalt?), de haina Annei, o pungă cu ceva chipsuri rămase înăuntru și o cutie de Budweiser. Am avut ceva dificultăți să deschid rucsacul fiindcă avea atașate două baloane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a răspuns ea cu voce stinsă. Rucsacul stătea aruncat pe podea alături de un pantof (ce se întâmplase cu celălalt?), de haina Annei, o pungă cu ceva chipsuri rămase înăuntru și o cutie de Budweiser. Am avut ceva dificultăți să deschid rucsacul fiindcă avea atașate două baloane cu heliu. Era clar că Anna fusese la un soi de petrecere. Aproape că am plâns de ușurare când am descoperit în rucsac o sticlă de vin alb. —Mersi, Anna. Îți plătesc mâine. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înăuntru și o cutie de Budweiser. Am avut ceva dificultăți să deschid rucsacul fiindcă avea atașate două baloane cu heliu. Era clar că Anna fusese la un soi de petrecere. Aproape că am plâns de ușurare când am descoperit în rucsac o sticlă de vin alb. —Mersi, Anna. Îți plătesc mâine. Și am plecat. Anna arăta tot uluită și înfricoșată. A dat din cap mută. —OK, a reușit să îngaime. Am verificat-o pe Kate. Continua să doarmă liniștită. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poetică și mai populară lucrare din literatura pentru pian a lumii, cu toate că rămîne de discutat cît de populară, masa de melomani n-a prea auzit de ea și sună la 89 89 969 ca să răspundă la Întrebarea cu premiu un rucsac japonez și spune dintr-o suflare Vivaldi. Iunie este magnifică, În iulie vezi pădurea lui Russell de la Frolovskoie, numai că la Frankfurt era octombrie. Octombrie: o lună de o răvășitoare nostalgie, În vreme ce-o ascultam Îmi revenea obsesiv În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au murit astfel, de-a lungul a cîțiva ani, cei zece mii, de bătrînețe, provocată de diverse neoplasme intransmisibile, ceea ce nu Împiedică același guvern stelar să țipe ca lovit de meteorit din pricina a trei mocofani În tunică americană prinși cu creieru-n rucsac În vreme ce culegeau ciuperci. SÎrbești. Și, prin ciupercă, această Încîlcită Încrengătură de talofite heterotrofe care au ca aparat digestiv un tal, ajungem la intelectualii românești de mare adîncime, care-au devenit dintr-odată războinici, vor sînge, luptă cu toată ființa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu bicicleta, la ei sau aiurea, cu avionul sau mașina. Și mereu Îmi vine-n cap același răspuns, e posibil ca nenumăratele și aparent inofensivele călătorii pe care aproape toți vesticii le fac Începînd de la vreo doi ani Îndesați În rucsacul părinților prin toată lumea, luînd contact cu alte orizonturi, peisaje, oameni, catedrale, apusuri, bucătării, muzică, haine, istorie, stil, să le lărgească spațiul mental, desăvîrșindu-le formarea prin conexiune directă cu diversitatea și suplinind absența lecturilor de care noi, făpturi obligate de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liniștea aproape perfectă a fost spulberată de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să se dezbrace. Am încercat să nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să se dezbrace. Am încercat să nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul, trandafiriul, uluitorul corp ieșea la iveală. Purta slip în loc de chiloți și, spre ușurarea noastră, se opri la ei, apoi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul, trandafiriul, uluitorul corp ieșea la iveală. Purta slip în loc de chiloți și, spre ușurarea noastră, se opri la ei, apoi făcu un teanc ordonat din haine, scoase un prosop din rucsac și îl scutură. Apoi porni spre apă, oprindu-se doar pentru a ne arunca o privire și a ne spune: — ’ Neața. Își păstrase ceasul de mână și câțiva pași mai încolo se opri să se uite la el, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
masă într-un colț. Spuneți-le că v-a trimis Norman. În locul vostru, n-aș pierde multă vreme. Haideți, să vă arăt încotro e. I-am mulțumit și după ce a terminat de îmbrăcat și și-a împăturit frumos prosopul în rucsac, l-am urmat pe drum. — Mamă! Ce bicicletă faină! spuse Fiona de îndată ce o văzu de aproape. E Cannondale, nu? — Îți place? E primul ei drum. Am primit-o de la ăl mare: mi-au adus-o azi-dimineață. Mă pricep la biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp, la naiba, poți face orice. Cei de la The New Yorker or să-ți bată chiar ei la ușă. Sper să ai dreptate, din toată inima sper. Am sărit În picioare și m-am apucat să Îndes diverse lucruri În rucsac. — Pot să mai Îmi Împrumuți o dată mașina? Cu cât ajung mai repede acasă, cu atât mai repede mă Întorc. De fapt, nici nu mai contează, doar mă mut la New York. E chestie oficială! Întrucât Alex meargea acasă la ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe canapea, În fața televizorului. Ce anume poartă cineva În prima zi de muncă pentru cel mai la modă redactor al celei mai la modă reviste de modă din lume? Auzisem de Prada (de la puținele japoneze care purtau marca asta de rucsac la Brownă și de Louis Vuitton (pentru că ambelor mele bunici le plăcea să poarte pe genți faimoasa semnătură, fără a realiza Însă cât sunt astfel de șică și poate chiar de Gucci (cine nu auzise de Gucci?ă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de mărfuri - nu vorbim de prețurile lor - era incredibilă. Stilouri. Bijuterii. Așternuturi. Mănuși, manșoane și glugi de schi. Pijamale. Cape. Șaluri. Birotică. Flori de mătase. Pălării, așa de multe pălării. Și genți. Gențile! Erau acolo sacoșe și genți de bowling, rucsacuri și poșetuțe cu bratelă scurtă, genți de umăr, unele enorme, altele miniaturale, poșete-plic și genți de voiaj, fiecare cu marca ei și având un preț mai mare decât ipoteca lunară a americanului de mijloc. Și mai erau rafturi peste rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală. Fusesem o singură dată la Paris până atunci, dar venisem cu rucsacul În spinare și stătusem la un motel ieftin În partea cealaltă a orașului, și ceea ce văzusem atunci nu se compara nici de departe cu buticurile șic de confecții și cu aceste cafenele adorabile cu măsuțe la stradă, văzute acum de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vînt, era rece. PÎnă În acel moment, iarna fusese foarte aspră. Dar asta, se gîndi Helen, făcea albastrul cerului și mai frumos. Toată lumea era mai veselă, de parcă Își amintea de vremuri mai bune. Un soldat Îmbrăcat În kaki Își sprijinise rucsacul și pușca de dubița cantinei și-și rula alene o țigară. Fata din fața lui Helen și a Juliei purta ochelari de soare. Bătrînul din fața ei avea o pălărie Panama crem. Dar și el, și fata aveau pe umăr cutiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]